La pensionare, unui judecător i-a fost dat şi bastonul de pensionar

Nu glumiţi, nu vă daţi coate,
Nu săriţi, pe dânsul, toate.
Fetelor! Aveţi rezon:
Dânsul are şi... baston!

epigramă de Gheorghe Culicovschi din Desene altoite pe catrene avocăţeşti (aprilie 2002)
Această epigramă face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

"Chichiţe"

Observând că unii magistraţi resping recursurile,
avocaţii îi sfătuiesc pe cei asistaţi:

Avocatul intimatului

Hai, acuma e momentul!
De e dânsul prezidentul,
Ştim precis că nefondate
Sunt recursurile! Toate!

Avocatul recurentului

De e dânsul prezidentul,
Categoric, e momentul
Să obţinem amânare.
Fă rost de-o spitalizare!

poezie clasică de Gheorghe Culicovschi din Desene altoite pe catrene avocăţeşti (aprilie 2002)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

După ce intrară în casă fetele, domniţa cea mică le spuse că argatul de la grădinărie ştia tot ce fac ele noaptea. Atunci se adunară la sfat şi plănuiră ca să-l facă şi pe dânsul să-şi piarză inima şi simţirile, cum făcuseră şi cu ceilalţi tineri. Flăcăiandrul însă se furişă şi de astă dată de intră în cămara fetelor, ca să asculte la sfatul lor. Pare că-i spusese ariciul la ureche că are să se petreacă între ele ceva pentru dânsul.

Petre Ispirescu în Cele douăsprezece fete de împărat şi palatul cel fermecat
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Luă hainele ce-i dete boierul şi se întoarse la stăpânul său. După ce îl îmbrăcă şi-l învăţă cum să se poarte la boierul, plecă cu dânsul. Ajungând, îi ieşi boierul înainte şi-l priimi cu toată cinstea. Când fură în casă, Mătăhuz împărat se tot uita pe dânsul. Oamenii casei începură să şopoiască şi să-şi dea coate, zicând: ori că este prea fudul acest Mătăhuz împărat, sau că este prost.

Petre Ispirescu în Cotoşman năzdrăvanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scrieri (triolet)

Aş vrea să scriu şi eu aşa ca dânsul,
dar este foarte greu cu pixul meu,
şi când citesc ce-am scris m-apucă plânsul.

Aş vrea să scriu şi eu aşa ca dânsul
casc ochii larg şi mă inspir dintr-însul
şi, că nu reuşesc, suport cam greu.

Aş vrea să scriu şi eu aşa ca dânsul,
schimb fontul, trec pe "Wingdings". Aoleu!

poezie satirică de Daniel Vişan-Dimitriu din Parfum... vesel
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dânsul

Fără slujbă, fără bani,
Ars de sete, ros de foame,
Tot la ea, de-un car de ani,
Bea, mănâncă... urlă, doarme(!)

epigramă de Cornelia Cociş-Inovan din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

A fost odată un flăcăiandru sărman de părinţi. El argăţea pe la unii şi pe la alţii ca să-şi câştige hrana vieţii. Şi fiindcă avea darul de a fi curăţel, toţi flăcăii din sat îl pizmuiau. Ceilalţi argaţi căşunaseră pe dânsul şi-l tot luau peste picior, iară el nu lua aminte la flecăriile lor şi-şi căuta de treaba lui. Când se adunau seara şi bârfeau verzi şi uscate, el se făcea că nu înţelege vorbele aruncate în pofida lui; se arăta prostănac. pentru aceasta ei îl porocleau zicându-i căscăundul satului. Stăpânii unde slujea el erau foarte mulţumiţi de dânsul şi se băteau care de care să-l apuce. Când trecea prin sat, fetele îşi dau coate şi se uitau la dânsul pe subt sprincene. Şi ce e drept că aveau la ce se uita. El era curat la faţă şi chipeş; chica lui neagră, ca pana corbului flutura ca o coamă pe grumajii lui albi ca zăpada; mustăcioara abia mijea, de parcă era o umbră pe buza lui cea de sus; dară apoi ochii? Avea nişte ochi, neiculiţă, de băgase pe toate fetele în boale.

