Scos la hartă

cu scaunul medical generalul
se încruntă de aici îl aud
cum datoria îl trage de stelele
de pe umăr îşi plânge trădarea
meseriei de militar pus să mintă
nu-i vine să se ridice de pe taburet
colegii îl privesc de-acasă
vin voci din ceea ce-a rămas
din armata îngropată definitiv

scos la hartă îşi simte gura acră
plicul îl arde la onoare cu cinism
camerele puse pe el îl încălzesc
trebuie s-o facă cu ochii sticlind
ca pisica bătrână sare pe subiect

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fişă clinică

Câinele de ce-i pisică
iar pisica de ce latră
unul mare-o are mică
cică-i artă pentru artă

Pisica de ce nu latră
calul trage ca un bou
şi lăsat singur la vatră
prostul este prost din nou

Calul trage ca un bou
unul mare-o are mică
altul a rămas tablou
câinele de ce-i pisică

Iar pisica de ce latră
dacă totuşi nu-i de piatră

rondel de Costel Zăgan din Cezeisme II (1 noiembrie 2017)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lucian: Mda, sigur; ai dreptate... Nu trebuia să accept de la bun început, trebuia să fi refuzat.
Sonya: Însă de moment ce tot ai acceptat, nu poţi da înapoi, trebuie să-ţi faci datoria care îţi revine, în calitate de comandant al misiunii, datorie pe care ai neglijat-o în ultima vreme.
Lucian: Poftim?! Greşeşti! Îmi fac datoria, aşa cum ştiu.
Sonya: Nu-i adevărat! De la un timp, nu-ţi faci deloc datoria, în nici un fel. De ce te-ai separat de colegii tăi, de ce i-ai lăsat singuri?
Lucian: Nu mă-ntreba! Nu cred că te interesează. Nu-i treaba ta.
Sonya: Ba este şi treaba mea; mă interesează ceea ce ţi se întâmplă, pentru că-ţi sunt prietenă. Ţi-am spus că ştiu ce s-a petrecut între voi. Ştiu din ce cauză s-a produs această separare. Ştiu cine şi ce ţi-a spus, dar asta nu explică deloc comportamentul tău, nu-ţi justifică purtarea.
Lucian: Sonya, te rog încă o dată, renunţă la acest subiect!
Sonya: Sigur, laşule... Dar nu renunţ deloc. Să văd, ce o să faci?
Lucian: Nu ştiu ce voi face, dar laş nu sunt, să ştii!

replici din romanul Proxima, Partea a-II-a: "Planeta Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Genunchii frământă

lutul după rugăciune
capul stă plecat gândind
la cel care a înviat
călcând pe moarte
cuvintele prind aripi şi
se-nalţă la cer
ochii se ridică la zenit
simte lutul cum intră în oase
umezeala vine din pământ
parcă vede un bătrân cu toiag
palmele transpiră-n rugăciune
se simte tras în adâncuri
tatăl nostru plânge
cu lacrimi grele
cu lacrimi de sânge

genunchii frământă lutul
încet încet încet
cu pioşenia care vine
ca o pată de lumină

lutul ia o formă
genunchii frământă încet
lutul prinde altă formă
o suflare divină şi-ar prinde viaţă
nici nu mai simte artroza
genunchii frământă lutul

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poetul dimineţilor

tulburi trage o ochiadă spre femeia
ce lasă o dâră fină de parfum
în graba ei pe tocuri nefiresc de mari
după ce noaptea şi-a ascuţit ghearele
fără milă pe pielea tânărului iubit

poetul dimineţilor disperate trage
cafeaua sub nasul ce simte aroma
toamnei ce vine din parc
purtată de un vânt ce se-nvârte
fără rost prin părul ruginit al vecinei

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

învelit cu pătură roasă de timp
stă în scaunul fără aripi
priveşte afişul şi lăcrimează
îl mai arde sărutul de demult
care îi readuce dorul de fugă

gogyohka de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Parfum

Azi am înţeles, în sfârşit
De ce drumul mi s-a oprit

Azi toate măştile au căzut
Şi am văzut cine sunt

Cei care au spus că vor fi aici mereu
Ei doar au spus
Şi-am rămas doar eu

Ce au făcut nu miroase-a parfum
E adevărat tot ce vă spun acum
Care dintre ei se simte jignit
Să ridice mâna şi să spună că l-am rănit

