Problema glontelui din spate

Ştiu că de pe baricade
Să cobor nu mi se cade,
Dar când văd că pe un frate
L-a ajuns un glonţ, din spate,
Întorc arma înapoi:
- Cine-a tras din noi în noi?!

epigramă de Petru Cărare din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dar cine-a ucis?

Dar cine-a ucis primăvara din noi,
De nu mai surâdem unui pom înflorit
Şi mergem pe stradă ca nişte strigoi,
Izolaţi în tăcere, cu pasul grăbit?

Dar cine-a ucis bucuria din noi
Când râsul ne este doar tristă povară,
Iar lacrima cade în searbăd noroi
Pe geana zdrobită de tristeţea amară?

Dar cine-a ucis copilul din noi
Ce nu mai ştie prin parcuri s-alerge,
Dorindu-şi ca râsul să i-l dăm înapoi,
Ne-nţelegând a dezastrului lege?

Dar cine-a ucis bătrânul din noi
Aşteptând ca un suflet să-i bată în poartă,
Nepricepând absurdul război
La care-l condamnă inumana lui soartă?

Dar cine-a ucis iubirea din noi,
Lăsând loc speranţei să mai pâlpâie blând,
Şoptind că va-nvinge furtună şi ploi
Dar tot se va-ntoarce la tine curând?

Dar cine-a ucis frumosul din noi,
Răbdarea, credinţa în ziua de mâine,
Că am ajuns, dominaţi de nevoi,
Să ne urâm pentru colţul de pâine?

Cine-a greşit şi cine plăteşte
Naturii distruse cu patima crudă?
Călău a fost Omul, dar tot el pătimeşte,
Cu dobândă plătind răutatea absurdă.

poezie de Marilena Răghinaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lui Petru Cărare

As vrea, pentru arcaşul nesupus,
Să zic şi eu o vorbă mai ghimpoasă:
Săgeata, când e slobozită-n sus,
Se-ntoarce-n capul celui care-a tras-o.

(ÎN MEMORIA REGRETATULUI PETRU CĂRARE)

epigramă de Ion Diviza
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oricine iubeşte o floare

Oricine iubeşte o floare
e-aproape de-un sacru mister.
Oricine se-opreşte-n cărare
s-asculte un glas de izvoare
e-aproape,
aproape de cer...
Oricine iubeşte seninul,
când soarele urcă-n eter,
oricine-şi înalţă suspinul,
când licăre-n mare rubinul,
e-aproape,
aproape de cer...

Oricine pe munţii albaştri
priveşte granitul sever,
oricine pe căi de sihaştri,
străbate păduri de jugaştri,
e-aproape,
aproape de cer...

Dar cine-a primit îndurarea
din rănile blândului Miel,
acela e frate cu floarea,
cu râul, cu munţii, cu marea,
şi-oriunde îl duce cărare,
tot cerul,
tot cerul e-n el.

poezie celebră de Costache Ioanid
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scriitorul ridică baricade înalte din cuvinte. Şi arma sa este condeiul.

aforism de Valeriu Butulescu din Vorbe în vânt (2018)
Adăugat de alejandro
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scrisoare de bun rămas

Iubito, câtă lume între noi
Numărători de ploi din doi în doi
Şi dintr-un ochi de dor necunoscut,
Câte zăpezi pe buze ne-au crescut...
Ascultă-mă şi lasă-mă să strig
Mi-e frică de-ntuneric şi de frig
Şi nu mai vreau să ştiu până la sfârşit
Cine-a iubit frumos, cine-a greşit
Cine-a făcut spre noapte primul pas
Cine-a plecat din joc, cine-a rămas
Cine şi-a smuls pereţii rând pe rând
Cine s-a-ntors mereu cu ziua-n gând
Cine a pierdut şi cine a câştigat
De toate înlănţuit sau dezlegat
Cine-a crezut mai mult în celălalt
Sub cerul prea străin şi prea înalt
Când am să uit cum sună glasul tău,
Decât tăcerea, ce-mi va fi mai rău
Şi cum să pot sub stele înnopta
Când nu mai simt ce-nseamnă umbra ta?
Numărători de ploi din doi în doi
Iubito, câtă lume între noi.

poezie celebră de George Ţărnea
Adăugat de Alexandra Mihai
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

urc cobor de iubire mor
nimic nu se aude
un oftat adânc frigul
frate prizonier în transă

urc cobor de iubire mor
sângele ultima scânteiere
coboară în tenebre limba
clipa străpunsă de-o stea

urc cobor de iubire mor
totul e murmur în tăcere
apa cunoaşte piatra dură
strada salută limba scoasă

urc cobor de iubire mor
se vede toamnă moartă
frunza vântul îl sărută
altceva nimic de pierdut

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Isteaţa

Ea, oricând, soluţii, are
În probleme încurcate:
Când nu cade în picioare,
Cade (deseori) pe spate.

epigramă de Ioan Jorz din Antologia epigramei româneşti, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

39

Când a început războiul cel mare
i-au pus o mitralieră în mână şi l-au trimis pe front.
dar el, neînţelegând nimic, a rămas pe loc
cu arma în mână.

În jurul lui mureau oameni şi se năşteau morminte
în jurul lui durerea îşi construia regat
în jurul lui frica moşea monştrii.

El nu a tras în nimeni şi niciun glonţ nu l-a atins.

