Mi-am dat seama că ţipetele există. Însă nu le auzim. Nu vrem să le auzim. Suntem surzi, iar cei care ţipă se chinuiesc să ţipe şi mai tare văzând că nimeni nu-i aude. Toţi îşi văd de treburile lor mai departe, ca şi când nimic nu s-ar fi întâmplat, iar tu te simţi atunci ca o păpuşă dezarticulată. Ca să recapeţi senzaţia că eşti om, trebuie să observi un semn că te aude cineva. Altfel înnebuneşti. Şi ca să nu înnebuneşti, ţipi şi mai tare. Şi deodată observi că vocea nu te mai ascultă. Ţipătul a ajuns la limitele lui şi s-a frânt. Tăcerea a fost mai puternică decât el.

Octavian Paler în Viaţa pe un peron
Adăugat de Ioana Faur
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nimeni nu există pentru altul. Nu există decât cursa fiecăruia. În clipa în care se opreşte, moare. De aceea, toţi trebuie să fie surzi.

Octavian Paler în Viaţa pe un peron
Adăugat de Emilia Nedelcoff
Comentează! | Votează! | Copiază!

La cei care nu reuşesc să îşi urmeze vocaţia, vocea socială cu convenţiile ei se aude mai tare decât vocea interioară. Vocea grupului, a turmei, este lege.

Pera Novacovici în Descoperă-ţi vocaţia
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă nu ţipi, nu te aude nimeni. Şi nici dacă ţipă toţi...

aforism de Dorel Schor
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pentru tine!

Astăzi eşti cea mai frumoasă
şi ai un motiv să fii,
te-ai gătit să ieşi din casă
la lumina ăstei zii!

Ţi-ai prins la reverul hainei
multe care te-au vrăjit
şi-ţi atârnă felurite
mărtişoare ce-ai primit!

Astăzi eşti cea mai frumoasă
şi eu te zăresc aşa,
nu-mi dau seama ce te face
mai minune, mai ceva!

Arătai şi ieri tot bine
dar astăzi nu ştiu ce ai,
ai în tine primăvara
şi mai ai un colţ din rai!

Mă înnebuneşti cu ochii,
mă înnebuneşti cum eşti,
astăzi eşti cea mai frumoasă
doamnă dragă, mă uimeşti!

poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Curiozitate

Ce se aude? Ce nu se mai aude?
Şi când se aude, ce se aude?
Şi când nu se aude, ce nu se aude?
Şi de ce nu s-aude, când nu s-aude?
Şi cine aude, când se aude?
Şi pentru ce se aude?
Şi până când?

De ce se aude ceva şi nu altceva?
Ia să nu se mai audă, ce se aude!
Ce-am auzit că s-aude?
Dar până când?

poezie celebră de Marin Sorescu din Ecuatorul şi polii (1989)
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omul? Nu există "omul" decât în tratatele de filosofie care se mulţumesc cu abstracţiuni. În realitate există mai multe feluri de oameni. Există călăul, există victima, există martorul care se amuză, există martorul indiferent, care nu aude sau pleacă pentru că nu-i place spectacolul, îl deranjează sau îl face să sufere. Mai există şi cel care se revoltă. Dar pe acesta nu-l poţi vedea totdeauna, îl copleşesc martorii dintre care se aleg mereu şi călăii, şi victimele, pentru că spectacolul trebuie să meargă fără oprire...

Octavian Paler în Viaţa pe un peron
Adăugat de Ioana Faur
Comentează! | Votează! | Copiază!

Reporterul: Bună ziua, sunt de la un post de televiziune. Aş vrea doar să vă solicit o opinie. Sunteţi pentru democraţie sau pentru dictatură?
Primul şi al doilea (evident, bine dispuşi): Da, într-adevar, aveţi dreptate!
Reporterul: Într-adevăr, ce?
Primul: De ce se spune, domnu', că s-a schimbat salamul cu soia? Păi dumneata ai mâncat parizer din ăsta nou? Că-i mai rău decât salamul ăla de ni-l dădeau odată! De ce minte, domnule?
Al doilea: Adică, mă rog, poate că e bine că ne minte... că trebuie să vândă şi ei marfa, da... aoleu, ce se întâmplă cu stomacul meu, după ce mănânc porcăria aia...
Primul: Dar şi cu-al meu! Şi dacă mă apucă în oraş... ce mă fac? Că toaletele, adică veceurile, noa, cum să spun... costă scump. Că au privatizat ăştia până şi privata.
Reporterul: Credeţi ca mai suntem ascultaţi?
Al doilea: Pentru noi e la fel ca şi până acum! Nu ne ascultă nici dracu', nici tac-su.
Primul: Ba, dracul ne ascultă! Noi vorbim, noi auzim... Ba ne mai aude cârciurmaru'... care râde când ne-aude ca proasta-n târg.
Reporterul: Securitate? Mai există securitatea!?
Al doilea: Nu mai există, domnule...
Primul: Păi, ia ieşi dumneata după ora 9 seara... Ia să vezi cum te atacă derbedeii!
Reporterul: Bine, m-am lamurit! Eu vă mulţumesc pentru participare...
Primul: Să fiţi sănătos...
Al doilea: Şi să ne sunaţi, să ne spuneţi când ne daţi la televizor...
Primul: Că avem mobil... 074...
Al doilea: Ha! Ha! Ha. Că l-o uitat un zăpăcit la birt. Nu-i al nostru, că-i a lui... Da' sunaţi-ne, că auzim...