Azi am aflat cum e să fii
Trădat de cei pe care-i ştii

Azi nu mai ai nimic de ascuns
Toate scuzele nu-s de-ajuns

Şi tot ei au spus
Că vor fi aici mereu
Ei doar au spus
Şi-am rămas doar eu

Ce au făcut nu miroase-a parfum
E adevărat tot ce vă spun acum
Care dintre ei se simte jignit
Să ridice mâna şi să spună că l-am rănit

Poate n-au ştiut
Astăzi voi pleca
Mi-au frânt inima

Ce au făcut nu miroase-a parfum
E adevărat tot ce vă spun acum
Care dintre ei se simte jignit
Să ridice mâna şi să spună că l-am rănit

cântec interpretat de Dana Nălbaru, versuri de Dana Nălbaru din Parfum (iulie 2008)
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Stau singur

singur cu mine de-mi vine
să fug de-acasă
dar mi-e frică să nu vii
şi să nu mă găseşti plecat
în beţia vremii să ascult
melancolia ce vine din pustiu
sunt timpurile mele
merg pe străzile uitate de soare
trag cu ochiul în urma mea
singur singur singur
tremur plin de ură gândindu-mă
la viaţa irosită prosteşte
în braţele tale am îmbătrânit
mă simt o bătrână sferă
de vreo zece mii de ani
stau în inelul tău de vrăjitoare
sunt singur în patul meu
de aur pierdut la cărţi

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Roua de pe flori

ne spune o poveste de a
mor (?!) dacă nu te văd
te văd dulce emoţie
talisman: un nufăr as
cu
ns în suflet adânc
ce mult înseamnă să rămâi
îndrăgostit şi roua ştie povestea
un
timp stai şi asculţi dramoleta
de amor pur ne
contrafăcut - inima plânge
o poveste ieftină, naivă pes
cu
ită dintr-o revistă de doi lei -
cât un covrig cu mac cu sare
pentru domnişoare puse pe plâns
părăsite de iubit logodnic soţ amant

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

brumă căzută -
frunze sticlind la soare
pline de mister

haiku de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Resemnare

Nu plânge iubite
Lacrima-i un păcat
Ce mângâie
Iar ochii ce acuză
Sunt şi mai frumoşi
Nu plânge iubite
Şi uită ce-a fost
Neştiind ce vom fi
O pereche
Sau numai atât
Ce-am putea
Recunoaşte
Nu plânge iubite
În vise de crezi
Şi în cerul
Ce stelele cerne
Dintre patimi
Şi dureri.

poezie de Constanţa Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gura lumii

Auzind c-au divorţat
O vecină se încruntă:
- Oare ce i-a apucat,
C-au scos bani frumoşi la nuntă?!

epigramă de Constantin Popescu-Berca din Trei decenii de epigramă (1999)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tuşiţi

La cele mai bune replici ale mele
Ai tuşit,
Scorpie bătrână.

Ele erau cheia
Întregului spectacol,
Le pregăteam în febră
Ani în şir,
Oamenii m-aşteptau cu respiratia tăiată,
Efectul trebuia să fie formidabil,
Dar pe tine tocmai atunci
Te îneca tusea,
Scorpie bătrână.

Dacă se-ntâmpla
Să lipseşti odată,
Începea să tuşească
Scaunul pe care stătuseşi.

Acum ai molipsit
Toată sala,
Piesa se petrece de la un cap la altul
Într-o tuse măgărească...

Tuşiţi,
Răguşit, piţigăiat, dogit,
Cu pauze, în accese, uscat, pistruiat,
Ca la vocalize, ca la doctor,
Tuşiţi!

Credeţi că spun rolul pentru voi,
Ochii mei par că se uită la voi,
Când, de fapt, eu privesc peste capetele voastre

Becul roşu din fundul sălii.
Pentru el vorbese,
Lui îi spun sufletul meu învăţat în nopţi de insomnie,
Becului roşu care arată locul pe unde, la sfârşit,
Voi trebuie să evacuaţi sala,
Scorpii bătrâne.

*...

Îmi pare rău de fluturi
Când sting lumina,
Şi de lilieci,
Când o aprind...
Nu pot să fac un pas
Fără să jignesc pe cineva?

Se-ntâmplă atâtea lucruri misterioase,
Că mereu îmi vine să-mi duc mâna
La tâmplă,
Dar o ancoră aruncată din cer
Mi-o trage în jos...

