Unui poet care a petrecut câţiva ani în Franţa

După ce-a văzut Parisul
Este mândru şi fălos.
"Ce-o fi scos din el Apusul
Când nimic n-a fost de scos?"

epigramă de Cornel Bălică din Voivodina, Banatul Sârbesc (2008)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu şi medicul stomatolog

De durere scos din minţi,
Ca să ia aminte,
Cu un pumn i-am scos doi dinţi;
Dinte pentru dinte!

epigramă de Ştefan-Cornel Rodean (2011)
Adăugat de Ştefan-Cornel Rodean
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tentaţia vinului scos din hrube

Din CAMERA DE CHIBZUINŢĂ,
Când este scos în cănile de lut,
Abandonezi a ta voinţă
Şi-ncepi o nouă rundă de băut.

epigramă de Mihai Haivas din Seminţe din... dovleacul meu (2015)
Adăugat de Mihai Haivas
Comentează! | Votează! | Copiază!

După ce am văzut Parisul, Berlinul a devenit zero, nu m-a mai interesat... Parisul a ajuns obsesia mea.

citat celebru din Emil Cioran (1934)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Şi venind cea de-a şaptea zi,
am scos un porumbel şi i-am dat drumul,
şi a plecat porumbelul şi s-a întors.
Am scos o rândunică şi i-am dat drumul
Şi a plecat rândunica şi s-a întors.
Cum nu avea unde să se aşeze,
s-a întors.
Am scos un corb şi i-am dat drumul.
Şi a plecat corbul, şi a văzut că
au dispărut apele,
mănâncă şi se bălăceşte, croncăne, nu se mai întoarce.
Şi am pus ofrandă pe vârful muntelui.
Zeii au adulmecat mireasma,
Zeii au adulmecat mireasma cea bună,
Zeii, ca muştele, s-au strâns deasupra mesei de sacrificiu.

poezie din Epopeea lui Ghilgameş
Adăugat de Hecate
Comentează! | Votează! | Copiază!

Căderea

bastiliei a fost calculată
cu legea lui galilei
ochiul a bătut palma cu soarele
în peisajul de unde se ex
trag logaritmi
din pavajul scos de vestele galbene
mişcarea rectilinie uniform variată
în demolarea lui macron
cel scos din laboratoare
servit populaţiei cu urări
allez le bleus
sau
allez le france
feţii frumoşi ieşiţi din pelinci
într-un sens antiorar
după regulile eretice

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unui sculptor modern

A scos o piatră dintr-o baltă
Şi s-a pornit pe ea c-o daltă
Acuma după ce-a cioplit
Nici el nu ştie ce-a ieşit.

epigramă de Petre Gigea-Gorun din revista "Cugetul" (2009)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unui compozitor avangardist

Muzica-i, pe note, multă,
Este cel mai bun atest,
Pentru ce, cei ce-o ascultă,
Îi scriu note... de protest.

epigramă de Cornel Bălică din Voivodina, Banatul Sârbesc (2008)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi mama mea a fost, este o Ana!

te-am scos de la toate plăţile lumii
mamă
hainele ţi le-am scos din şifonier
am plâns cu paltonul tău
şi rochiţa de vară
în camera ta
miroase a scorţişoară
şi a mere coapte în suflet
sunt toate aşa cum le-ai lăsat
îmi zâmbeşti la fel de stingheră
din rochia de mireasă
lângă tata
timpul aici nu există...

uite
în geamul tău
Dumnezeu surâde a viaţă

poezie de Adrian Păpăruz
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nicio pagubă

Numai azi, că-i Dragobete,
M-am gândit să-mi scot şi eu
Dorul de la naftalină
(Ăsta-i sufleţelul meu).

Şi era, săracu', mare,
Că abia mai încăpea
Printr-un atriu, şi-ăla tare,
Obosit de cât muncea.

Şi l-am scos (ştiu, faceţi glume!),
Dar l-am scos, îmi amintesc,
Şi i-am zis: "Ia du-te-n lume,
După fete ce iubesc!"

Mi-a plecat în lume dorul
Şi vă-ntreb: nu l-aţi văzut?
Dau anunţul: "Găsitorul,
Să-şi păstreze... ce-am pierdut",

Că mă simt şi eu mai bine
Fără el, acum am loc
Şi în atriu, şi... la mine...
Numai azi... de am noroc.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu din Hai, pa!
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unui fost

Cu apucături de câine,
Pe la uşile din dos,
După ce–a fost "scos din pâine"
Mai cerşeşte câte-un os.

epigramă de Mitică Ion din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Desigur, am pus obişnuita întrebare despre articulaţii, dar judecătorul O'Connors nu observase nimic deosebit în această privinţă. Tânărul, spunea el, avea probabil un ochi de sticlă (stângul), dar nici de asta nu era sigur. Un alt prieten de-al meu, care a murit cu mult timp în urmă, a scos la iveală altă istorie incredibilă despre Alice H. Îmi amintesc că am scris-o într-unul din acele jurnale pe care obişnuiam să le ţin şi care a ars împreună cu toată biblioteca mea la C. El pretindea că Alice H. l-a scos din deşert în Africa, tocmai când credea că-şi va lăsa oasele pe-acolo. Ea a dispărut puţin după aceea.