Petre Ispirescu în Cele douăsprezece fete de împărat şi palatul cel fermecat
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu mă duc la biserică, dar cred că există Dânsul. Dânsul chiar mi-a dat voie să-i înjur pe popi, fiindcă am spus că sunt din armata Lui, unde a fost şi Beethoven general, şi am primit derogare să cânt şi cu muzica mea să împac oamenii.

Johnny Răducanu în Esquire
Adăugat de Mareşalul
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am o părere excelentă despre M. S. Regele Mihai; l-am cunoscut de copil mic, la proclamarea lui de Rege, în momentul morţii Regelui Ferdinand; am colaborat cu Dânsul... Regele este un înţelept, este un om cu o bunăvoinţă deosebită, de o inteligenţă şi de o bogăţie de informaţie care, din nefericire, nu rezultă din convorbirile cu Dânsul. Are atâta cultură şi, în toate domeniile, ideile lui proprii, care se pot sesiza într-o lungă convorbire, care nu sunt aparente. Regele este un om blajin, este destinat să fie Rege, are gesturi maiestuoase; este o plăcere să stai de vorbă cu Dânsul. Mănâncă foarte puţin (dacă eşti invitatul Regelui, două zile simţi foamea).

citat din Corneliu Coposu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lucian: Cât despre dom' director... Poate că toţi avem la un moment dat un idol, un exemplu, după care ne ghidăm în viaţă. Dânsul a fost întotdeauna idolul meu. Poate şi de aceea mi-e greu să accept că ar fi greşit vreodată, cu ceva, cu orice, faţă de mine sau faţă de oricine altcineva, deşi n-ar fi imposibil. Poate că eu trebuie să admit faptul că până şi dânsul ar fi putut greşi, pentru că a greşi e omeneşte şi la urma urmei, nici dânsul nu e altceva decât un om.

replică din romanul Proxima, Partea a-II-a: "Planeta Proxima" de Cornelia Georgescu (2009)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lui Florin Iordăchescu

Să fiţi cuminţi şi cu rezon,
Să nu vă luaţi de nea Florin,
Că are pană cu venin
Şi-n plus mai are şi... baston!

epigramă de Alexandru Clenciu din Epigramişti români de ieri şi de azi (1975)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Băiatul se duse la împărat şi ceru şi dânsul să-i păzească fetele, într-o noapte. Împăratului i se facu milă de tinereţele lui şi-l sfătui să-şi caute mai bine de treabă, decât să se răpuie. El stărui. Împăratul primi. Acesta nici că bănuia măcar a fi argatul de la grădinărie; aşa de mult se schimbase. Când îl arătă fetelor şi le spuse împăratul ce voieşte, nici ele, vezi, nu-l cunoscură. Numai cea mică, fiind cu cuiul la inimă, îl cunoscu şi începu a tânji de dragoste. Noaptea următoare, când plecară ele la joc, îl luară şi pe dânsul. El ştia ce i se pregăteşte, dară se feri ca de oala mălaiului să nu dea în clapcă. Ajunseră la palatul vrăjit, jucară până despre ziuă, apoi se puseră la masă. I se aduse şi lui băutura din care băuse toţi cari veniseră înaintea lui, băutură care trebuia să-l facă a-şi pierde minţile şi simţirea, băutură care să-l piarză şi pe dânsul ca pe ceilalţi.

