Proces antitetic
Din izvodiri pe care nu le știu,
Trăiesc adeseori un disconfort:
Mă simt bolnav de câte ori nu scriu
Iar când m-apuc de scris parc-aș fi mort.
epigramă de Vasile Vorobeț din Reflexe (și reflecții) într-o picătură de cerneală (2005)
Această epigramă face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Rondel de reconversie
M-apuc și eu de scris rondeluri -
Că sunt sătul de epigrame
Ce tot transformă gafe-n drame -
Și sper că n-or ieși pasteluri.
Am studiat mai multe feluri
De a mă lecui de crame...
M-apuc și eu de scris rondeluri,
Că sunt sătul de epigrame.
Din sânge-oi folosi cerneluri
Și-oi scrie-n pătimașe game:
Voi zugrăvi doar panarame -
De prin politic cu peneluri...
M-apuc și eu de scris rondeluri...!
rondel de Gigi Burlacu (mai 2014)
Adăugat de Gigi Burlacu
Comentează! | Votează! | Copiază!
A fost scris un comentariu până acum.
Un tăciune și-un cărbune
M-apuc de scris... că n-am de ce,
Mă țin c-o frază foarte lungă,
Și-apoi comprim în fiece
Vers, totul, după ce m-alungă.
Trădez cuvintele și-apoi
Le las în pace să se lupte,
Sperând că din acest război
Vine tăcerea să se-nfrupte.
M-apuc de scris în așteptarea
Unui motiv să nu mai scriu,
Dar parcă mi-am pierdut răbdarea
Și-ntreb orice cuvânt: Ești viu?...
Și-n loc să-l scriu grăbit în piatră,
Îl fac încet un semn în mine,
Precum un țest plouat în vatră,
Cu dorul focului în sine.
Căci dacii nu scriau deloc,
Deși păstrat-au Focul Viu,
În jurul focului, ci-n foc;
Doar eu, deși m-ai stins, mai scriu.
poezie de Marius Robu din Aproape alb (23 noiembrie 2012)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Un tăciune și-un cărbune
M-apuc de scris... că n-am de ce,
Mă țin c-o frază foarte lungă,
Și-apoi comprim în fiece
Vers, totul, după ce m-alungă.
Trădez cuvintele și-apoi
Le las în pace să se lupte,
Sperând că din acest război
Vine tăcerea să se-nfrupte.
M-apuc de scris în așteptarea
Unui motiv să nu mai scriu,
Dar parcă mi-am pierdut răbdarea
Și-ntreb orice cuvânt: Ești viu?...
Și-n loc să-l scriu grăbit în piatră,
Îl fac încet un semn în mine,
Precum un țest plouat în vatră,
Cu dorul focului în sine.
Căci dacii nu scriau deloc,
Deși păstrat-au Focul Viu,
În jurul focului, ci-n foc;
Doar eu, deși m-ai stins, mai scriu.
poezie de Marius Robu din Aproape alb (23 noiembrie 2012)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Scriu ce simt
Nu simt când scriu
Sunt un mort
Cu trupul viu.
poezie de Mioara Drîmbu-Cucu
Adăugat de Mioara Drîmbu-Cucu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru că doar atâta știu
Am scris pe cer, cu praf de stele
Că te iubesc... în ghilimele.
Și am mai scris, pe-un colț de lună
Că te ador... zâna mea bună!
Am scris pe geam, cu stropi de rouă
Că te iubesc... și-am frânt în două
Un nor rebel... apoi, sfios
Ți-am scris pe cer un vers frumos!
Am scris pe frunze, cu rugină
Că te iubesc... fată blajină.
Și am mai scris, pe-un colț de geam
Că te ador... ca un balsam!
Am scris... și scriu... și-o fac mereu
Că te iubesc... pe-un curcubeu.
Și o să scriu, când o să stai
Că te ador... pe-un colț de Rai!
Pentru că doar atâta știu,
Promit că zilnic o să-ți scriu,
În timp ce dormi... când te privesc
Că te ador... că te iubesc!
poezie de Silviu Ungureanu (20 iunie 2013)
Adăugat de Silviu Ungureanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Autoepitaf
E Molière aci-n sicriu,
Dar nu știu dacă-i mort sau viu...
