Lumea mare...

Lumea mare şi pustie înaintea mea se-ntinde,
Nici cu ochii, nici cu mintea nu încerc a o cuprinde;
Şi-n ist haos fără margini, fără de-nceput şi rost
Mi-ai dat tu, fiinţă dragă, sufletului adăpost.
Şi de-aceea, mult iubite, când la tine mă gândesc,
Ca şi lumii, eu iubirii, margini nu pot să-i găsesc.

poezie celebră de Veronica Micle din Plimbarea de mai în Iaşi (1872)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

E lumea într-un haos ...

E lumea într-un haos, nimic nu-i de-nţeles.
Mă-ntreb cu-ngrijorare, vreo ordine a fost?!
Cât timp plăti-vom oare nemăsuratul cost,
Al legilor injuste, scoase din interes?!

E lumea într-un haos. Sămânţa lui s-a pus
În brazdele trecute şi-n zbuciumul de ieri,
Ieşind din cruzii germeni ai noi primăveri,
Lăstarii gata veştezi ai lumii la apus.

E lumea într-un haos... Ne zbatem fără rost?!
La moartea omenirii ne vom uita absenţi,
Lăsând nepedepsite vechi clici de prepotenţi,
Riscând în mod nevrednic al firii adăpost?!

poezie de Mihaela Banu din Din volumul Paşi peste margine de timp (2017)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De la alfa la omega

Ce fără margini încântare

ce cântec fără de-nceput

ce taină revărsată-n mare

femeia porneşte c-un sărut

Ce cântec fără de-nceput

femeia-ncepe cu sfârşitul

dar niciodată n-am s-o uit

femeia-i pâinea şi cuţitul

Femeia-ncepe cu sfârşitul

ce taină revărsată-n mare

cu răsăritul şi-asfinţitul

e cea mai pură întâmplare

Ce cântec fără de-nceput

ce rai de unde-ai re-născut

poezie de Costel Zăgan din Cezeisme II (2021)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

De la alfa la omega

Ce fără margini încântare
ce cântec fără de-nceput
ce taină revărsată-n mare
femeia porneşte c-un sărut

Ce cântec fără de-nceput
femeia-ncepe cu sfârşitul
dar niciodată n-am s-o uit
femeia-i pâinea şi cuţitul

Femeia-ncepe cu sfârşitul
ce taină revărsată-n mare
cu răsăritul şi-asfinţitul
e cea mai pură întâmplare

Ce cântec fără de-nceput
ce rai de unde-ai re-născut

poezie de Costel Zăgan din Cezeisme II (7 martie 2015)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fugi

“Fugi”, îţi zic, căci a mea minte
Prevesteşte numai rău;
“Nu te du”, şopteste-n taină
Sufletul şi dorul meu.

Tu cunoşti câtă iubire
Pentru tine eu păstrez,
Şi-apoi cu cuvinte rele
Cum mereu te depărtez;

Şi nu ştii cui a te-ncrede
Vorbelor ce ţi-am rostit,
Sau iubirii făr’ de margini
Ce tu-n ochii-mi ai cetit.

Vai! Şi eu nedumerită
Mă muncesc cu mult mai mult
Căci nu ştiu ce-a fi mai bine:
Mintea, inima s-ascult?

poezie celebră de Veronica Micle
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am plecat…

Am plecat făr' de căinţă
Şi m-am dus fără de dor,
Ca să uit a ta fiinţă,
Ca să uit al tău amor.

Şi plecând m-am dus în lume
Numa-n voia întâmplării,
Nici cu gând de zile bune,
Nici cu jalea-nstrăinării.

De-am mers mult pe-acea cărare
Nu mai ştiu de-atâta chin
Căci cu dor şi disperare
Îndărăt la tine vin.

poezie celebră de Veronica Micle
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

O picătură de rouă ce cade din înălţimi reflectă în pereţii ei tot văzduhul; ceea ce e fără margini în afară se adânceşte înăuntrul ei, afundându-se fără margini. Aşa e şi sufletul omenesc, o oglindă sferică, având în adâncimea ei o conştiinţă; de aceea minunea fără margini, de afară, ne interesează mai puţin decât minunea dinăuntru, tot aşa de fără margini.

citat celebru din Ion Luca Caragiale
Adăugat de Corneliu Tocan, Ph.D., M.Sc.
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu sunt un fulg, sunt chiar lumina

Deşi tu ai plecat in negura pustie,
Eu am cuprins lumina sufletului tău
Şi am descifrat taina împletirii artelor
Nu caut sa respir prin porii pielii tale
Ci voi atinge sufletul in dansul fără ritm,
Ma simt ca un voal in senzaţii multicolore
Ce va cuprinde timpul şi mintea uneori.

