Unui regizor ultranovator

N-ai să inventezi în veci,
Nici cu pile, nici cu bani,
Ce s-a inventat de greci
Acum patru mii de ani.

epigramă de Vasile Iuşan din Ridică-te, Caragiale! (2009)
Adăugat de Vasile Iuşan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tu n-ai nimic

Tu n-ai nimic în lume,
nimic din tot ce-i rău,
nici bogăţii, nici nume,
nici desfătări, nici glume,
dar ceru-ntreg e-al tău.
Tu n-ai nimic în viaţă,
nimic pe-acest pământ,
nici vinul ce răsfaţă,
nici haina cea măreaţă,
dar tot ce ai e sfânt!

Tu n-ai nimic ce leagă,
ca cei ce totul vor.
A lor e clipa dragă,
a lor e lumea-ntreagă,
dar cerul nu-i al lor.

Tu n-ai nimic sub soare
şi toţi te râd mereu.
A lor e-a vieţii floare
şi cupa-mbietoare.
Al lor e tot ce moare.
Al tău e Dumnezeu.

poezie celebră de Costache Ioanid
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu mai sunt cartofi? N-ai găsit nici bilete la teatru? Nici bani nu mai avem? Culmea e, ce coincidenţă bizară, că nici eu, alesul meu pe viaţă, nu mai sunt fericită.

aforism de Constantin Ardeleanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fericirile vieţii

Nu ai trăit de n-ai simţit
cum floarea de cais îmbată,
în primăvară
orice fată
şi nici de n-ai stors vinul,
niciodată!
Nu ai trăit de n-ai simţit
în cântecul păsărilor,
o muzică a stelelor
şi nici inimă n-ai avut,
prin crâng, de nu te-ai abătut!
Nu ai trăit de n-ai simţit
mirosul frunzei jeluite-n bătătură
şi nici de n-ai adulmecat
mireasma primăverii-n arătură!
Nu ai trăit de n-ai simţit
aroma sfintelor gutui
îmbălsămând în iarnă, casa
şi nici de nu te-ai odihnit
în fân, la coasă!

poezie de Ioana Voicilă Dobre din Secvenţe în alb şi negru
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!

Banii

Dacă n-ai bani şi avere
Îţi trăieşti viaţa cu plăcere
Căci n-ai ce supraveghea
Ca să-ţi strice liniştea,
Nici pierderi ce te-ar durea...

epigramă de Ioan Hapca
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mă iartă, Doamne, că blestem!

Pe voi ce ţineţi soarta-n mâini
Şi ne trataţi ca şi pe câini,
Azi, vă blestem, ca-n buzunare,
Să n-aveţi bani de-o lumânare.
Lui Dumnezeu trimit misivă,
Să n-aveţi bani pentru colivă,
Nici morţii să vi-i pomeniţi,
Săraci lipiţi, în veci să fiţi!
Cât de-mbuibaţi sunteţi acum,
Dea Domnul să cerşiţi în drum!
Un colţ de pâine din gunoi,
Să fie hrană pentru voi,
Ca să simţiţi şi voi osânda,
Cum simte ţara mea, flămânda.
Voi huzuriţi pe munţi de bani
Şi ne catalogaţi golani,
De îndrăznim să cerem pâine
Nu pentru azi, ci pentru mâine.
Azi, ni-e tărâţa-ndestulată
Vă dăm şi vouă, ca dovadă
Că din puţinul ce-l avem,
Ştim să-mpărţim, cât mai putem.
Dar, voi cu burţile pe-afară,
Sfidaţi, ciocoi, întreaga ţară.
Şi nu vă pasă de flămânzi
Şi de copiii muribunzi.
Şi nici de lacrima de sânge,
Ce-n fiecare zi ne frânge
Orice speranţă de mai bine.
Şi vă blestem, ca de ruşine,
Să-ngenuncheaţi umili ca noi
De-atâtea griji şi de nevoi...
Atâţia ani de libertate,
Purtăm aresturile-n spate.
Cum, să te mişti, când n-ai un ban?
Halal, aşa european!
Nu cer averi şi nici palate,
Ci doar să mă îndrept de spate,
Să pot, să-mi pomenesc părinţii,
Bărbatul şi pe toţi cuminţii,
Ce nu mai văd orgia lumii,
Nici cum se sinuicid păunii...
Săraca ţară, ce frumoasă!
Acum orfană şi de casă,
Orfană şi de neam şi fii-
Fă-ţi, Doamne, timp, ca să ne-nvii!
.................-..................................
Să nu fii supărat, bărbate,
Că n-am colivă şi bucate,
Să-ţi fac pomană cum se cade!
Doar lacrimi am în reci cascade...

poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

La crâşma lui Vasile...

