Bacoviană

Ceasuri negre zilnic curg
Şi obosit, precum planeta,
Violetul din amurg
S-a culcat cu Violeta.

epigramă de Mihai Frunză din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Uitarea

Dintr-o nesătulă dorinţă
a ipoteticului,
zilnic
memoria recurge la trucaje-
precum mâna chirurgului
învăţând bisturiul
să rumege
ţipătul tot mai adânc
al sângelui.

poezie de Violeta Pasat din Pasărea confident, editura ORION - BUCUREŞTI
Adăugat de Violeta Pasat
Comentează! | Votează! | Copiază!

În amurg

plâng şi plâng
mai am cu mine
doar un fluier şi o pană
să plâng într-un cânt
să scriu ultimul rând
cânt, geamăt în gând
geamăt în cânt
lumină nu'i aici
e doar o eternă tăcere şi multă durere
din gene se preling
lacrimi ce curg
curg şi curg
dincolo de nori
aproape de zări
acolo în amurg
de atâtea lacrimi
trupul a prins rugină
s-a frânt într-un cuvânt
mi-e sufletul amar şi trist
şi lacrimi curg acum
iar şi iarăşi curg
mereu mă întreb
şi câte Doamne, nu mă întreb
dar trupu'i rece, ochii goi
de atâtea lacrimi ce au curs în noroi

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Marea de soare

O mare de soare mângâie amurg
plecând la culcare şi razele-i curg
pe-ntinsuri de ape şi creste de munţi
cu ceţuri mioape în ochii cărunţi

în patul cu stele şi zdrenţe de nori
ca viaţa de grele- ca moartea uşori
plecând la culcare cu raze ce curg
o mare dispare în tainic amurg...

poezie de Iurie Osoianu (3 iunie 2020)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amurg

plâng şi plâng
mai mult mă plâng
mai am cu mine
doar un fluier şi o pană
să plâng într-un cânt
să scriu ultimul rând
cânt, geamăt în gând
geamăt în cânt
lumină nu'i aici
e doar o eternă tăcere şi multă durere
din gene se preling
lacrimi ce curg
curg şi curg
dincolo de nori
aproape de zări
acolo în amurg
de atâtea lacrimi
rugină am prins
m-am frânt într-un cuvânt
mi-e sufletul amar şi trist
lacrimi curg acum
iar şi iarăşi curg, în tragic decor
ireal şi absurd, ca la noi
mereu mă întreb
şi câte Doamne, nu mă întreb
dar trupu'i rece, ochii goi
de atâtea lacrimi ce au curs în gol
noroi, gunoi, puroi

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Jucării

La vremuri noi, deloc călduţe,
Precum copiii jucăuşi,
Femeile vor maşinuţe,
Pe când bărbaţii vor păpuşi.

epigramă de Mihai Frunză
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aşteptări împlinite

Cei aleşi ieri de mulţime
- Guvernanţi cu firi integre -
Sunt acum la înălţime
Şi vânează capre negre.

epigramă de Mihai Frunză din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

amurg

Amurg

Ultimul drum spre Demiurg.

monostih de Mihai Haivas din Volumul de autor "Tangoul pontelor în pas de vals"
Adăugat de Mihai Haivas
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amurg

E un amurg roz-albastru
de parcă - obosiţi
chirurgii ar număra
bancnote-nsângerate

goliciunea bălţii
se-ascunde în stuf
dealul îşi umflă pieptul
plin de turme

din păduri
ţiganii cară muzica
în negre cimpoaie.

poezie de Valeriu Butulescu din Creşterea nefiinţei (1994)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ultima clipă

sunt obosit, atât de obosit
în mocirla cotidiană
paşii se afundă în gânduri
gândul mă îneacă
să treacă, să treacă
durerea e crudă, opacă
un zbor pierdut
între triste regrete
strivesc trupul bolnav sub paşii damnaţi
nu-mi pasă, nu-mi pasă
că viaţa asta mă lasă
un foc mai cer şi o ţigară
clipa trece, trece
din ochi curg lacrimi şi sânge
nu ajung să alunge gânduri pribege
despletesc amintiri din cornul de lună
sunt beat în astă lume beată
tăcerile se scurg între ceasuri stricate
în stele suspină clipa
când mai strângeam în braţe o fată

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ispita omului politic

La masa cu figuri integre
Întinsă astăzi pentru clan,
Lângă homari şi icre negre
S-a pus fasole cu ciolan.

epigramă de Mihai Frunză din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

În largu-i pustia să treacă-l aşteaptă,
E dreaptă, tot dreaptă şi zilele curg
Şi foc e în aer, în zori şi-n amurg
Şi el-naintează, şi zilele curg...

catren de Alexandru Macedonski
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În amurgul pământesc

In amurg, doar în amurg
Intră Soarele în pârg
Şi deschide larg apoi
Ochii umeziţi de ploi,

Când amurgul pământesc
Cu-Asfinţitul Sfânt Ceresc
Se-mpreună în eter
Purtând Soarele pe cer.