Ioan Petru Culianu în Pergamentul diafan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

El şi-a scos frunzele de laur, ea şi-a scos frunza de viţă...

aforism de Dorel Schor
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scos la hartă

cu scaunul medical generalul
se încruntă de aici îl aud
cum datoria îl trage de stelele
de pe umăr îşi plânge trădarea
meseriei de militar pus să mintă
nu-i vine să se ridice de pe taburet
colegii îl privesc de-acasă
vin voci din ceea ce-a rămas
din armata îngropată definitiv

scos la hartă îşi simte gura acră
plicul îl arde la onoare cu cinism
camerele puse pe el îl încălzesc
trebuie s-o facă cu ochii sticlind
ca pisica bătrână sare pe subiect

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unui oficiant de statistică

Eu varză mănânc, murată,
Dânsul carne măcinată,
După calculele tale,
Amândoi mâncăm sarmale!

epigramă de Cornel Bălică din Antologia epigramei româneşti, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

te-am scos de la plăţile lumii, mamă
şi hainele ţi le-am scos din dulapul
cu miros de cireş...
apoi am plâns puţin
cu paltonul şi rochiţa de vară

în camera ta s-a mutat un înger
dar nu îl văd niciodată
doar uneori găsesc câte un fulg
pe pernă ori pe pervaz

în rest sunt toate aşa cum le-ai lăsat
toate amintirile sunt înrămate frumos
tu îmi zâmbeşti
din pereţii aglomeraţi de memorii stingheră mireasă a tatei
timpul aici nu există
s-a sinucis după plecarea ta

te-am scos azi din arhivele lumii, mamă
dar nimeni nu mi te va scoate
din inima strânsă de îmbrăţişarea ta

uite pe geam un fluture dansează...

poezie de Adrian Păpăruz
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cioclii politici îşi fac piramide, cu pământul scos din gropile noastre.

aforism de Cornel Stelian Popa (3 mai 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Balada şi povaţa frumoasei coifărese

Deci cugetă, Mânuşereasă,
Ce te-am şcolit când erai jună;
Şi tu, Blanche, Pingelăreasă,
Acum e vremea cea mai bună:
Cu amândouă mâini adună,
De cruţi bărbaţii, ai greşit,
Că vremea babei va s-apună
Ca banul scos din circuit.

Şi tu mândră Cârnăţăreasă
Ce dănţuieşti cu dibăcie,
Tu, Guillemete, Tapiţereasă,
Nu-mi râde sfatul, c-o să vie
Vremea să-nchizi la prăvălie;
Bătrână, când te-ai veştejit,
Doar popi cărunţi o să te ştie,
Ca banul scos din circuit.

Şi tu Jeaneto, Scufăreasă,
Vezi să nu pici în laţ cumva;
Catrino, ce croieşti mătasă,
Bărbaţii nu-i mai alunga:
Cine-i urâtă, să nu stea,
Cu zâmbete tot i-a momit.
Doar hoaşca nimeni nu o vrea,
Ca banul scos din circuit.

Fetelor, pricepeţi odată
De ce m-am plâns şi jeluit:
Că nu-s de nimeni căutată,
Ca banul scos din circuit.

poezie celebră de Francois Villon, traducere de Dan Dănilă
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când e scos "înainte de vreme", minereul este considerat un "embrion", cum am văzut că se petrec lucrurile în Babilonia. De altfel, orice lucru "crud" – care se "coace", se maturizează, prin mâna omului – este numit "embrion".

Mircea Eliade în Alchimia asiatică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Între agonie şi extaz

Când a fost încornorat,
Cornul nu l-a scos din fire;
L-a păstrat ca amintire
C-a fost corn.. de deputat.

epigramă de Aura Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pâine şi muzică

Ce ascultam noi doi n-au fost doar simple melodii
Şi pâinea ce-o rupeam a fost mai mult decât o pâine
Însă acum, când nu mai eşti aici, toate-s pustii
Şi tot ce-a fost frumos va trece până mâine.

Palmele tale au atins cândva această masă
Şi am văzut mereu paharul cum îl ridicai
Însă aceste lucruri te-au uitat când ai plecat de-acasă,
Deşi eu n-am uitat nimic din tot ce atingeai.

Şi printre toate tu mergeai atât de graţioasă
Le mângâiai şi le sfinţeai doar cu prezenţa ta
Aşa că toate ştiu cât eşti tu de frumoasă
Şi cât de înţeleaptă ai fost cândva.

poezie de Conrad Aiken, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!