Petre Ispirescu în Cele douăsprezece fete de împărat şi palatul cel fermecat
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Muncitorul însă zise că mai bine ar fi să se ducă cu el în târg să-l dea pe bani, că tot şi-a pierdut el ziua de muncă, şi cu ce va prinde pe dânsul să ia niţel mălai. Toţi găsiră cu cale că aşa este mai bine să facă. Se duse deci cu oul în târg. Se aşeză şi bietul muncitor în rând cu femeile ce vindeau ouă. Umblau oamenii de colo până colo şi cumpărau mereu la ouă; dară la el nici unul nu venea. Se mira cum de nu-l întreabă şi pe dânsul nimenea de oul lui. În cele mai de pe urmă, iacă un neguţător chiabur că vine şi la dânsul.

Petre Ispirescu în Cei trei fraţi împăraţi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă se adunară la un loc, aduseră vorba iarăşi despre broasca fratelui lor celui mai mic, şi începură împreună cu logodnicele lor a grăi despre dânsul cam în dodii. Îi ţinură de rău tatăl lor, căci de, orice s-ar zice, fiu îi era şi ăl mic, şi îl durea la inimă când îl luau în râs, dară toate fură în deşert, căci, deşi nu mai vorbea de rău aievea în faţa împăratului, pe din dos, însă, îşi băteau mendrele, cum voiau, îşi dedeau coate de râdeau, şi chiar se vorbiră, amândoi fraţii cu logodnicele lor, să facă pe fratele lor mai mic de râs şi ocară, când va veni cu broasca ţestoasă înaintea împăratului. Fiul cel mic al împăratului daca se duse şi el să-şi aducă logodnica, broasca cea ţestoasă ieşi din eleşteu la dânsul, se dete de trei ori peste cap şi se făcu om ca toţi oamenii. Vorbiră ce vorbiră, apoi fiul împăratului îi zise să se gătească să meargă.

Petre Ispirescu în Broasca ţestoasă cea fermecată
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Explicatia golului. Unui judecător, fost fotbalist, care întreba de ce şedinţele ce prezida nu erau agreate de avocaţi

Răspunsul nu-i greu de dat:
Dânsul este evitat
Că, de i se-nfăţişează,
Careva, îl faultează!

epigramă de Gheorghe Culicovschi din Cenaclul "Amprenta" (2000)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unui şef

Demult e dânsul în infern
Dar tot stârneşte, ne-ncetat,
Un uriaş regret etern
C-a existat...

epigramă de Gheorghe Mitroaică din Cimitirul vesel (2000)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Redactorilor revistei "Rezon" care se autonumesc "Şefi fără adjuncţi"

Paza bună nu le strică
Celor ce posedă funcţii,
Că râvnesc, la o adică,
Tot la ele şi... adjuncţii!

epigramă de Dan Culicovschi din arhiva personală a lui Gheorghe Culicovschi (2010)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gheorghe Culicovschi vs. Nicolae Dărăbanţ şi catrenele sale

Din alcov în alt alcov,
Fără să câştige-un sfanţ,
Paparazzi, la Braşov,
Este "craiul" Dărăbanţ.

epigramă de Gheorghe Culicovschi din revista "Haz de Necaz", nr. 27-28 (iulie 2002)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dragoste de serviciu

În concediu, dânsul, vara,
Merge doar cu secretara...
Cum se vede, şi aici,
Se gândeşte la servici!

epigramă de Gheorghe Grosu din Epigrame cu şi despre femei (2010)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lui Emil Munteanu, care a atacat revista "Rezon"

La supărarea ta cam nefirească,
Revistei doar o vorbă vreau să-i zic:
Sunt de acord să se revizuiască,
Dar sper că... nu se va shimba nimic!

epigramă de Dan Culicovschi din revista "Rezon", nr. 3 (1990)
Adăugat de Virgil Petcu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mărturie

Nu ştiu de-avură vreo tocmeală,
Dar am văzut, pe-onoarea mea,
Cum ea-i cerea lui socoteală
Şi dânsul nu voia să-i dea!

epigramă de Gheorghe Bălăceanu din Umor pe strada lui Păstorel (2010)
Adăugat de Gheorghe Bălăceanu
Comentează! | Votează! | Copiază!