Când s-a oprit războiul,
l-au găsit nemişcat, cu arma plină, nearmată şi rece,
cu ochii goi, neînnoptaţi şi reci,
cu inima goală, bătând în van, bătând a moarte.

L-au judecat conform legilor războiului
şi l-au numit trădător, fricos, mucos, puţoi,
mână moartă,
mort.

I s-a interzis să treacă pe sub arcul de triumf
şi a fost şters de pe toate listele cu participanţii la război;
apoi a fost condamnat să nu moară
până nu va trăi ororile altor 41 de războaie.

El nu a înţeles nicio clipă ce se întâmplă în jurul lui.
În sinea sa, trăia deja de-o viaţă,
un război ridicat la puterea 41.

Războiul cu sinele său surdo-mut.

poezie de Romeo Aurelian Ilie din Patruzeci şi unu. Eu, surdo - mutul
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Căderea

când e bolnav grr
av la cap nu
cade la pat (?!) vă cade în spate: se crede
rucsac în care în-cap
şi oasele voastre

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eroi ad-hoc

Zău că nu aveţi ce face
căutaţi iarăşi "eroi"
mai lăsaţi-mă în pace
am o pungă de nevoi

Cum să nu vă cânt eroi
care staţi pe baricade
ca şi într-un car cu boi
tare bine vă mai şade

Colo sus, pe baricade
dacă nu aveţi ce face
mai muriţi, dar cum se cade
şi lăsaţi-mă în pace

Moş Crăciun, vino cu sacul
ia-i şi du-i direct la dracu`

poezie de Costel Zăgan
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pumnul este arma prostului! Arma înţeleptului este sarcasmul!

aforism de Gabriel Petru Băeţan din Îndreptar pentru sarcasm
Adăugat de Gabriel Petru Băeţan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cine-a zis

Cine-a zis dorului dor,
A fost om păciutor,
A trăit a sa fiinţă
Multe griji şi suferinţă.

Cine-a zis doru-i iubire,
Aduna în zămislire,
Şi în ziuă, şi în noapte
Dulce şoapte, mândre fapte.

Cine-a zis dorul e greu,
Nu a fost un nătărău,
Închega urme pe mare
Într-o lume şi un soare.

Cine-a zis doru-i amor,
Nu i-a fost deloc uşor
Să înveţe a iubi,
Dorul lui a plămădi.

De-a zis dor, de-a zis iubire,
Se gândea la fericire.
Cine-a zis că doru-i mut,
A fost om nepriceput.

poezie de Nina Lavric
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Povaţa

fură hoţii noapte sârma
dimineaţa telefonul cade în pană
internetul capătă şi el o rană
Iar eu nu mai ştiu unde-mi e cârma

cei cu lumina mi-au trimis factura
ca şi când nimic nu s-a întâmplat
i-am bombănit, i-am refuzat
că ei de bucurie tura-vura
mi-au zis că-mi vor tăia curentul
iar mie-mi cade în cap tot ambientul...

aşa sunt eu de-o vreme norocos
că toate lucrurile-mi ies pe dos
şi dacă vreau să le întorc pe faţă,
daţi-mi dumneavoastră o povaţă!

poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cazonă

Adept al disciplinei, frate
E în armată cel mai bun
El merge glonţ la unitate
Şi se întoarce-acasă... tun!

epigramă de Gheorghe Gurău (iunie 2011)
Adăugat de Gheorghe Gurău
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cazonă

Adept al disciplinei, frate
E în armată cel mai bun;
El merge glonţ la unitate
Şi se întoarce-acasă... tun!

epigramă de Gheorghe Gurău
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cade

cade zăpadă multă să ne-ajungă...

nici nu ştiu dacă te mai iubesc
nici nu ştiu dacă mai am nevoie de mine
în toiul iernii cad mă rătăcesc
sunt şi pădure şi izvor dar şi tăciune

să cazi e simplu să te ridici e greu
caut un prieten să îmi fie aproape
nu ştiu unde mai sunt cine sunt eu
ştiu totuşi că nu pot să calc pe ape

iarna e mai tăcută ca nicicând
fulgii tot cad şi cad ca o perdea
frigul când e tăios când e mai blând
pe-afară nu se-arată nimenea

doar oamenii de nea au mai rămas
să ne aducă aminte că sunt vii
au gânduri multe chiar dacă n-au glas
îi înţeleg doar cei ce sunt copii

mi-a picat aşa ciudă pe iarnă
că vrea să-mi intre-n casă şi în suflet
în loc să stea afară şi să cearnă
iar inima să-mi bată fără sunet

nu mai cădea zăpadă, ne-a ajuns...

poezie de Mihai Chira
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe cine alegem?!

Vorbeam cu cel mai bun amic:
- Pe cine-alegem de-astă dată?!
- Fiind cutuma-nveterată,
Pe cine-a tras un "tun" mai mic.

epigramă de Mihaela Banu din Paşi peste margine de timp (2017)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un glonţ rătăcit
Şi iepurele cade
În iarba 'naltă.

haiku de Mihail Mataringa (19 februarie 2012)
Adăugat de Mihail Mataringa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prudenţă

Când singur vreau să fiu
Călcând pe şovăinda,
Cărare, grijuliu,
Întorc spre zid... oglinda.

epigramă de Valentin David
Adăugat de Valentin David
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă oamenii vor să mă întorc înapoi, mă voi întoarce înapoi. Românii au suferit destul şi au dreptul de a fi consultaţi în ceea ce le priveşte viitorul.

citat din Mihai I al României
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!