Casca: Un rob de rând,—îl ştii chiar din vedere—
Îşi ridică sus mâna stângă, care
Se înflăcăra ca treizeci de făclii.
Şi totuşi mâna-i, fără să simtă para,
Rămase nepârlită.

replică celebră din piesa de teatru Iulius Caesar, Actul I, Scena 3, scenariu de William Shakespeare (1599), traducere de Adolf Stern
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viola De Lesseps: Maestre Shakespeare?
William Shakespeare: Chiar el, vai!
Viola De Lesseps: Dar de ce "vai"?
William Shakespeare: Un actor umil.
Viola De Lesseps: Vai cu adevărat pentru că te-am crezut poetul cel mai mare, demn de stima mea şi autorul pieselor care îmi captează inima.
William Shakespeare: O, sunt şi acela, de asemenea!

replici din filmul artistic Shakespeare îndrăgostit
Adăugat de Andreea Tanase
Comentează! | Votează! | Copiază!

Hamlet: Pomanagiu cum sunt, sărman sunt şi în mulţumiri, dar totuşi vă mulţumesc. Şi, de bună seamă, dragi prieteni, mulţumirile mele nu fac nici cât o para chioară.

replică celebră din piesa de teatru Hamlet, Actul II, Scena 2, scenariu de William Shakespeare (1599), traducere de Dan Costinaş
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Casca: Cei ce-l înţelegeau, îşi zâmbeau discret şi clătinau din cap; cât dinspre partea mea, n-am priceput o iotă.

replică celebră din piesa de teatru Iulius Caesar, Actul I, Scena 2, scenariu de William Shakespeare (1599), traducere de Dan Costinaş
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am mai mult de treizeci de ani

şi nu mi-am turnat colegii
la securitate dându-mă anti
comunist feroce
nu am fost şi nu sunt filosof
fără operă
instigator neomarxist - am mai
mult de treizeci de ani şi nu am aş
teptat treizeci de ani
să cadă corti
na, de fier -
nu am pârât colegii la secu
ritate pentru o slujbă
nu am revenit din franţa
să fiu mâna dreaptă
mâna femeii zbir
am trecut de treizeci de ani
şi nu am creat grupuri anti
comuniste

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

În doi ani de zile, Sa'id ibn Misjah fu capabil, doar prin forţa sunetului, să îmblânzească o turturică imperială de un alb imaculat. Ea îi deveni nedespărţită şi se spunea că era un djinn. Mai târziu, Sa'id se pricepu să facă să crească o plantă datorită sunetului şi făcu acest lucru în plin deşert. În acel moment primi el venerabilul nume de Stăpân al Sunetului. Iar mai târziu folosi puterea teribilă a sunetului ca să-şi albească pielea, căci era de tot negru. Însă mâna dreaptă îi rămase neagră şi aşa este întotdeauna reprezentat de cei ce cunosc taina: ca un bărbat frumos, cu o turturea imperială cocoţată pe mâna-i stângă şi cu mâna dreaptă neagră.

Ioan Petru Culianu în Pergamentul diafan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cine a iubit vreodată cu o dragoste care să nu fie la prima vedere?

William Shakespeare în Cum vă place?
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rosalinda: Simpla vedere a doi care se iubesc înteţeşte ​dragostea oricui.

replică celebră din piesa de teatru Cum vă place, Actul III, Scena 4, scenariu de William Shakespeare (1599), traducere de Dan Costinaş
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Hamlet: Fripturile rămase de la praznic au fost aduse reci la masa nunţii.

replică celebră din piesa de teatru Hamlet, Actul I, Scena 2, scenariu de William Shakespeare (1599), traducere de Ion Vinea
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

William Shakespeare: Am o piesă nouă.
Christopher Marlowe: Cum se numeşte?
William Shakespeare: Romeo şi Ethel, fiica piratului.
Christopher Marlowe: Cum este povestea?
William Shakespeare: Ei bine, este vorba despre un pirat... ca să fiu sincer, nu am scris niciun cuvânt.

replici din filmul artistic Shakespeare îndrăgostit
Adăugat de Andreea Tanase
Comentează! | Votează! | Copiază!

Există unii care aruncă piatra şi apoi îşi ascund mâna cu care au aruncat: de exemplu Christopher Marlowe, bardul englez care a scris operele lui Shakespeare; sau chiar Shakespeare însuşi, care a scris opera lui Bacon; sau Bacon, cel care a scris ceea ce primii doi au publicat sub numele de Shakespeare.

Augusto Monterroso în Perpetuum Mobile (1972), traducere de Dan Costinaş
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lângă noi zace un recrut cu părul câmpeniu. Şi-a ascuns faţa în palme. Casca i-a căzut. O pescuiesc spre mine şi vreau să i-o pun pe cap. El ridică privirea spre mine, dă casca deoparte şi, ca un copil, îşi vâră capul sub braţul meu, aproape de piept. Umerii înguşti îi tremură. Umeri ca ai lui Kemmerich.

