Cântec

Dragul meu, acuma tu să-mi spui,
E ceva pe lume să nu moară?
Poţi să-ntrebi inima oricui:
E ceva pe lume să nu doară?

Ia aminte, dacă vrei, la vânturi,
Cum mai zboară neînaripate,
Şi cum calcă pe pământ foşnind,
Pe vârfuri de frunze scuturate...

De sinceritate ploile vorbesc,
Bunătatea de la meri se-nvaţă,
A ierta - doar de la zăpezi,
Şi statornicia de la viaţă.

poezie de Silvia Velea
Adăugat de Silvia Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bumerang

Nu-ntinde mâna, de nu vrei
pe frunte mângâieri să-mi pui,
şi nu-mi zâmbi, dacă nu simţi
în suflet oglindirea lui;

nu mă-ndemna zborul să-mi iau,
viclean strângându-mi glezna însă,
şi nu-mi da, dacă pâinea ta
cu nevăzută ură-i unsă,

căci braţul ţie ţi-l întinzi,
iar pâinea ta cu tine o împarţi,
orice vei da, tu o să ai,
oricui vei da, ţie îţi dai.

poezie de Silvia Velea
Adăugat de Silvia Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poem de dragoste

Valul dezgoleşte coaste aurii în soare
ciuta se mândreşte cu zveltele-i picioare
bogat, părul se-nfoaie, făţiş flirtând cu vântul
şi negru e ca noaptea, şi greu precum e gândul
pielea-i trandafirie, sânii pietroşi, de fată
în ochii cristalini luciri de lună joacă

dar când pieri-vor toate şi simţi că e târziu
tăcută veghe eu la tâmplă am să-ţi fiu
să-ţi luminez nesomnul viscolit de doruri
cu florile de gheaţă presate între geamuri
şi atunci îţi vei aduce aminte, dragul meu
cum peste toate acestea voi fi rămas doar eu

peste ani, peste oameni şi peste destin
peste îmbrăţisări scuturate - cupe de crin
peste trupuri cărnoase şi dulci de femei
mirosind a livezi în floare, de meri
cu fructul necopt, cules prea din vreme
muşcat si-azvârlit într-o ladă de zestre

peste coamele brune ale superbelor iepe
gonind prin inima întinselor stepe

peste lumina opacă, de ceară topită
aprinsă-n băltoace de felinare de sticlă...

poezie de Silvia Velea
Adăugat de Silvia Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă eu mă schimb în lume, şi lumea se schimbă în mine.

antimetabolă aforistică de Silvia Velea (2018)
Adăugat de Silvia Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

E aşa de bine să poţi privi, să poţi gândi, să poţi simţi ceva fără legătură cu viaţa ta! Ceva care există în sine şi pentru sine... Mai ales o astfel de comunicare lipseşte între oameni. Ne înlănţuim vorbele sau tăcerile într-o continuă provocare. Dar ce liniştitor plutesc în văzduh aceste cuvinte sau tăceri neprovocate! Ce frumuseţe ireală au, ca în "O mie şi una de nopţi"! E atât de bine să fii şi să laşi şi pe altcineva să fie!

Silvia Velea în Memoriile păsării Phoenix (2020)
Adăugat de Silvia Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Acest aparat - smartphone-ul - e cel mai rău-famat lucru din lume, e cea mai mare scenă a crimei din lume. Ca să foloseşti aşa ceva, ar trebui să fii dezvoltat din punct de vedere moral. Am decis deja că la 14 ani nu eşti. Poate trebuie să decidem dacă există o vârstă de la care poţi folosi aşa ceva, cum e 18 ani la carnetul auto. E ceva rezonabil. Eu aş spune că 18 ani e o vârstă bună pentru început. Ştiu, nu trăiesc pe lumea asta.

Manfred Spitzer în interviu (mai 2018)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu sunt Elena...

Eu sunt Elena! Sunt apă, sunt şi foc
Nu pot să tac, când am ceva de spus
Poate în viaţă n-am avut noroc
Dar eu mereu am fost cu capul sus!

Nu vreau să-mi îngrădeşti cuvântul
Să spun ce cred, chiar de greşesc
Caci vorba chiar de-o duce vântul
Să spui ce crezi, e omenesc.

Suntem veniţi pe-această lume
Să ne-acceptăm, să ne iubim
Cu calităţi, rele şi bune
Oameni suntem, şi toţi greşim!

Elena sunt! Iubesc iubirea
Şi oamenii mult îi iubesc,
Pentru că aşa îmi este firea
Şi recunosc când eu greşesc!

Nu poţi să spui că eşti perfect
Când tu nu poţi să înţelegi
Că de eşti om, eşti şi defect
Şi e ceva ce nu alegi!

Eu sunt Elena! Mai sunt şi zăpăcită.
De mă cunoşti, pe loc mă îndrăgeşti,
Chiar dacă uneori sunt aiurită,
Pot să te-ajut, când drumul rătăceşti!

poezie de Elena Bulancea (19 mai 2018)
Adăugat de AČ›unel
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să-mi spui

Să-mi spui de câte ori te pierzi
pe-alei de labirinturi verzi,
întunecate... să-ţi descui
din ceaţă, frigul să-ţi răpui.