replici din Unda veselă, sceneta "Opinii, opinii" de Corneliu Sofronie
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cât putem fi de orbi şi de surzi cateodată unii dintre noi, prin faptul că nu vedem şi nu auzim cum trece viaţa pe lângă noi. Doar la bătrâneţe realizăm asta, când chiar nu mai vedem şi nu mai auzim.

Viorel Muha (noiembrie 2008)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fericire? Lumină? Frumuseţe? Gogoşi! Cacialma, domnilor. Nu există decât ţipătul şi tăcerea.

citat celebru din Octavian Paler
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe noi nimic nu ne doboară decât dacă omul, dându-şi seama cât preţuieşte el ca om, nu izbuteşte totuşi să înţeleagă rostul lui în viaţă şi nici să-şi găsească locul. Şi atunci ţi se pare că, din toţi cei ce te înconjoară, numai tu eşti brânză bună şi toată lumea cealaltă vrea să te înghită. După o bucată de vreme, însă, începi să te dumireşti că partea cea bună din sufletul tău se află şi în sufletele celorlalţi şi nu e întru nimic mai rea decât a ta; şi atunci te mai uşurezi, iar cugetul începe să te mustre oarecum, pentru că te-ai crezut mai grozav decât ei şi ai dat ghes să te caţări numaidecât în vârful clopotniţei când, în fapt, clopoţelul tău e atât de mititel, încât, în cântarea clopotelor de sărbătoare, nici măcar nu se aude. Şi ai să mai vezi după aceea că clinchetul tău sună tare bine în armonia glasurilor unite laolaltă, pe când aşa, răzleţit, se-neacă în dangătul clopotelor bătrâne, ca o muscă în ulei. Ai înţeles ce vreau să spun?

Gorki în Mama, Partea întâi, XX (1950)
Adăugat de Eli Gîlcescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vocea este Energia: din această cauză, ea uneşte doi oameni numai când aceştia sunt cu adevărat pregătiţi pentru acel moment. Dar toţi suntem ispitiţi să forţăm o situaţie - doar pentru a auzi în cele din urmă un cuvânt pe care niciodată n-am vrea să-l auzim: "pleacă". Cine nu respectă vocea şi ajunge mai devreme sau mai târziu decât trebuie, nu obţine niciodată ce-şi doreşte.

Paulo Coelho în Zahir
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tatăl meu nu obişnuise să ţipe, Boris nu obişnuia să ţipe, însă există şi o forţă a tăcerii, o forţă uneori mare. Tăcerea te face atent la misterul acelui om. Ce se petrece acolo, înăuntru? De ce nu-mi spui? Eşti bucuros, trist sau furios? Trebuie să fim foarte atenţi cu tine. Stările tale sunt timpul nostru probabil şi noi vrem ca întotdeauna să fie soare.

Siri Hustvedt în O vară fără bărbaţi
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu confunda îndrăgostirea cu iubirea. Prima este o nebunie a simţurilor, un drog care îţi inunda fiinţa, însă există mari şanse să nu se transforme în iubire - adică respect, admiraţie, grijă, afecţiune, armonie. Budiştii spun ca dacă atunci când întâlneşti o persoană îţi bate inima mai tare şi ţi se înmoaie genunchii, iar raţiunea nu mai există, atunci acel cineva nu este "alesul/aleasa". Atunci când îţi întâlneşti "sufletul pereche" simţi cum te cuprinde calmul, toată agitaţia interioară dispare, apare senzaţia de linişte şi armonie. Însă, tu poţi să alegi: să alergi după senzaţii trecătoare sau să cauţi calmul şi armonia în relaţia ta de cuplu.

citat din Ursula Yvonne Sandner
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu trebuie să ştergi imaginile care îţi vin în cap, nu trebuie să opreşti mintea, nu trebuie să te lupţi cu gândurile. E de ajuns să observi doar întregul joc al minţii. Observă cum îţi fură prezentul, cum te duce în trecut sau în viitor, fără a apuca să ripostezi sau măcar să-ţi dai seama ce se întâmplă. Observă frustrarea care îţi apare când ai realizat că iar ai fost păcălit de minte. Observă toate emoţiile, gândurile şi senzaţiile care vin pe ecranul mental şi dă-ţi seama că tu nu eşti niciuna din acestea. Dă-ţi seama că tu eşti observatorul lor şi atât. Un martor total neimplicat, detaşat complet de toată tevatura care se derulează în faţa ta. Nu te lupta cu gândurile, o să pierzi categoric! Doar observă totul, fără a lăsa vreun gând să te ajute în această observare! Recunoaşte observatorul ultim care îl eşti dintotdeauna, dar pe care l-ai tot ignorat până acum.