Erich Maria Remarque în Nimic nou pe frontul de vest (1929)
Adăugat de Mariana
Comentează! | Votează! | Copiază!

Domnul Morgan (după ce a citit sonetul lui Shakespeare): Ştiu că Shakespeare este un tip alb, care e mort de mult, dar ştia el ce face, aşa că putem trece peste asta. Vreau ca toţi să scrieţi propria voastră versiune a acestui sonet. (În spate, Kat ridică mâna.) Da, domnişoara "Eu am o părere despre orice"?

replică din filmul artistic 10 lucruri nu-mi plac la tine
Adăugat de Anamaria Licurici
Comentează! | Votează! | Copiază!

"Îmblânzirea scorpiei" de William Shakespeare

De ce dezlănţuiţi prigoană?
Chiar Shakespeare, geniul scriitor,
A îmblânzit o scorpioană
Şi a ajuns... nemuritor.

epigramă de Cezarina Adamescu din arhiva personală a lui Gheorghe Culicovschi (2005)
Această epigramă face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu tine şi totuşi fără...

Cu tine şi totuşi fără,
mi-e bine, rău, greu de spus.
Cu tine şi totuşi fără,
fug şi de răsărit şi de-apus.

Cu tine şi totuşi fără,
frunze îngălbenesc, înverzesc...
Cu tine şi totuşi fără,
vreo şansă să nu-nnebunesc?

Cu tine şi totuşi fără,
cânt, plâng şi dansez în noapte.
Cu tine şi totuşi fără,
astazi, nu mă mai tem de moarte.

Cu tine şi totuşi fără,
îndrăznesc timid să visez.
cu tine şi totuşi fără,
în iluzii vagabondez.

Cu tine şi totuşi fără,
încă învăţ să trăiesc.
Cu tine şi totuşi fără,
wtf... am să reuşesc!

poezie de Cătălina Bontoi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toţi îndrăgostiţii jură că vor face mai multe decât sunt în stare şi totuşi, ascund puteri pe care niciodată nu le folosesc.

citat celebru din William Shakespeare
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubirea-i pur şi simplu nebunie. Îndrăgostiţii merită închisoarea ba chiar şi biciul. Motivul pentru care îndrăgostiţii nu sunt, totuşi pedepsiţi şi trataţi astfel, şi că acest fel de nebunie se dovedeşte a fi atât de răspândit este că biciuitorii sunt, la rândul lor, îndrăgostiţi.

citat celebru din William Shakespeare
Adăugat de Simona
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îmi tremură creionul, mâna nu...

Îmi tremură creionul, mâna nu
Îmi tremură şi ochii, la per tu
E ora fix vreo zece, chiar trecut
Este în miezul iernii şi atât

Este un frig afară, ger de fier
Şi-ţi scriu tăcute versuri, fel cu fler
N-am să imit pe nimeni, doar îţi scriu
C-aş vrea să vin la tine, chiar târziu

Îţi scriu un vis pe-o foaie, ce-a albit
De mută-ţi nepăsare, vis ciuntit
Şi de-ai vedea scrisoarea, rând cu rând
Să vezi ce poezie, dintr-un gând

Îmi tremură creionul, mâna nu,
Emoţional îndeamnă, la per tu
Să scrie despre tine, despre ploi
Privindu-mă în treacăt, despre noi

Şi dintr-o dată ochii-mi, obosiţi
Au scris fără de mine, s-a sfârşit
Şi îmi căzură pleoapele, pe rând
Şi te-am visat în noapte, aşteptând

poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Thomas Tallis: Plec.
William Compton: De ce pleci?
Thomas Tallis: Cardinalul Wolsey pleacă în Franţa. M-a invitat să merg cu el. Cu alţi muzicieni.
William Compton: Trebuie să te duci?
Thomas Tallis: Ştii foarte bine că o invitaţie din partea cardinalului este ca o invitaţie din partea regelui. Noi, oamenii de rând, trebuie băgăm mâna în foc dacă suntem invitaţi să o facem.

replici din filmul serial Dinastia Tudorilor
Adăugat de Conescu Raluca, MTTLC
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iago: Nu cu otravă. Sugrum-o în propriul pat, chiar în patul pe care l-a pângărit.

replică din piesa de teatru Othello, Actul IV, Scena 1, scenariu de William Shakespeare (1603), traducere de Dan Costinaş
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonetul 97

A fost precum o iarnă despărţirea
De tine, care faci anul să zboare!
Ce frig mi-a fost, ce sumbră a fost trăirea,
Ca un bătrân Decembrie ce moare!
Şi totuşi a trecut numai o vară,
Iar toamna-a fost fertilă, însărcinată,
Precum o curtezană prima oară
Sau ca vădana cea însingurată.
Dar mi-a părut această abundenţă
Ca un bastard cu aşteptări pierdute,
Căci vara vrea să simtă a ta prezenţă,
Dar tu nu eşti şi păsările-s mute.

Sau uneori mai cântă, dar cu jale,
Că frunza-i moartă, iarna vine agale.

poezie de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!