Să-mi spui când nimeni nu te-aude
şi-ai vrea să strigi şi lumi sunt surde...
s-alerg, să mă anin de-un cui,
să-ţi fiu icoană, rugi să pui.

Să-mi spui de nu mai poţi să zbori
de prinsă-n mreje... să-ţi tai sfori,
să-nnod în cozi de zmeu, să sui,
să te port fulg de vis oricui.

Să-mi spui când nu mai ai speranţe,
să-ţi compun versuri la romanţe
să-ncânte timp plecat hai-hui
în urmă-ţi... că-i al nimănui.

Să-mi spui de-mpreajmă iar să-ţi fiu
cum voal de păr, miresmi să-ţi ţiu
să nu se-mprăştie nu ştiu cui,
ce nu păstrez, căci alta nu-i.

Să-mi spui în gând -că tot voi şti
de-mi cauţi suflet, dorinţi vii
ce le-am pe veci, dulci, amărui-
de cum eşti tu, să-mi spui, să-mi spui.

Să-mi spui tot ce destin propui
cu dulce glas ce-l ai, să-mi spui,
să-mi spui tot ce nu poţi să spui;
că înger eu îţi sunt, de-mi spui...

Să-mi spui tot ce-ai fi vrut să spui,
să-mi spui ce n-ai spus nimănui,
să mă topeşti de glas ce spui...
Să nici nu fiu, de tu nu-mi spui!...

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (15 aprilie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De mine nu te poţi ascunde

Fată dragă, faci ce faci
şi tot în necaz mă bagi.
Eu mă ţin scai după tine
şi tu vrei să scapi de mine.

Atunci când nu vrei să-mi răspunzi
tu foloseşti tăcerea.
Eu îţi vorbesc, tu nu m-auzi
şi îmi sporeşti durerea.

Aşa ceva, nu se face.
N-am să mi te las în pace.
De mine nu te poţi ascunde.
Am să te găsesc oriunde.

Viaţa mi te scoate-n cale
cu sau fără voia ta.
Şi-ţi voi dărui drept floare
întreaga viaţă a mea.

poezie de Dumitru Delcă (septembrie 2017)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Căci noi suntem doar coaja, frunza doară

Căci noi suntem doar coaja, frunza doară.
Moartea cea mare, ce-i în orişicine,
ea-i acel fruct pe care totu-l împresoară.

De dragul lui fetiţe se ridică
şi-apar ca un copac dintr-o lăută,
de dorul lui băieţii se-nfiripă;
celor ce cresc, femeile le-ascultă
spaime, ce nimeni altul nu le ia.
De dragul lui, ceva ce-a fost privit,
chiar de s-a stins demult, va rămânea –
şi-oricine-a plăsmuit sau a clădit,
pentru-acest fruct o lume deveni,
şi îngheţă şi se topi,
spre el îşi răsuci lumina toată.
Întreaga inimii căldură-i adunată
în el, şi-a creierului albă pară.
Dar îngerii tăi trec în stoluri, iată,
şi verzi fructele toate le aflară.

poezie de Rainer Maria Rilke din Ceaslov, Cartea a treia - Cartea despre sărăcie şi moarte, traducere de Maria Banuş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Brooke: Probabil că vă uitaţi acum la mine şi faceţi mişto de hainele mele, nu? Mă rog, uite ce trebuie să ştiţi despre lumea de azi: dacă eşti gras, prost şi bărbat, totul e în regulă. Dacă eşti fată, nu. Vă rog spuneţi-mi că asta s-a schimbat în viitor. Cineva să-mi spună că aţi înţeles iubirea, pentru că am ceva să vă zic: totul e varză acum. Dar presupun că aşa a fost mereu: să vrei să fii iubit, să găseşti pe cineva pentru care inima ta să bată cu o durere plăcută... Să fii înţeles de cineva. Deci... dacă sunteţi roboţi, sau extratereştri, sau ceva, şi mă priviţi acum şi iubirea nu mai există... ei bine, aţi pierdut ceva important... şi-mi pare rău pentru voi. Pentru că, după mintea mea, iubirea e tot ceea ce contează pe lume.

replici din filmul serial Ruleta destinului
Adăugat de Ionita Ioana
Comentează! | Votează! | Copiază!

Azi am deschis o carte de bucate. De mult n-am mai citit ceva aşa de bun.

aforism de Silvia Velea
Adăugat de Silvia Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te întreb

Te întreb dacă pe 14
ai văzut în ochii mei
cum se joacă fluturaşul,
Sau de-ai realizat, iubito,
ce ascunde iepuraşul...

Te întreb dacă pe 15
te-ai gândit la ce ţi-am spus,
Sau au fost cuvinte simple
care-au fost,
care s-au dus...

