Femeia se dă atât de mare încât, uneori, îşi mai pune tocuri pentru a o crede...

aforism de Iosif M. Cristian din Decadent în transcendent
Adăugat de elena denisa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dar cine este pe atât de vrednic încât să nu merite să plângă?!

aforism de Iosif M. Cristian din Elveratoare
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ne-am născut atât de goi, încât nici o haină nu ne poate ascunde această mică nefericire...

Iosif M. Cristian în Stăpânul gândurilor
Adăugat de Elene Denisa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Satana îndeamnă oamenii la păcat, nu pentru că nu ar crede în Dumnezeu, ci pentru că ar fi nefericit să rămână singur în Infern.

Iosif M. Cristian în Stăpânul gândurilor
Adăugat de Elene Denisa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Hai sa zicem. Omul ca omul... dar animalele?! Ce regulă atât de gravă au putut să încalce de au fost alungate din Paradis?! Există specii atât de nevinovate încât te face să te întrebi îngrozit: ce caută aceste fiinţe în această viaţă?! Cum de a putut fi posibil acest lucru?!

Iosif M. Cristian în Forţă şi metamorfoză
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă femeia se plictiseşte, nu va conteni până nu ne va plictisi şi pe noi.

aforism de Iosif M. Cristian din Decadent în transcendent
Adăugat de elena denisa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gândesc ce au gândit alţii, de parcă le-am gândit eu şi critic ce am zis eu, de parcă ar fi zis alţii. Atât de erudiţi suntem uneori...

aforism de Iosif M. Cristian din Decadent în transcendent
Adăugat de elena denisa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poliţişti pe tocuri

Poliţişti pe tocuri,
Uneori fac jocuri
Pentru condamnaţi
Adesea terminaţi!

epigramă de Ileana Nana Filip din Poliţişti pe tocuri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cei mai buni prieteni nu pot fi decât unul... Şi acesta ţi se va părea uneori a fi prea mulţi.

Iosif M. Cristian în Stăpânul gândurilor
Adăugat de Elene Denisa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe cât de mic lucru este să te bucuri, pe atât de mare lucru este să nu regreţi că te-ai bucurat.

Iosif M. Cristian în Stăpânul gândurilor
Adăugat de Elene Denisa
Comentează! | Votează! | Copiază!

în visul meu

cu sandale roşii
ea umbla prin iarbă
şi minijupa ei era să-mi provoa
ce (!?) - un stop cardio
respirator -
îmi umblau tramvaie în cap
ea urca din mers
eram atât de disperat
încât îmi vine
să port tocuri
într-un vis
cu sandale roşii şi băr
baţi pe tocuri
(!?)

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Portetul poetului

chiar sunt din bazalt cuvintele
în care poetul
sapă adânc,
sufletul său cuprinde nu doar cerul
ci şi memoria apei,
cuvintele în care pune entuziasm
prind viaţă
şi atât de mult îşi doreşte el
ca acestea asemeni unor vapoare
încărcate cu păsări şi flori
să intre în apele teritoriale ale cititorului
de unde să nu mai plece,
încât uneori uită deschise robinetele
iar timpul îl înghite şi pe el.

poezie de Ovidiu Cristian Dinică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Universul e atât de mare, încât oricine se crede centrul lui.

aforism de Victor Martin din Violatorii zilei de mâine
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iosif pune la probă pe fraţii săi

Din nou trimite tata pe feciori,
După un timp, să cumpere merinde
Din nou îi cercetează bunul domn,
În timp ce dorul, inima-i aprinde.
Din multele necazuri îndurate
Strânsese Iosif mare-nţeleptciune,
Ca să-şi testeze fiecare frate,
Cu dragoste şi fapte de minune.

El le-a săpat în suflet pocăinţă,
Ca să le poată oferi iertare.
O, Doamne dă-mi şi mie-acea ştiinţă,
Acea înţelepciune uimitoare,

Să dau nu numai grâul şi arginţii
Pentru vrăşmaşul care m-au urât,
Şi să-mi iubesc şi fraţii şi părinţii
Cum prinţul Iosif i-a iubit atât.

poezie de Florin Laiu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prefer să trăiesc cu capul în nori, pe pământ este prea mare aglomeraţie.

aforism de Iosif M. Cristian din Forţă şi metamorfoză
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu timpul, leneşii devin atât de răi, încât e imposibil să mai poţi crede în ei.

aforism de Nicolae Mareş
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă femeia nu simte tandreţea soţului, golul din inima ei nu va fi umplut nici de dragostea părinţilor, nici a propriilor copii. Atât de mare e taina căsătoriei, încât golul creat în inima femeii de lipsa afectivităţii soţului nu poate fi umplut nici măcar de dragostea propriilor copii!

citat din Părintele Iosif Vatopedinul
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bucuria reuşeşte să îi facă pe oameni mai buni. Doar astfel, sufletul... poate aprinde în trupurile noastre, lumina dulce a vieţii. Bucuraţi-vă fără ruşine, tristeţea e o ruşine mai mare. (Îngăduitor, privesc impertinenţa acestor rânduri. Câtă "poezie" într-o zi atât de plictisitoare.)

Iosif M. Cristian în Forţă şi metamorfoză
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ne naştem pentru a trăi... forma patologică a morţii.

Iosif M. Cristian în Forţă şi metamorfoză
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îmi eşti necesar pentru a înlocui grija de mine cu grija de tine, pentru a te pune în locul eului meu. Atât de intim îmi devii, atât de una cu mine, atât de mult te atrag în centrul existenţei mele, încât îmi substitui eul meu.

Dumitru Stăniloae în Ascetica şi Mistica
Adăugat de Andreea Gradinaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iluzoriul selecţiei

De ce-aş alege numai păsări cântătoare
Sub cerul-n care tac şi eu de-atâtea ori
Hrănită cu furtuni ce au seminţe-amare
Încât necântecele îmi devin surori.
.

De ce aş pune sufletul să ceară taxa
De nepătat, perfect şi-angelic ciripit
Când numai Bunul Dumnezeu ştie sintaxa
Şi topica scenariului distribuit.
.

De ce aş crede că-s atât de preţioasă
Şi că grădina mea e - pentru toţi - eden
Încât să nu poftesc la o rotundă masă
Decât fiinţe cu mănuşi şi cu joben.
.

Când uneori chiar cel cu haina de cenuşă
Şi care mă priveşte mut, în jos de scară,
Cu zâmbet îmi deschide, generos, o uşă
Către palatul său de-o frumuseţe rară.
.

De ce să cred că ştiu aşa de bine-alege
Când fiecare-avem în buzunare tină
Iar cerşetorul întâlnit poate fi rege
Cum umbra e dovada clară de lumină.

poezie de Cecilia Birca
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!