epigramă

Ce-i epigrama

Când unui individ îi faci o poză
Cu o culoare mai dulceagă, roză,
Iar în final, c-o pană nemiloasă,
Îi pui şi o mustaţă caraghioasă!

definiţie epigramatică de Gheorghe Leu din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

poză

Poză

Fantoma unui spin având în vârf o roză.

monostih de Eugen Deutsch din revista "Codul lui Eugen", nr. 11 (iulie 2009)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oricât de caraghioasă ar fi, prima poezie a unui îndrăgostit e scrisă cu pană de înger.

aforism de Vasile Ghica din Surâsul lui Icar (2015)
Adăugat de Vasile Ghica
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Citind ce poezii de-amor scriu unii,
Mărturisind că iubesc ca nebunii
O preafrumoasă şi gingaşă roză,
Vezi în final, ca ei iubesc... o poză!

epigramă de Leliana Rădulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pană şi... pană

Există pană de benzină
Şi - câteodată – de motoare.
Avem şi pană de lumină,
Iar unii-au pană de... onoare.

epigramă de Miltiade Ionescu din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unui încrezut

Nu-ţi faci controlul medical,
Te eschivezi mereu cât poţi
Să nu se vadă în final
Că eşti şi tu la fel ca toţi!

epigramă de Gheorghe Leu din Când pleca odată, la război, un om... (2010)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul fotografului îndrăgostit

Aş vrea, iubito, să-ţi fac poză,
Cu ochi-ţi rimelaţi în tuş!
Deşi aduci cu o batoză,
Eu tot mă gudur ca Lăbuş.

O să mă pască o nevroză,
De mă respingi seara-n culcuş.
Aş vrea, iubito, să-ţi fac poză,
Cu ochi-ţi rimelaţi în tuş!

N-oi fi tu cea mai rară roză,
Cu sânii-ţi cât un derdeluş.
Nu mai poza ca o mimoză,
C-am să muncesc şi la retuş!
Aş vrea, iubito, să-ţi fac poză!

rondel de Mihaela Banu din In volumul Eu râul tău, tu matca mea (2015)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ca pensionar

O duc din ce în ce mai greu,
Cu banii sunt mereu în pană,
La băi aş vrea să merg şi eu,
Dar, în final, speranţa-i... vană!

epigramă de Gheorghe Constantinescu-Gecko din arhiva personală a lui Gheorghe Culicovschi (2004)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unui chel cu mustaţă

Dacă părul fără milă
De pe creştet s-a retras,
Ca o replică virilă,
Şi l-a cultivat... sub nas!

epigramă de Neculai Săvulescu din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Inimă de cartof

Te-am căutat azi în pământ
Şi ţi-am găsit inima,
Avea forma unui cartof roz
Uşor deformat de pietre.
Mai ştii când spuneai
Că azi nu e momentul,
Mâine e prea târziu,
Florile oricum mor?
Nu aş putea să privesc
O poză cu noi
Fără să mi se pară
Înduioşător de patetica.
De fapt, eu nu am
Nici o poză cu tine,
Nici o poză cu noi.
Nu ştiu de ce,
Dar am preferat să - ţi uit chipul
Şi să te păstrez,
Într-o casă roşie
Cu patru camere.

poezie de Mircea Ţenche
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Leonard Doroftei

Azi în box, cu toată-aliura,
Îţi prevăd o viaţă roză;
Te provoc, să-ţi iau centura...
Doar aşa... să-mi fac o poză!

epigramă de Vasile B. Gădălin din Antologia epigramei româneşti, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

pană de curent -
mănuşa aruncată
unui cavaler

senryu de Sandiana Ionela Gheorghe
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poza

mi-am pus o poză de profil
fără mustaţă: mă consumă o raţă
crezâd că aş fi reflexia cheală
a lunii în balta madona
pe linia tramvaiului 5

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

A citi un ziar este o altfel de experienţă: poţi să faci lucrul asta pe un vas, pe ramura unui copac, în pat şi chiar atunci când este o pană de curent.

citat clasic din Umberto Eco
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tinereţe

Ochii tăi, culoare-n gene,
boabe de cafea le coci,
geme sufletul în vene,
spadele, când le provoci.

Simţăminte răstignite
ţipă-n liniştea din poză,
calci cu zborul pe redute,
cu pastelul tău de roză.