Nu e încă momentul
Să-ţi sfâşii pânzele,
Lasă...

poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sare prin gaură

în gaură şiretul îl bagi
tragi şi te uiţi la bătrână
degeaba o întrebi dacă a mâncat
ea spune acelaşi lucru
e numai piele şi os. simţi
că se duce
tragi şiretul papucului
până simţi deznădejdea
cum urcă în capul tău pătrat
de la ultimul chef. te uiţi. o
simţi că pleacă
te întrebi cât de mult
mai ţii la ea. atingi mâna ei
e rece de la circulaţia deficitară
zâmbetul a rămas acelaşi
şiretul sare din gaură
în gaură şi tragi uşor
e jocul învăţat de la ea
când erai bolnav. spunea
că şiretul era iepuraş
vocea ei alina durerea

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu mai pot

nu mai rezist, vino balsam pentru inimă
te iubesc, te iubesc, te iubesc
seara s-a transformat într-un plânset
fără de culoare e luna şi stelele
şoptesc într-un pahar din care ai băut
te iubesc, te iubesc, te iubesc
plâng, nu vreau nimic, nimic nu cer
ochii au făcut miting cu gaze lacrimogene
te iubesc, te iubesc, te iubesc
o spun de dimineaţă fără să trag aer
într-un accelerat de puls stingher
suspin pe stradă şi-n tramvai
te iubesc, te iubesc, te iubesc
sunt mâhnit şi simt că totul e aprins
inima-mi arde, gura strigă
te iubesc, te iubesc, te iubesc

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ai rămas

draga mea blondă din
întunericul primejdios
aproape un film horror
cu monştri întruchipaţi
în laboratorul
minţii
care s-a obişnuit să mintă
şi să-şi creeze propriile
imagini de coşmar
într-o noapte lipsită de culoare

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dor de-acasă...

Mi-am visat azi-noapte, mama...
Şi am plâns în vis de dor...
Se făcea, că ea, sărmana
M-aştepta de sărbători.
Şi la fel ca înainte
Tot în lacrimi şi tăcută,
Printre doruri şi cuvinte
Sărutam mâna muncită.
Mâna sfântă-n mângâiere...
Mâna ce a scos cenuşă
Dintr-o vatră, ce-n durere
Arde dorul, plâns, în uşă.
M-a primit cu braţele deschise
Şi ca pe un prunc în faşă
M-a cuprins cu lacrimi sfinte...
-Ce dor îmi este de-acasă!

Nu mai vreau să plec măicuţă...
Ţine-mă la pieptul tău...
Ca o floare pe-o crenguţă,
Să m-alini... când dau de greu...

poezie de Vasile Coman
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

pământul plânge sub tălpi,
arde la sărutul nopţii
şi cerul îi cântă
zâmbindu-i de pe urmă,
pe gratis şi-a amanetat speranţa

gogyohka de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Câmpia ultimului bun rămas

tu mă priveşti în câmpia ultimului bun rămas
nu ştiu cum am ajuns aici
imagine vagă un taxi ploios un şofer absent
ştiu că a intrat pe contrasens circulau amintiri
şi păreri de rău
te-ai strâns lângă mine şi ai murmurat
câteva cuvinte din vara ce s-a încheiat
le-am văzut dizolvându-se în aerul stingher care ne respira
şi-am adormit în mirosul lor de sânge violet
acum iată-ne întinşi pe câmpia ultimului bun rămas
tremurul ierbii se simte în privirea ta
vine înserarea şi stelele întârzie
se aude o bătaie în cer şi una în pământ

între ele suntem noi

poezie de Simion Cozmescu din Cântecul măturătoarei de fluturi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trădarea nu-i nici bogată, nu-i nici săracă, ea nu are miros, nu are culoare, ci se regăseşte în oameni fără onoare şi caracter!

Viorel Muha (noiembrie 2009)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mă privesc de sus copacii

Mă privesc de sus copacii, aş putea
Să fug, să mă pierd, să m-ascund, să mă...
Las uitată...
Înăuntru, departe, lipită de mine undeva demult.

Sălbatici rămânem, sălbatici ne creştem şi niciodată
Un copac nu va fi iederă.
Suflă şi ninge şi arde şi plouă şi frânge, nu plânge.

Mă privesc de sus copacii, mă oglindesc în ochii lor.
În ochii lor, adânc, acolo, sus, aproape.

Ne naştem, cunoaştem, ne doare,
Fugim, ne pierdem, ne-ascundem, ne...
lăsăm uitaţi...
Înăuntru, departe, acolo sus înrădăcinaţi
Adânc în ochii orbi ai copacilor
Se oglindeşte pădurea, cineva
O priveşte de sus, dinăuntru, departe.

poezie de Mihaela Ionescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!