Cădere-n viața anormală
Zile căzute
în tristeți zăcute
nopți căzătoare
vise cu soare
nu se cuvine
de cuviință dorințe
zâmbete de case
retezate de șanse,
viață cutreierată-n
lung și-n lat de cei care fură
sfâșiată-n lat și-n lung
atracție tristă de lut,
văd că-n creștetul zării
cum se zbuciumă frigul
și se zdruncină totul
de pe bloc se prăvălește
pământul care este
cuibar cu părul vâlvoi
cârlionți de noroi
pentru păsări strigoi
ce spintecă seara
cu răcnete noi,
în decor sunt și eu,
dar nu știu unde!
că nu mă găsesc
nu mă regăsesc
și am plecat să mă caut...
poezie de Eugenia Calancea (9 noiembrie 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.