Râd luminile din soare,
când tabloul îţi sărută,
cu privirea arzătoare

Primăvara chipu-ţi cântă.
Şi îţi duci, mireasă,-n zare,
Anii, mărturii pe tâmplă.

sonet de Aurel Petre (29 aprilie 2018)
Adăugat de Aurel Petre
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omul cu mustaţă de fum

Omul cu mustaţă în dublu exemplar,
Omul cântă din mustaţă imnuri de slavă
Pentru sine, mustaţa lui este din sârmă ghimpată,
În loc de mustaţă poartă un fuior de fum.
Fiecare dă o soluţie, murim fiecare dintr-o soluţie,
O jucărie explozibilă, fum dens violaceu, sârmă electrică,
Bordelurile ambulante pentru bieţii soldaţi se înmulţesc,
Armistiţiul se va încheia într-un bordel,
Se va servi cianură la masa tratativelor,
Cine doreşte poate să aleagă un atac cerebral la o vilă
Bine păzită, dar omul cu mustaţă de fum
Nu va muri niciodată.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!

Emoţie roză

Sunt tristă acum...
asemeni frunzei toamna
când se avântă într-o cădere liberă,
circulară,
dansând în cântec ruginiu
spre nu ştiu unde...
cu gânduri ude
de lacrima cerului.
Dar...
cade
pe umeri calzi
şi îmbătată de vis
se topeşte într-o emoţie roză
de măr înflorit;
alunecă
lin,
suav
cu ochi de rouă
în priviri umbroase,
calde
pline de dor
spre pata roşie
unde,
în foc tainic şi sacru
se face floare
luând culoare
din sfera ochilor a umerilor calzi.

poezie de Maria Nicolae
Adăugat de Mona Dinici
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aura este cunoscută din cele mai vechi timpuri prin descrierea ei de către clarvăzători sau prin "pipăirea" ei de către persoanele senzitive. Ea se poate întinde de la câţiva centimetri până la un metru sau chiar mai mult. Oamenii fiind unicat pe planetă, aura lor diferă de la individ la individ, variind ca dimensiune şi culoare.

Ştefan Marinescu în Rezonanţe (2008)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

La mormântul unui scriitor

Tămâie, lumânări, icoană
Şi-o rugăciune, evident;
La căpătâi i-au pus şi-o pană
Simbol al penei de talent!

epigramă de Gheorghe Gurău (august 2012)
Adăugat de Gheorghe Gurău
Comentează! | Votează! | Copiază!

Odă la o pană

moto: Model de carte
Model de carte
Mintea lui a mers prea departe
Mă uit, te contemplu,
Te dau exemplu
Cum nu trebuie scrisă o carte
-------

Pană, să nu cazi în pană
Că-mi dezafectezi moralul
Străduinţa mea e vană
Şi mă ceartă caporalul

Mă' tu ăla fără carte
Ce te crezi cu capul mare
Vino-ncoace: şapte arte
Nicăieri nu-s de vânzare!

Inspiraţia sau muza
Şi pe care pun temei
Suflă dintr-odată spuza
Când nu faci eu ele, trei

Că te duci şi vântul bate
Ţi se şterg în urmă paşii
Şi nu are ce-i abate
De pe caii lor, apaşii

Ori cu pix, ori cu stilou
Fierbinţeala unei febre
Lasă-n urmă un ecou
În statistici sau algebre;

Dacă mă refuzi subtilă
Moare-n faşă, Excelenţă
Orice urmă de idilă
Dacă n-are coerenţă

Pană, pană fără service
Dacă-mi afectezi moralul
Mai bine-l reneg pe Elvis,
Şi-mi înfrunt iar caporalul!

poezie de Ion Untaru din Lociuesc într-o lacrimă suspendată (2005)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Era o zi dulceagă...

Era o zi dulceagă
De lehamite de om;
Nici un nour pe cerul
Parisului incolor.

Îmi iscam o disperare
Îi simţea nevoia trupul;
Amărăciunea cărnii
Mi se-aduna în gură.

Aş fi vrut să mă-nvârt
După-o cernită biserică
Pentr-a fi sigur
Că nu mergeam nicăieri.

Dar cântam cu glas jumate
Un soi de cânt fără cuvinte
Vast şi-asemeni unor vele
Parcă de pe mare.

poezie de Jules Romains din Antologia poeziei franceze (1974), traducere de Ion Caraion
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!