Să ne atingem ochii prin calde îmbrăţişări
In care timpul nu e limitat de tine, nici de zei
De astăzi voi fi regina propriei vieţi,
Voi lumina precum un felinar in noapte
Şi voi cuprinde nemărginirea in lumea fără sens.
Prin somn voi cuceri ţărmul, fără limite
Fără reguli şi desprinse zări.
De astăzi îngerii nu se vor ascunde...
Vor domina lumina şi vor atinge zarea...

poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu...

Nu te-am pierdut în nici o clipă petrecută fără tine!
Doar mi-ai lipsit puţin dintr-o privire în viaţa asta trecătoare!
Şi nici nu mi-ai lipsit prea mult, doar atât cât Tu ai vrut!
Nici nu te-am aşteptat prea mult, erai acolo printre gânduri!

Când îmi lipseai, te pictam într-o icoană printre îngeri!
Şi-n glasul meu te auzeam doar pe tine printre timpuri!
În ochii mei doar Tu îmi străluceai luceferi în orizonturi!
Şi-n nopţile fără de stele, doar Tu erai în cerul meu o Stea!

Nici timpul nu-mi era stinger, doar Tu îmi eşti perechea mea în Cer!
Nici stelele nu pier, nici Tu nu pieri, ci doar revii
în zori!
Şi-o altă zi ne-mbată cu roua de pe flori,
ne-aduce ziua fără nori!
Nici Tu nici Eu nu mai cerşim iubirea când apare Luna!

Nici noaptea nu ne mai desparte, nici stelele nu ne mai sunt străine!
Totul e-atât de aproape, nu ne mai pierdem printre şoapte!
Nici moartea nu alungă ce viaţa a născut din praf de stele!
Nici aurul nu ne rezistă Nouă, nimic nu poate pune sfârşit în noapte!

poezie de Mihai Marica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oare, de ce?

în fiecare zi există o altă zi
şi-n fiecare din noi
există o zi
în care se moare
nimeni şi nimic
nu o poate ocoli
nici oamenii fără gânduri
nici însuşi Dumnezeu

e un spaţiu rezervat şi nu insist

traversez singurătăţi şi învăţ
cum se moare
în înţelesul meu
un răsărit fără margini
şi fără intersecţii

oare de ce se moare fără ca timpul
să-ţi îngăduie
să te cunoşti pe tine însuţi?

poezie de Teodor Dume (2015)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Drag mi-ai fost...

Drag mi-ai fost, mi-ai fost odată,
Dar ce-a fost n-a fost să mai fie,
Am văzut c-această lume
Făr-de tine nu-i pustie.

Şi luceafărul pe ceruri
Place mult cum străluceşte,
Dar apune şi dispare
Soarele când se iveşte.

El cu discul său cel falnic
Te deşteaptă la viaţă
Şi te face să uiţi iute
Steaua cea de dimineaţă.

Tu luceafăr mi-ai fost mie
Ce în zori de ziuă luce,
Şi-ai apus, - acum la soare
Eu privesc cu mult mai dulce.

poezie celebră de Veronica Micle
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dor îmi e de tine ...

Dor îmi e de tine, dragă,
Dor de ieri, cu dor de azi.
De noi doi ce-o să se-aleagă,
De nu vii la piept să-mi cazi?!

Dor îmi e de tine, fată,
Tu mi-eşti dragostea dintâi,
Ce-a plecat ca niciodată,
Când credeam c-ai să rămâi.

Dor îmi e de tine, dragă,
Nu-s nici flori, nu-s nici fântâni,
Lângă ele-a gurii fragă
Să mi-o dai fără s-amâni.

Dor îmi e de tine, fată.
Crezul meu e că m-aştepţi,
Proaspătă şi-mbujorată,
Vechi fiori să redeştepţi.

Dor îmi e de tine, dragă,
Să te salt de subţiori.
Lumea, dacă ne reneagă,
Ne-om iubi din seară-n zori.

