
Amintiri
Pâlpâie lampa
cu care te
caut
prin zile negre,
copile.
Unde sunt fluturii
de altădată,
păpușa zării,
unde-i?...
poezie de N. Petrescu-Redi din revista "Literatura și Arta" (16 noiembrie 2006)
Adăugat de Mariea Petrescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare

Războiul, copile, stinge lampa lui Aladin și-aprinde covorul zburător.
aforism de N. Petrescu-Redi (29 iulie 2017)
Adăugat de N. Petrescu-Redi

Comentează! | Votează! | Copiază!

40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!

Cu lampa lui Diogene căutăm omul; cu lampa lui Aladin - copilul.
aforism de N. Petrescu-Redi (ianuarie 2019)
Adăugat de N. Petrescu-Redi

Comentează! | Votează! | Copiază!
Balada doamnelor din alte vremuri
Pe ce meleaguri, unde mi-s
romana Flora, cald încânt,
Archipiada și Thaïs
ce-s vere bune prin orând?
Echo ducând orice cuvânt
spre larg, în zvoană murmurată,
frumoasă coz?... Dar unde sunt
zăpezile de altădată?
Unde-i mintoasa Helois
de dragul cui, scornit și-nfrânt,
Pierre Esbaillart, la Sainct-Denys,
purtă monahicesc veștmânt?
Și unde-i Doamna ce mormânt
făcu din Sena-nvolburată
lui Buridan?... Dar unde sunt
zăpezile de altădată?
Și Doamna Blanche un crin deschis,
neîntrecută-n caldu-i cânt,
Lungana Berthe, Bietris, Allys,
sau Harembourges în Mayne tronând?
Și Jehanne ce-n Rouen s-a frânt
pe-un rug în flăcări? Prea Curată,
unde-s acum?... Dar unde sunt
zăpezile de altădată?
Închinare:
Pe unde-s, Doamne, și de când,
nu căuta! Cheia-i păstrată
în versul meu:... Dar unde sunt
zăpezile de altădată?
poezie clasică de Francois Villon din Le Testament (1461), traducere de Neculai Chirica
Adăugat de Simona Enache

Comentează! | Votează! | Copiază!

Când Pinocchio - păpușa lui Geppetto - prins-a viață, înlemnit-au criticii.
N. Petrescu-Redi în Îngândurări, 2016 (ediția a II-a)
Adăugat de N. Petrescu-Redi

Comentează! | Votează! | Copiază!

De Muma Pădurii, copile, dăm și în codrii tăiați.
N. Petrescu-Redi (7 mai 2017)
Adăugat de N. Petrescu-Redi

Comentează! | Votează! | Copiază!

Balul vieții s-a stins, Cenușăreasă, prin colb caut condurul.
N. Petrescu-Redi în Nopți albe în Laconia
Adăugat de N. Petrescu-Redi

Comentează! | Votează! | Copiază!

Și bunicii tăi par rupți din soare, copile. Din soarele amurgului.
N. Petrescu-Redi (3 aprilie 2018)
Adăugat de N. Petrescu-Redi

Comentează! | Votează! | Copiază!

Călăul nopții
Pâlpâie lampa tăcerii
cu fitilul rău scurtat
au venit iarăși hingherii
însă câinii n-au lătrat
Cu fitilul rău scurtat
gata sunt să explodez
ca să fiu din nou bărbat
înflorește-un tei ce crezi
Gata sunt să explodez
au venit iarăși hingherii
ca să latre chiar în miez
pâlpâie lampa tăcerii
Cu fitilul rău scurtat
între șoaptă și lătrat
poezie de Costel Zăgan din Cezeisme II (15 martie 2015)
Adăugat de Costel Zăgan

Comentează! | Votează! | Copiază!

Departe-i vremea cea frumoasă,
departe-i trubadurul;
jarul s-a stins, Cenușăreasă,
prin colb caut condurul.
catren de N. Petrescu-Redi din Nopți albe în Laconia
Adăugat de N. Petrescu-Redi

Comentează! | Votează! | Copiază!

La moartea lui Mussolini, nimeni n-a observat absența cămășilor negre.
aforism de N. Petrescu-Redi din Nopți albe în Laconia
Adăugat de N. Petrescu-Redi

Comentează! | Votează! | Copiază!