Să fie mort... Cum a murit,
Fiind bolnav... închipuit?!
De nu e mort, nu spui ca mine
Că-și joacă rolul... foarte bine?!
hexagramă de Moliere din Din epigramiștii lumii (2000), traducere de Aurel Iordache
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba franceză. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la Fr.Citatepedia.net. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.
Cartea "Avarul. Tartuffe - Teatru" de Moliere este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar 
Bucla mea de timp
Prieteni, m-am îndrăgostit de poezia mea!
O fi vreun soi de narcisism?!
Ast-ar fi o belea!
Mă plimb prin gânduri, mă găsesc cu sufletul uscat.
Când obosesc... mă odihnesc!
Credeți că e păcat?!
Pentru un timp, mă risipesc în grija pentru lut,
dar nu sunt eu... și mă întreb:
Ăsta e timp pierdut?!
Din nou mă-ntrec cu viața-n zbor, i-ascult vuietul mut...
Mă simt ca un soldat învins
de un dușman temut...
Repet mereu că-mbătrânesc, dar sufletul mi-e scut.
Vrea să mă-nvețe să trăiesc...
Nu asta i-am cerut!
Visez c-am aripi și mă-nalț să bat la porți de cer.
Când aprind ochii, nu găsesc
nici urmă de mister.
M-apuc să scriu iar poezii până te întâlnesc
și-n versuri ne iubim cu dor...
Atunci simt că trăiesc...
poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lui Vasile Albu (secretar literar)
De Vasile-am cam uitat,
Nu știu de-i mort sau viu,
Dar știu că el m-a învățat...
Să scriu.
epigramă de Vasile Iușan din Ridică-te, Caragiale! (2009)
Adăugat de Vasile Iușan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Să trec pe lângă sentimente?
Eu nu știu nimic
Și văd puțin.
Dar, mai mult simt.
Mai mult decât oricine,
Simt aerul pe care îl respiri,
Cum îmi arde stomacul,
Simt mai mult decât pământul,
Udat de un potop,
Cum mă inundă
Lacrima, din suflet, din destin,
Din al tău ochi.
Eu nu știu nimic.
Și Doamne, câte mai am
De văzut, de aflat!
De simțit, de ce nu?
Să pot să simt,
Cum trece de mine
Dorul pe care mi-l lași!
Ar fi păcat,
Ca tinerețea-mi să treacă
Fără rost,
Pe lângă sentimente,
Să nu mai pot să simt
Un aer proaspăt
Și-o ploaie caldă
Ca pe un duș reconfortant!
Un râs puternic,
Să-mi iasă din plămâni.
Să-mi simt din nou puterea,
În mâini,
În cuget și-n voință,
Să vreau să simt, că trăiesc iar!
poezie de Daniela Achim Harabagiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cât pot meditez
când public
unii spun că scriu mult
am scris câte puțin
anii s-au strâns mulți și grei
nimeni nu mă intreabă
doar fac deducții neadecvate
asta-i lumea noastră
eu îi privesc
cu blândețea anilor albi
uneori mă întreb de ce mai scriu
și nu găsesc răspuns
poate că simt ceva interior
ce irumpe fără să vreau
fără dialog fiecare-i mulțumit cu ce crede
eu nu înțeleg preocuparea
cât pot meditez
și scriu
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Memento
Când i-am dăruit inelul
Era tare ca oțelul,
Dar pe zi ce vremea trece,
Simt că-s prelucrat la... rece.
epigramă de Vasile Vorobeț din Epigrame cu și despre femei (2010)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Câte poeme?
Câte poeme ți-oi fi scris?
Nici eu nu știu câte au fost
Și poate nici nu are rost,
Din vis rămâne numai vis.
Câte poeme am să-ți scriu?
Nici asta nimeni nu va ști,
Tu, dragul meu din poezii,
Este târziu, foarte târziu.
Câte poeme vor pluti
Fără să fie în colecții?