citat din Marius Creţu
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fletcher (în timp ce ascultă o casetă pe care se aude doamna Cole făcând sex): O, haide! Domnule judecător, cum se poate demonstra că vocea bărbatului de pe casetă nu este chiar a domnului Cole?
Samantha (vocea de pe casetă): Eşti un amant mult mai bun decât soţul meu!

replici din filmul artistic Mincinosul mincinoşilor
Adăugat de Anamaria Licurici
Comentează! | Votează! | Copiază!

Libertatea cuvântului

copiii nu ascultă
Părinţii
bolnavii
Doctorul
credincioşii
Biserica
politicienii
Alegătorii
bancherii nu aud
nici zornăitul monedelor
viramentele prin computer
sunt fără foşnet de bancnote
nimeni nu aude
Ţipătul
doar Poeţii îi ascultă
pe Poeţi
Atât

poezie de Jerzy Paruszewski din Owaki i taki, traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de alejandro
Comentează! | Votează! | Copiază!

Filozofia unui fulg de nea

Flori de nea pe un spaţiu prea strâmt
Ca sa mai intelegi ceva...

Flori de gheaţă acolo unde pulsează sângele
Mai tare - semn că nu-ţi mai pasă
Ori că nu te mai doare.

Flori de rouă
Ca să te bucuri, eventual,
Când plouă,
Chiar dacă n-ai timp să observi,
Iar asta e ceva ce demult de tot...

Nu te mai apasă.

O fi un semn,
Un semn că şi gheaţa
A strâns, conştiincioasă, totul într-o plasă
De ochiuri autosuficiente...

Care nu-ţi mai lasă, reci fiind,
Loc ori timp pentru mai nimic,
Dar mai ales pentru regrete...
Ori pentru iniţiative... desuete.

Flori de omăt pe un spaţiu prea anost
Ca să mai simţi ceva
Sau să mai aibă vreun rost...

Semănând a pervaz de fereastră ciobit,
Scrijelit şi ros de vreme,
Ce odată... bun a fost,
Dar acum se teme...

De capricii, toane şi troiene.

Flori de gheaţă
Şi mai târziu de rouă
Se preling pe fereastra
Dincolo de care, totuşi, se oftează...

poezie de Petruta Ionescu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cine citeşte un roman trebuie să aibă senzaţia că aude povestindu-i-se un lucru întâmplat cu adevărat. Cu atât mai mult trebuie să creadă aceasta cel care îl scrie, chiar dacă ştie că în realitate nu s-a întâmplat niciodată. Imaginaţia este o adevărată aventură. Fereşte-te să o "notezi" prea repede, pentru că o vei reda pătrată şi puţin potrivită cu tabloul tău. Trebuie să rămână fluidă, precum viaţa însăşi, care este şi devine.

citat din Italo Svevo (4 iunie 1927)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi ştiu din ceea ce am trăit eu însumi că uneori singurătatea nu este decât o altă formă de a iubi; şi că în această formă de dragoste se deşteaptă uneori porniri ciudate; pentru că nu putem obţine totul, vrem să nu mai avem nimic; neputând vindeca o rană, vrem s-o facem mortală. Şi poate că Infernul nu e decât cealaltă faţă a Paradisului. Expulzaţi din Paradis, n-avem unde merge decât în Infern, aşa cum aruncaţi de pe culmea unui munte nimerim în prăpastie. Nu există abisuri fără înălţimi. Numai o prejudecată îi socoteşte pe toţi sinucigaşii nişte oameni care şi-au încheiat socotelile cu viaţa şi nu-i mai interesează nimic. Cei mai mulţi dintre ei, probabil, nu sunt decât nişte oameni care au eşuat în încercarea de a găsi o soluţie.

Octavian Paler în Scrisori imaginare
Adăugat de Valentina Becart {scriitor}
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am întâlnit un bărbat şi m-am îndrăgostit de el. Mi-am dat voie să mă îndrăgostesc dintr-un simplu motiv: nu mă aşteptam la aşa ceva. Ştiu că, peste trei luni, voi fi departe şi el va rămâne doar o amintire, dar nu mai pot suporta în continuare să trăiesc fără dragoste; mi-am atins limitele... Vorbind în general, aceste întâlniri au loc atunci când ajungem la o limită, când trebuie să murim şi să renaştem emoţional. Aceste întâlniri ne aşteaptă, dar mai mult decât adesea, evităm să se întâmple. Dacă suntem totuşi disperaţi, nu avem nimic de pierdut, sau dacă suntem plini de entuziasmul vieţii, atunci necunoscutul se autorelevă şi universul nostru îşi schimbă direcţia.

Paulo Coelho în Unsprezece minute
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!