Dor îmi e de tine, fată,
Vreau să-ţi mângâi părul tău.
De destin mi-ai fost tu dată
Şi iubită şi călău.

Dor îmi e de tine, dragă,-
Toate-s vânt, iubirea-mi nu.
Vechi simţiri pe veci ne leagă
Şi-am să vin de vrei şi tu!

poezie de Mihaela Banu din In volumul Bolta-şi răsfrânge straiul peste brazi (2017)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unei încrezute fără margini

Nici frumoasă, nici deşteaptă,
Nu-i nimic de presupus,
E mai jos de prima treaptă,
Dar pozează mult mai sus!

epigramă de Vasile Vulpaşu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Înălţare - HRISTOS S-A ÎNĂLŢAT!

Azi Îl rog pe Dumnezeu să mă lase să-L gândesc.
Cu-ai mei ochi de muritor nu am şanse să-L privesc.
Am o aripă de flutur, lângă tronu-I de Vecie,
înălţată prea în grabă, lăsându-mi lumea pustie...

Mi-am pierdut juma de suflet în Durerea despărţirii
de doi ochi curaţi, de Înger, ce-au închis Minunea Firii...
Da, mi-e Dor fără de margini de Nemărginirea Sfântă
care mi-a furat IUBIREA, regăsindu-mă înfrântă!

Azi Îl rog pe Dumnezeu să mă ierte de păcate,
să pot să mă-nalţ şi eu, când mă voi sfârşi prin Moarte,
că mi-e Dor, fără de margini, de doi ochi curaţi, de Înger,
ce-au închis Minunea Firii şi de-atunci doar plâng şi... sânger...

poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Credinţa

Cu tăcere surdă calc
Pe nisipul alb...
şi cald,
care sfarmă asfinţitul
ce desparte
ce-i pe jos de ce e sus.

Dar eu sunt?
Eu stiu că nu-s.
Nu-s aici, aproape mie,
nici departe,
nici pustie,
nu-s tăcere,
nici fiinţă,
nu sunt nimeni undeva,
nu-s incet,
şi nici cândva...

Cresc fără răsad cuvinte
înapoi şi înainte,
mângâiate şi cuminţi,
fără fraţi, fără părinţi...

Iar eu cred...
Şi cred în ele...
Şi trăiesc
Fără fiinţă
Din credinţă...

poezie de Mara Chiriac
Adăugat de Larisa Andrei
Comentează! | Votează! | Copiază!

Incompatibilitate

Apa din vis se-ntinde... ca o apă
Cercul din vis e cerc dar marginile-mi scapă
Pomul din vis e pomul fără fruct
Cerul îl cheamă;
Pământu-ntâi l-a supt

Zborul din vis e zbor în cerc de vis
Apa se-ntinde către interzis

Şi lumea mea... întinsă cât o apă
În margini de-nţeles nu vrea să-ncapă...

poezie de Mihaela Albu (2009)
Adăugat de Mihaela Albu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi ura şi iubirea

Şi ura şi iubirea acuma de la tine
Făr’ de însemnătate vieţii mele-ar fi,
Iubirea ţi-am plătit-o cu lacrimi şi suspine
Şi ura-ţi neîmpăcată cu ce-aş mai răsplăti.

Dar tu de vrei ca-n urmă-ţi eu tot să mai plâng încă
Şi vecinic sfâşiată să vezi inima mea,
De-un chin fără de margini, de o durere-adâncă
Cu glas făr’ de mânie să-mi spui că mă-i uita.

poezie celebră de Veronica Micle din Convorbiri literare (1877)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Paradox

Când eşti tăcut şi trist şi nu mai crezi în lume,
Când vrei să fugi de toate şi să te-ntorci la tine,
Când nu-ţi mai creşte-n suflet nici rău şi nici vreun bine
Şi crezi că-n toate astea mai ai sau nu ce-ţi spune,

Când habar n-ai ce-nseamnă astăzi mântuirea
Şi-n loc de-altar cu sfinţi, preferi un lac cu broaşte,
Când crezi că-n orice rău doar răul se cunoaşte
Şi doar în moarte-ţi afli, astfel, nemurirea,

Când te cuprinde timpul şi nu mai ai ce-ţi face,
Când vrei să ieşi din lume şi să devii sihastru,
Când a rămas din tine doar teamă şi dezastru,
Şi, poate, nici la tine nu te mai poţi întoarce,