La începutul unor lecții,
Fără sfârșit te voi iubi.
poezie de Angelica Ioanovici
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Când scriu din nou, mă simt precum un muribund resuscitat, la capul căruia se strigă: Trăiește! Doar pentru că respiră din nou. Cât a fost sănătos tun, nu a spus nimeni despre el, nici măcar în șoaptă, că trăiește. Eu, deci, nu trăiesc pentru că trăiesc, ci pentru că respir din nou, adică scriu din nou.
aforism de Marius Robu (5 mai 2021)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Antologia aforismului românesc contemporan, ediția a II-a40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
De când scriu
Dușmani, n-am avut,
Ori n-am știut
Că am vreunul,
Dar de când scriu
Prea bine știu...
Am cu duiumul.
hexagramă de Vasile Iușan din Ridică-te, Caragiale! (2009)
Adăugat de Vasile Iușan
Comentează! | Votează! | Copiază!
De câte ori...
Mă pierd zile la rând... cu capu-n nori!?
Privesc cu ochii goi chipuri prin sticlă
Și-i strig în van; aivea nu se-aplică
De câte ori, de câte ori...
M-avânt cu gând d-elan în fiecare zori,
Trăiesc clipite de tumult de vis;
Sunt un torent de reușite, nedescris
De câte ori, de câte ori...
M-afund în misticism ce-mi dă fiori
Cu închinări la țeluri destrămate;
Invoc în van pe Dumnezeu la pietate
De câte ori, de câte ori...
Mă simt rănitul d-exterminatori
Și-mi vreau răscumpărări de libertăți și bunuri
Furate de la viața-mi, cu mentalele străbunuri,
De câte ori, de câte ori...
Mă resemnez în cânt de coardă de viori
Înghesuit în mine, adâncul... Îmi deplâng
Destin de începuturi cu piciorul stâng
De câte ori, de câte ori..
De câte ori mă știu prin amintiri cu nori,
De câte ori mă văd plângând săruri de mare,
De câte ori am dăruit sau am primit o floare?!?...
De câte ori, de câte ori...
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (10 septembrie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu trăiesc din scris, ci scriu să trăiesc.
antimetabolă aforistică de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dialog conjugal (după "nunta de argint")
Oarbă, surdă și beteagă,
Fost-am eu când te-am luat!
Ce te superi? Nu vezi, dragă,
Câte boli ți-am vindecat!
epigramă de Vasile Vorobeț din Epigrame cu și despre femei (2010)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mă îndoiesc, deci... gândesc
Nu știu dacă își au rostul
Mințile de cuget pline,
Când, în lumea noastră, prostul,
Azi, o duce mult mai bine.
epigramă de Vasile Vorobeț din Cuget, deci exist, dar nu mai rezist (2005)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
El și eu
Citesc într-un caiet din marmură
despre nimeni altul decât despre altul
ca mine
care și-a sădit în ochi plămânii aerului
și în degete respirația
și a tunat
și a fulgerat
și m-a trăsnit pe mine
să scriu despre el
când el nu a scris nimic despre mine.
Dar eu sunt viu și scriu
El este mort și citește!
poezie de Alin Ghiorghieș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă tot e să fiu singur
Ce credeai Singurătate, c-ai să poți să mă dobori,
Când captiv în a ta pânză, mă tot zbat adeseori?
Pe-al meu trup și-n al meu suflet, n-ai să lași măcar un semn,
Dacă tot e să fiu singur, hai să-ncerc să trăiesc demn!
Ce te bucurai, pizmașo, când vedeai cum sunt respins,
Cerșetorul de iubire pus la punct, lovit, învins,
Nu știu-n coșul vieții mele, câte zile mai adun,
Dacă tot e să fiu singur, hai să-ncerc să fiu om bun!
Ai fi vrut ca toată viața să mă vezi plângând și trist
Și ți-e ciudă, javra dracu', că rezist și-s optimist!
Mă înveṭi venin și fiere, dar ca să te liniștesc,
Dacă tot e să fiu singur, hai să-ncerc doar să iubesc!
Știu, m-aștepți la cotitură, când voi fi bătrân, firav
Să te năpustești cu ură, peste trupul meu bolnav,
Dar, trăindu-mi viața-n toate, ca om bun, demn și iubind,
Dacă tot e să mor singur, te-am învins și mor zâmbind!
poezie de Daniel Dobrica
Adăugat de George Aurelian Stochițoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!