Prin valul vieții care pare
o lacrimă ce clocotește,
sunt demonul ce rupe-o floare...
sunt îngerul ce-o dăruiește.
catren de N. Petrescu-Redi
Adăugat de Mariea Petrescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă toate drumurile duc la Roma, își zicea Mussolini, al ''Cămășilor negre'' de ce ar merge în altă parte!
aforism de N. Petrescu-Redi (15 iunie 2013)
Adăugat de N. Petrescu-Redi

Comentează! | Votează! | Copiază!

Coșmar
Curg
prin vadul norilor
în țara seninului
veșnic;
păsări negre
se sufocă-n
uitare
sub aripa îngerului...
Dorul doarme
pe flori invizibile,
lacrimi imponderabile
îmi leagă zborul
de-o stea căzătoare.
poezie de N. Petrescu-Redi din revista "Literatura și Arta" (16 noiembrie 2006)
Adăugat de Mariea Petrescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Caut cu lampa aprinsă
Nopțile clădite pe straturi de întuneric,
umbre și ceață
oferă câmp liber fantomelor.
Alungat de lângă tine
nu mai recunosc drumul pe care-l caut
sub presiunea iubirii sfâșietoare.
Nu mai vreau altă dragoste,
sunt măcinat de toate suferințele lumii,
în trupul meu carii rod lemnul oaselor
și vîntul suflă făina din ele.
Nu mai am timp să mă recompun,
am aripile frânte de vijelii,
în cochilia în care locuiesc
nu mai pătrunde lumina,
în afară
caut asemeni lui Diogene cu lampa aprinsă
oameni de încredere
și nu-i găsesc.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Viața lui Anderson nu a fost, copile, un basm. Dar basmul a fost viața lui.
aforism de N. Petrescu-Redi (27 ianuarie 2013)
Adăugat de N. Petrescu-Redi

Comentează! | Votează! | Copiază!

Nobel nu a devenit celebru prin inventarea dinamitei, ci prin premiile care ne încurajează să nu-i folosim invenția.
aforism de N. Petrescu-Redi din Aforisme (1995)
Adăugat de Mariea Petrescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumina de ieri
Caut, nu știu ce caut. Caut
un cer trecut, ajunul apus.
Cât de-aplecată e fruntea menită-nălțărilor altădată!
Caut, nu știu ce caut. Caut
aurore ce-au fost, țâșnitoare, aprinse
fântâni - azi cu ape legate și-nvinse.
Caut, nu știu ce caut. Caut
O oră mare rămasă în mine fără făptură
Ca pe-un ulcior mort o urmă de gură.
Caut, nu știu ce caut. Subt stele de ieri,
subt trecutele, caut
lumina stinsă pe care-o tot laud.
poezie celebră de Lucian Blaga din La cumpăna apelor (1933)
Adăugat de Veronica Șerbănoiu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Cuiul de care nu mai agățăm icoana, Doamne, îți trece iar prin palme.
aforism de N. Petrescu-Redi (29 august 2016)
Adăugat de N. Petrescu-Redi

Comentează! | Votează! | Copiază!
Cădere-n viața anormală
Zile căzute
în tristeți zăcute
nopți căzătoare
vise cu soare
nu se cuvine
de cuviință dorințe
zâmbete de case
retezate de șanse,
viață cutreierată-n
lung și-n lat de cei care fură
sfâșiată-n lat și-n lung
atracție tristă de lut,
văd că-n creștetul zării
cum se zbuciumă frigul
și se zdruncină totul
de pe bloc se prăvălește
pământul care este
cuibar cu părul vâlvoi
cârlionți de noroi
pentru păsări strigoi
ce spintecă seara
cu răcnete noi,
în decor sunt și eu,
dar nu știu unde!
că nu mă găsesc
nu mă regăsesc
și am plecat să mă caut...
poezie de Eugenia Calancea (9 noiembrie 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea

Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubito, se aprind făclii,
ne trec prin inimă poteci,
cât jar e-n clipa care vii,
cât foc, în clipa-n care pleci!
catren de N. Petrescu-Redi din Nopți albe în Laconia
Adăugat de N. Petrescu-Redi

Comentează! | Votează! | Copiază!