La crâşma lui Vasile
E mare-nghesuială
Se dă azi de pilealaă
C-a fost închis trei zile...

Nu... nea Vasile frate
Că el e om cinstit
Pe nimeni n-a prostit
Ba chiar a dat şi-n rate...

La crâşma lui Vasile
Vin oameni cu găleata
Se-agită Doamne ceata
Sunt mulţi ce au şi pile...

Au pile de o viaţă
De când Vasile, omul
Servea la ţoiuri romul
Pe la tarabe-n piaţă...

La crâşma lui Vasile
Cu bune tratamente
Se fac şi-abonamente
Pe-ngălbenite file...

Abonamente care
Dau totul pe măsură
Vorbind de băutură
Dar nu şi de mâncare...

La crâşma lui Vasile
Bea omul şi nu-i pasă
Că până-ajunge-acasă
Ficatu-i e fitile...

La crâşma lui Vasile
Mor oamenii cu zile...

poezie de Gheorghe Gurău (mai 2010)
Adăugat de Gheorghe Gurău
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul celui lipsit de orice urmă de talent

Când vezi că n-ai nici urmă de talent,
De ce să scrii mereu, au n-ai nici minte?
De ce să-nşiri pe foi, ecran, cuvinte,
Ca într-un nesfârşit bombardament?

Mai bine să mă doară orice dinte
Decât să dau de tine permanent!
Când vezi că n-ai nici urmă de talent,
De să scrii mereu, au n-ai nici minte?

De ce să nu te duci în Parlament,
Că merg destui acolo, la plăcinte,
Şi nici acolo nu-i vreun competent?

Ţi se deschid maşini, aşezăminte
Şi-ţi iei, lunar, salariul aferent;
Sau, şi mai bine, fă-te preşedinte,

Când vezi că n-ai nici urmă de talent...

(De-acu nişte ani...)

rondel de Petru Ioan Gârda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De ce?!

De ce speranţa noastră a murit?
Suntem bătrâni la 35 de ani
De ce acum, când totul s-a sfârşit.
N-avem nici sănătate şi nici bani?

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Lucirea tristeţii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pentru ca să ai o trupă de operă, îţi trebuiesc trei lucruri: bani, bani şi bani; şi n-ai bani, n-ai cântăreţi.

Ion Luca Caragiale în articol
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Măi, voi tineri şi voi fraţi

Măi, voi tineri şi voi fraţi,
Până când o să mai staţi?
Luaţi arma şi porniţi
Să scăpăm bieţii părinţi,
Pe părinţi, pe-ai noştri fraţi,
De duşmanii de antarţi.
"Fă-te grec!", ei ne grăiesc,
Mie-mi vine să pleznesc.
Mai bine toţi să murim,
Decât greci să devenim!
Unde oare s-a văzut
Să-ţi laşi limba din trecut,
Limba noastră minunată,
Dată de mamă şi tată?
Tot români, tot avdeleaţi,
Nu se vor nici greci, nici alţi!

folclor aromân
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dormi

Patul lui Procust
inventat pentru cei a căror trăiri nu se pot măsura
nici în etern, nici în acum, nici în viitor sau trecut.
Handicapaţi emoţional pentru care doar perna
devine un refugiu al prezentului.
Porţi ceasul ăla insipid la mână doar ca să-ţi aminteşti
cât timp lipseşte din nemurire,
îl ţii pe post de adăpost mediocru, carcasă jegoasă
pentru adevărul tău şi doar al tău.

poezie de Cezara Moraru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poem

Cântec ne inspiră plaiul
Şi-astfel să trăim nu-i greu
Că-l interpretăm cu naiul:
N-ai nici tu şi n-am nici eu!

epigramă de Vasile Darie din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Glossă de cartier (a golanilor)

Tu eşti un şmecher de bani gata,
Căci... te sponzorizează... tata,
Un golănaş cu bani peşin
Şi poza ştearsă-n buletin,
Cu blugi tociţi, rupţi în genunchi,
Şi cu pantofii cei mai scumpi,
Triouri de la "Zara", zău,
Să nu spui ca o duci prea rău!