Te întreb dacă pe 16
îţi mai aminteai ceva,
Nu te-am vrut doar eu, iubito,
Te-a vrut şi inima mea...

Te întreb dacă pe 1
ai de gând să-mi spui ceva,
Sau nu-ţi pasă şi aştepţi
să îngrop dragostea mea...

poezie de Vlad Bălan
Adăugat de Vlad Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu lăsa pe nimeni să-ţi spună că nu poţi face ceva. Dacă ai un vis, trebuie să-l protejezi. Oamenii care nu reuşesc să facă ceva îţi vor spune că visul tău nu se va împlini. Dacă vrei ceva, du-te şi obţine. Punct.

citat din Will Smith
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu există pe lume ceva mai greu decât sinceritatea şi ceva mai uşor decât linguşirea. Dacă în sinceritate se strecoară numai a suta parte dintr-o notă falsă, se produce o disonanţă şi apoi e bucluc. Dacă în linguşire absolut toate notele sunt false, ea totuşi face plăcere şi este ascultată fără supărare. O plăcere grosolană, totuşi plăcere.

Dostoievski în Crimă şi pedeapsă (1866)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu evit durerea neaducându-mi aminte de ceva; încerc să-mi amintesc. Memoria îţi dă putere şi este cea care-ţi oferă sentimentul de continuitate în lume.

citat din Carly Pope
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

La început vocaţia e ceva mic, aşa ca şi tine. Poate cauţi o meserie, poate vrei să practici un hobby, o pasiune. Apoi, devii bun şi vezi că e ceva ce şi ceilalţi apreciază. Apoi, după un timp, mai puţin sau mai mult, te trezeşti că ai impact asupra societăţii. La sfârşit, poţi ajunge să contribui cu ceva valoros pentru întreaga lume. Eşti echipat perfect cu tot ce ai nevoie. Lipsa de acţiune e prăpastia în care te simţi prizonier. Nu îţi lipseşte vocaţia doar că ea este mică, dacă încă te întrebi care e. E minusculă chiar cum e fiecare om la început, când e doar un spermatozoid ce fecundează un ovul. Începe să îţi hrăneşti vocaţia şi vei vedea că ea creşte mare.

citat din Pera Novacovici
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bietul "Zdreanţă"

Cine credeţi că, se crede
C-ar fi cineva în viaţă?
Este cel ce nu se vede
Că nu-i alta decât "Zdreanţă"

Când unii, din interese,
Îl vorbesc de bine-n faţă
El se umflă şi îşi iese
Din fire; sărmanul "Zdreanţă"!

Dar de-ar şti c-aceiaşi semeni
Ce-azi în slavă îl ridică,
Mâine, doar cu schimb de termeni,
Ca pe-o "Zdreanţă" îl critică.

Şi de ce o lume-ntreagă
În eroare să se-afunde?
O, sub haină de-aur largă
Doar o "Zdreanţă" se ascunde...

Îmbătat de tămâierea
Linguşirii fără preget,
--Care-i mai dulce ca mierea--
Bietul "Zdreanţă", cu un deget,

Crezând că-i ceva în viaţă,
Socoteşte-n slaba-i minte,
--Bietul clovn, biata paiaţă!--
Că lumea o dă-nainte.

Cât i-ai spune că, în lume,
Nu e decât o paiaţă,
El consideră că-s glume.
"Zdreanţă" minte nu se-nvaţă...

poezie de Nicolae Martinescu (12 noiembrie 1981)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nimeni nu m-a învăţat că transformările le poţi face doar când te accepţi aşa cum eşti. Dacă tu te accepţi cu defectele tale şi poţi să le spui cu voce tare, acele defecte devin incapabile să te oprească din drumul tău. Când te focalizezi cu ură pe ceva, acel ceva prinde putere.

citat din Marius Simion
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Secretul secretarei

Dom' şef, să nu-nţelegi pe dos,
Mereu îmi spui "te rog frumos"...
De vrei "ceva", să-mi spui mai clar
Şi n-o să-ţi fie în zadar.

epigramă de Sanda Toma din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dă-mi mamă povaţa ta

Pentru ce-am greşit în viaţă
te chem mamă lângă mine.
Te chem ca să-mi dai povaţă,
orice lucru să-l fac bine.
Să mă-înveţi cum să vorbesc,
cum să pun osul la muncă.
Cum pe oameni să-i iubesc,
fără să aştept poruncă.
În lume cum să mă port,
cum respectul să-mi câştig.
Cum să am în viaţă rost,
greutăţi cum să înving.
Tot de-acolo, de departe,
să-mi trimiţi mamă, te rog,
Din inima ta doar o parte
de iubire. Atâta tot.
Pe raza stelelor din noapte
sfatul tău vreau să-l primesc,
Să le fac bine pe toate,
şi fericit vreau să trăiesc.
Eu, de-aici, de pe pământ
cu drag cerul îl privesc.
Mă-închin sufletului tău sfânt,
cu mult respect îţi mulţumesc!

poezie de Dumitru Delcă (aprilie 2024)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!