În amurg, doar în amurg,
Plete rubinii îi curg
Soarelui pe piept, pe spate
Şi pe braţele curate.

Iar când Soarele se duce
În locaşu-i să se culce
Rugă către Ziditor
Murmură încetişor:

,, Spiritele fie treze
Astrele să le vegheze''.
Şi citeşte din Psaltire
Rugă pentru-ntraga fire.

În amurg, doar în amurg
Când e Soarele în pârg
Torsul Lunii luminat
Lumilor e închinat.

O hlamidă îngerească
Are strai bolta cerească
Până către-a doua zi
Soarele când va sosi.

poezie de Gabriela Genţiana Groza (26 decembrie 2009)
Adăugat de Gabriela Genţiana Groza
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Şi azi aceleaşi ceasuri mereu, fără sfîrşit,
Ca nişte amfori negre, pe umeri, de granit.

distih de Tudor Arghezi din Catrene şi distihuri (Versuri-1980)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amurg

Trec corbii--ah,,, Corbii,,
Poetului Tradem--
Şi curg pe-nnoptat
Pe-un târg îngheţat.

Se duc pe pustii...
Pe când, de argint,
În amurg de-argint,
S-aprinde crai-nou.

Pe zări argintii
În vastul cavou...
Iubito... ah,,, Corbii,,
Poetului Tradem.

poezie celebră de George Bacovia din volumul Plumb - 1916
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Epitaf unui leneş

Stă în racla cea de gheaţă
În poziţia culcat,
Cel ce a plecat din viaţă
Obosit de-atâta stat.

epitaf epigramatic de Ignaz Franz Castelli din Epigrama germană de cinci secole (1999), traducere de Florea Ştefănescu
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Răspunsuri

De ce ai plecat în călătorie?
Pentru că în casă era frig.
De ce ai plecat în călătorie?
Pentru că asta am făcut întotdeauna între răsărit şi apus.
Ce fel de îmbrăcăminte ai purtat?
Costum albastru, cămaşă albă, cravată galbenă şi şosete galbene.
Ce fel de îmbrăcăminte ai purtat?
N-am purtat nimic. Un fular de durere mi-a ţinut de cald.
Cu cine te-ai culcat?
Am dormit în fiecare noapte cu o altă femeie.
Cu cine te-ai culcat?
Am dormit singur. Întotdeauna am dormit singur.
De ce mă minţi?
Întotdeauna am crezut că am spus adevărul.
De ce mă minţi?
Pentru că adevărul minte frumos, iar eu iubesc adevărul.
De ce pleci?
Pentru că de-acum pentru mine nimic nu mai contează.
De ce pleci?
Habar n-am. Niciodată n-am avut.

Cât timp va trebui să te aştept?
Nu mă aştepta. Sunt obosit şi vreau să mă culc.
Eşti obosit şi vrei să te culci?
Da, sunt obosit şi vreau să mă culc.

poezie de Mark Strand, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Planeta este casa noastră. Dacă distrugem planeta, nu mai avem casă, aşa că planeta are o importanţă vitală.

citat din H. Ross Perot
Adăugat de Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!

Frunză, surată...

Frunză de toamnă chircită
Pe creangă neagră-n copac,
De ploi şi vânt năucită,
Îmbracă-ţi portul sărac.

Te voi culege în palmă,
Ca pe un vis obosit,
Roşul din tiv ne condamnă
Vinei că ne-am irosit.

Hai să ne-ascundem surată
Prin filele unei cărţi,
Ca la un fel de serată,
Vino să tragem la sorţi!

poezie de Mioara Anastasiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Paradoxul supravieţuirii

Am rămas cu minţi integre
Fiindcă-n viaţ-avurăm pile:
Printre ani cu zile negre
Fost-au ani cu negre zile.

epigramă de Mihai Haivas din revista "Booklook"
Adăugat de Mihai Haivas
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţa mea se iluminează

Părul tău e mai decolorat de soare,
regina mea de negru şi de sare.

Ţărmul s-a rupt de mare şi te-a urmat
ca o umbră, ca un şarpe dezarmat.

Trec fantome-ale verii în declin,
corăbiile sufletului meu marin.

Şi viaţa mea se iluminează,
sub ochiul tău verde la amiază,
cenuşiu ca pământul la amurg.
Oho, alerg şi salt şi curg.

Mai lasă-mă un minut,
mai lasă-mă o secundă,
mai lasă-mă o frunză, un fir de nisip.
Mai lasă-mă o briză, o undă.

Mai lasă-mă un anotimp, un an, un timp

poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de Eva
Comentează! | Votează! | Copiază!