Tu eşti un şmecher de bani gata
Şi droguri vrei, căci ciocolata
E pentru fraieri care n-au...
(Eu numai ciocolată vreau).
Dai shot-uri (chaturi) până la refuz
Apoi vomiţi prin cucuruz
Şi-n patru labe-ajungi la poartă,
Fără de bani, cu faţa spartă...

Căci... te sponzorizează tata,
Tu nu munceşti, ai bani de-a gata,
Nu ai răspundere, nici har...
Nici minte nu mai ai măcar!
Doar banii-i arzi şi... curge fumul
Şi urli-n cramă ca nebunul,
Răstorni şi spargi... plăteşte tata!
La tine totul e de-a gata...

Un golănaş cu bani peşin...
Că mulţi muncesc pe prea puţin,
Descurajaţi de viaţa grea,
Pe tine nu te-ar deranja.
Iei hamburgher, Mc puişor,
Apoi le-arunci în tomberon...
Din doză doar odată guşti,
Şi-n scârbă o arunci la puşti...

Şi poza-i ştearsă-n buletin.
Ce mai rămâne să privim?!
Permis port-armă, eşti şofer,
Ai bani destui în portofel,
Postezi ca cel mai dur, ai trend,
Dar eşti în viaţă repetent...
Când n-or mai fii părinţii tăi,
De unde-o să mai cheltui, măi?!

Cu blugi tociţi, rupţi în genunchi,
Falit, bolnav şi cu păduchi,
Dormind prin şanţ, mereu mahmur,
Doar câinii-ţi latră împrejur.
N-ai nici nevastă, nici copii,
Trăieşti mereu cu datorii,
Fumezi chiştoace de la boşi
Şi beat, precum un hoit miroşi.

Şi cu pantofii cei mai scumpi,
Tu gura târgului o rupi?!
N-ai învăţat şi n-ai citit,
Degeaba-n lume ai trăit.
O vreme n-a fost rău defel,
Tânăr erai... şi frumuşel...
Credeai că luxul va dura?!
Acum nu te mai văieta!

Tricouri de la "Zara", zău,
Mi-aş fi dorit să am şi eu,
Dar cred că dac-aş fi avut,
Foamea, parol, aş fi făcut.
Când eu munceam până-nserat,
Tu nici nu te sculai din pat.
Acum zadarnic te căieşti,
Tot prost, sărac şi fraier eşti.

Să nu-mi spui că o duci prea rău!
Te văd în cârciumă mereu,
Haine de firmă şi tutun...
Adidaşi Nike, ce vrei acum?!
Să fii copil, ai invăţa,
Cu tatăl tău, cu mama ta,
Trudind, să mergeţi mai departe...
Dar "nu ai carte, nu ai parte!".

Să nu spui că o duci prea rău,
Tricouri de la "Zara", zău
Şi cu pantofii cei mai scumpi,
Cu blugi tociţi, rupţi în genunchi
Şi poza ştearsă-n buletin -
Un golănaş cu bani peşin.
Căci... te sponzorizează tata.
Tu eşti un şmecher de bani gata!

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Cartea glosselor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Constanţă

de când cu acest covid,
omu-a devenit hibrid,
nu-i nici cer, dar nici doar humă,
nici granit, dar nici de gumă,
nu-i nici claie, nici balot,
nu-i nici struţ, nici Phoenix tot,
pus într-al lui Procust pat,
nici stingher, nici adaptat,
nici străin, dar nici acasă,
nici cucută, nici melasă,
nici în zeghe, nici în togă,
nu-i nici bocet, nici eglogă,
nici Manole, nici Icar,
nici beznă, dar nici habar,
nici tăcere, nici cuvânt,
nici pareză, nici avânt,
nu-i nici orb, dar nici nu vede,
nici în sine că se-ncrede,
nici profet, nici Antihrist,
nu-i nici vesel, dar nici trist,
nici Einstein, nici Poptămaş,
nici strămoş şi nici urmaş,
nu-i nici ciornă, dar nici act,
nici prea plin, nici vid compact,
nici faun, nici eunuc,
nici cloşcă, nici ou de cuc,
nici pesmet, nici cozonac,
nici înger, nici pui de drac,
nici Midas, dar nici sărac,
nici fasole, nici arac,
nu-i corabie, nici port,
nu trăieşte, nici nu-i mort,
doar există, dar nu-i viu,
nici expert, nici ageamiu,
nu se-nalţă, nici nu pică,
nu învinge, nici c-abdică,
rămânând ce-a fost: nimică.

poezie de Luminiţa Ignea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când n-ai substanţă, n-ai nici audienţă, nici rezonanţă.

aforism de Nicolae Mareş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tu, Toamnă...