Când ce iubeşti te vede cu ochi frumoşi de gheaţă
Şi caută în tine doar adăpost vremelnic,
Când ce-i frumos la altul la tine-i doar temeinic
Şi nu ştii dacă Eul mai are drept la viaţă,

Când timpul cu oceane din ruguri se nutreşte,
Iar margini ţes, prin margini, adânc, nemărginirea,
Când nu mai ştii ce este sau ce n-a fost iubirea,
Când altul doar de tine, prin ea, se foloseşte

Când vezi ce se întâmplă în ultimă instanţă
Cu lumea-n care crezi, cu dorul care doare,
Când eşti pierdut, când nu mai poţi să ai scăpare,
Şi nu mai crezi că vei spera la vreo speranţă,

Când se adună-n gânduri doar dezamăgire,
Şi-n fiecare vrajă descoperi o minciună,
Sau răul cel mai pur în haina cea mai bună,
Când înţelegi că-un zâmbet nu-nseamnă preţuire,

Când vezi că ziua-i ziuă şi noaptea-i numai noapte,
Când te trezeşti din vise şi intri la-ndoială,
Când treci spăşit din planuri în lumea cea reală
Şi nu mai iei drept bune sclipirile din şoapte,

Când uşa ţi se-nchide cu vorba, nu cu cheia,
Şi nu desprinzi din asta nici sensul, nici non-sensul,
Nici dacă ai vreo şansă, nici dacă-ţi stâmperi mersul,
Nici de-nţelegi vreodată sau nu-nţelegi ideea,

Renunţă să mai cauţi, prin cenuşar, scânteia,
Acceptă numai focul şi lasă-n pace viaţa,
În fiecare noapte, contează dimineaţa
Şi-n fiecare viaţă, un paradox: femeia...

poezie de Gheorghe Văduva
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pescuind stelele de altădată

Ce dur e îngerul madam
nici milă de la el nu am
că toată noaptea te păzeşte
şi eu mă zbat ca şi un peşte

De cine naiba te păzeşte
iubirea parcă-i fără margini
dar sigur fără de nădejde
am mâzgâlit a-nopţii pagini

Iubirea cică-i fără margini
că toată noapea te păzeşte
ajuns-a cerul în paragini
când mă zbat ca şi un peşte

Ce dur e îngerul madam
aduce zorii iar la geam

poezie de Costel Zăgan din Cezeisme II (16 iunie 2015)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tatăl nostru

nu e rău fără bine şi nimic fără tot
şi nici zile senine fără - of, nu mai pot
nu e alb fără negru nici zăpezi fără ploi
şi nici haos integru şi nici voi fără noi

nu există iubire fără chinuri şi dor
nici nu poţi nemurire semăna pe ogor
tot ce trece se trece din deşert în abis
ca căldura în rece şi ca somnul din vis

nu se poate opri nici o clipă pe loc
şi nici omul feri între ape şi foc
tot ce vine de sus se aşterne pe jos
şi la câte s-au spus şi la câte s-au scos

stai de strajă mereu între spaţiu şi timp
când la soarele tău când la propriul nimb
şi mai stai aşteptând resemnări de destin
între propriul gând şi azurul senin

că vor trece în zbor miriade de ani
prin galactici ce mor şi ne lasă orfani
Universul din tine în rafale de jet
cu viteză luminii se va stinge încet

va rămâne doar vid şi nimic în nimic
nici solid nici lichid şi nici mare nici mic
vei rămâne doar tu şi cu tine doar eu
între da şi-ntre nu - Tatăl tău, Tatăl meu...

poezie de Iurie Osoianu (14 aprilie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îmi amintesc

îmi amintesc de tine cum mi-ai fost
în visul cel tihnit de-odinioară,
când te aveam statornic adăpost
şi pavăza furtunilor de-afară.

îmi amintesc de tine cum veneai
în visul cel tihnit de-odinioară,
c-o vorbă spuza zilei mi-o-nviai
şi-mi luminai odaia de cu seară.

îmi amintesc de tine cum mi-ai fost
în visul cel tihnit de-odinioară,
până să-ţi fiu bagajul fără rost
uitat pe un peron de gară.

tăcerea ta e-al morţii avanpost,
pe care nici speranţa nu-l doboară.
îmi amintesc de tine cu mi-ai fost
în visul cel tihnit de-odinioară.

poezie de Luminiţa Ignea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!