N-ai unde să-ţi ascunzi rugina, Toamnă!
Nici vuietul ce îţi vibrează-n clopot,
Nici fuga precum caii negri-n ropot,
Nici picurii de ploaie, rece, doamnă!

N-ai cum s-ascunzi aroma de răşină
Nici floarea daliei ce lăcrimează,
Nici ţipătul de păsări ce migrează...
Nu poţi să te transformi într-o străină!

C-atunci, muri-vor vremurile-n mine
Şi m-oi preface-n barcă plutitoare,
Voi fi luntraşului nemuritoare
Şi-l voi iubi mai mult decat pe tine.

poezie de Ionica Bandrabur
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iarnă blestemată (Versurile 1, 5, 9 şi 17 aparţin lui Vasile Alecsandri)

Zori de ziuă se revarsă,
Ţară, peste plaiul tău,
Iarna este prea nervoasă;
Te-a cuprins cu un gând rău.

Peste vesela natură
Se aştern troiene grele,
Zăpada, peste măsură,
Acoperă zeci de şosele.

Prevestind un soare dulce
Duhul iernii se răsfaţă.
El se-ncruntă şi aduce
O viforniţă de gheaţă.

Nici lumină, nici căldură
Nu-i acum în casa mică,
Nici lemne pe bătătură
Unde zace-o bătrânică.

Ziua ninge, noaptea ninge,
Haina albă se întinde,
Toată casa o cuprinde
Şi de streaşină atinge.

Casele nu se mai văd.
Spaima-n suflet se strecoară.
Este groază, e prăpăd
Şi speranţa stă să moară.

Pe sub munţii de zăpadă
Zac părinţi, bunici, nepoţi;
Nu mai pot nici să se vadă
Căci nămeţii-s peste porţi.

Peste-această mare albă
Omul pare o stafie...
..............................
Blestemată iarnă, dalbă,
Veci de veci să nu mai fie!

poezie de Victor Becheanu (29 februarie 2012)
Adăugat de Victor Becheanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vin, dragoste, dans

Nu-s cârcotaş, nici rău de gură,
Dar orice timp e bun pierdut
Când n-ai dansat şi n-ai băut,
Ba... nici n-avuşi vreo aventură!

epigramă de Mihai Haivas din revista "Booklook"
Adăugat de Mihai Haivas
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu vreau

Nu vreau să cred ce crede orice sceptic
Şi nici să pot ce poate orice prost,
Cu bani sau alt material sintetic
Şi nici să ştiu ştiinţa pe derost.

Nu vreau să am ce are toată lumea
Şi nici legilor ei nu mă supun,
Nici nu-mi înalţ spre lume rugăciunea,
Ci numai către Dumnezeu Cel Bun.

Nu vreau să fac ce trebuie de-a sila
Şi nici să fiu doar numitor comun.
Nu mă intrigă furia, nici mila
Şi nici nu seamăn ce nu pot să adun.

Nu vreau să fiu simpatic şi cuminte
Şi-n sine să nutresc un gând murdar.
Spun ce-am în gând, în inimă şi-n minte,
Politicos, dar nu protocolar.

Nu vreau o stea pe frunte arborată
Şi nici mărire mie în prezent,
Doar în poveştile cu,, A fost odată ''
Să fiu vreun an-lumină imergent.

poezie de Ovidiu Vasile din Roata cu hamsteri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Între prieteni

La înmormântarea ta,
Nici mort nu am să viu,
Că nici tu n-ai să vii la-mea,
Pe cât de uituc te ştiu.

epigramă de Vasile Iuşan din Dacă vrei să scapi de stres (2009)
Adăugat de Vasile Iuşan
Comentează! | Votează! | Copiază!