Cugetare duală

Câteodată
inimile se adună
două câte două
sub copacii
în care sufletele
îşi fac cuiburi.

poezie de Ioan Marginean
Adăugat de Ioan Marginean
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu înveţi ciocârlia să cânte, nici şoimul să rupă-ale cerului cătuşe. Inimile - două câte două se găsesc când, năvalnic, iubirea le bate la uşă.

citat din Kadar Dajan
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Picături de suflet

câteodată
îmi
storc
sufletul
numărând
singur
în noapte
picăturile
vii
şi
cele nevii

poezie de Ioan Marginean
Adăugat de Ioan Marginean
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un cămin de păsărele

În pădure, la cămin,
Zarvă mare în pridvor.
Unii pleacă, alţii vin
De la treburile lor.

La bucătărie
Şi prin dormitoare,
Bat din aripioare,
Fac gospodărie:

Două codobaturi
Mătură prin paturi,
Două gheonoaie
Spală rufe-n ploaie,

Două pitulici
Adună furnici,
Şi două răţuşte
Răsucesc găluşte!

Numai cucul, moş portar,
Care n-are altă treabă,
Stă pe-o vargă de arţar
Şi pe toată lumea-ntreabă:
– Cu? Cu?

poezie pentru copii de Otilia Cazimir
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

E extrem de multă muncă, nene, la o telenovelă. Câteodată trebuie să înveţi textul atunci, pe platou, şi după aia să-l joci. Iar eu nu sunt capabil să fac chestia asta, nu ştiu. Eu, la teatru, repet câte o lună, două, câteodată. La film, la fel, ai repetiţii înainte. E un anumit ritm, în care eu pot să dansez. Ritmul celălalt e prea rapid pentru mine.

citat din Andi Vasluianu
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

În doi

Trăim in două lumi
Ce ne despart
Ca două jumătăţi de măr
Una spre soare
Alta spre copac
In jumatatea coaptă
Dulceaţa se adună
In jumătatea crudă
Rămâne veşnic umbră
Când bruma toamnei vine
Si cade pe amândouă
Ce rost mai are
Sa tai un măr in două

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu numai oamenii se adună, ci şi sufletele. Poate că sufletele se adună primele...

citat din romanul Jurnalul unui condamnat la durere de Cristian Lisandru (2012)
Adăugat de Cristian Lisandru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Înainte ca Rai sau Iad să fie două locuinţe veşnice, sunt două realităţi care depind de o singură decizie proprie.

Ioan Hapca în Diverse gânduri, reflecţii, sfaturi şi poveţe în slujba unei vieţi cu scop
Adăugat de Ema Rednig
Comentează! | Votează! | Copiază!

Două nume

La fiecare naştere în lume,
Cu fiecare prunc ce li se-arată
Mai pun părinţii câte două nume
Şi mai deschide moartea câte-o poartă.

La care prea flămândă îşi aşteaptă
Pomelnicul – meniul de la nuntă
Şi-a doua zi mireasa-i mai deşteaptă
Cu încă două nume noi în burtă.

Ne punem două nume zi de zi
Nădăjduind o moarte mai puţină
Fără să ştim ce invitat va fi
Chiar azi, după botez, la noi la cină.

poezie de Marius Robu din Visul Stejarului (2006)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Mai dă-mi mamă două palme
să mă pălmuiesc cu ele
să-ţi iau aerul din piept
când te strâng la despărţire
să-mi mai dai şi două fire
de priviri înlăcrimate
să-mi scrâşnească-n amintire
neuitate...
Mai dă-mi mamă două palme
două
câte una din iubire!

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Roboţi

iarna când toate câmpiile sunt albe
lupii sunt mai sălbatici ca niciodată
urletele lor despică noaptea în două
o jumătate blândă şi omenească
alta demonică şi aspră

copacii se sparg în bucăţi de sticlă
planeta sângerează în o mie de locuri
oamenii îşi smulg pielea
carnea roşie înfloreşte ca o lalea în aprilie
în ochi li se adună stele din alte galaxii
picioarele caută sprijin înspre adâncurile pământului
braţele se agaţă de stâlpii de telegraf
oraşele dispar în beznă

inimile rămân fumegând
ca nişte bucăţi de cărbuni
înspre care întind mâna
roboţii să se încălzească.

poezie de Cătălina Marincaş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Două-trei

Două dimineţi:
Un soare.
Trei dorinţe
La picioare.

Două căşti:
O melodie.
Două mâini:
O veşnicie.

Trei păreri:
O ipoteză.
Două inimi
O viteză.

Două guri:
O nostalgie.
Două vieţi:
O bucurie.

Trei minute:
O pendulă.
Trei motive:
O credulă.

Două stele:
O poveste.
Trei săruturi
La ferestre.

poezie de Gabriela Chişcari (9 noiembrie 2012)
Adăugat de Gabriela Chişcari
Comentează! | Votează! | Copiază!

Parcă trăiserăm pe două coridoare alăturate sau pe două tunele paralele, fără să ştim că mergem unul lângă altul, două suflete asemănătoare în situaţii asemănătoare, întâlnindu-ne la sfârşit în faţa unei scene pictate de mine, o scenă destinată numai ei, ca un anunţ secret al prezenţei mele, al faptului că cele două coridoare se împreunaseră, în sfârşit, şi ora întâlnirii sosise. Ora întâlnirii sosise! Era adevărat, oare, că cele două coridoare se împreunaseră şi că sufletele noastre se contopiseră şi ele?

Ernesto Sabato în Tunelul
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dumnezeu ne-a dat două mâini, două picioare, doi ochi, două urechi, astfel încât dacă una păţeşte ceva, să ne slujim de cealaltă. Dar dacă pierdem sufletul, de unde mai găsim altul?

citat celebru din Sfântul Ioan Gură de Aur
Adăugat de Girel Barbu
Comentează! | Votează! | Copiază!

La Muzeului Oului din Vama

Cum, toată vremea, cele două
Surori, umblând din om în om,
Adună tot ce-nseamnă ouă,
Prudent, m-am cocoţat în pom.

epigramă de Petru Ioan Gârda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

în acest prier
rândunele sosesc
două câte două

haiku de Vlad Flavius
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Uneori cuvintele mele fac dragoste două câte două...

citat din Andre Breton
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Două lacrimi

Două lacrimi am văzut în salba
Unui nor ce mi-a ieşit în cale.
Două lacrimi au căzut în iarba
Unde se târăsc melcii agale.

Două lacrimi curăţă pământul
Năpădit de buruieni amare.
Două lacrimi s-au uscat în vântul
Legănat din zare-n altă zare.

Două lacrimi las acum să cadă,
Umerii pomeţilor să-mi spele.
Două lacrimi n-au cum să se vadă
Între-atâtea mii şi mii de stele!

Două lacrimi reci, rostogolite
Peste lume, cât e ea de mare.
Două lacrimi calde, înflorite
Într-un plâns de sălcii curgătoare.

poezie de Dana Ene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ion: Gheorghe, câte cămăşi aveai pe timpul lui Ceauşescu?
Gheroghe: Două.
Ion: Din ce?
Gheroghe: Din mătase.
Ion: Şi acum câte ai?
Gheroghe: Una.
Ion: Din ce?
Gheroghe: Din alea două.

replici
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

eu sunt hoinara cea repudiată de toţi copacii
nicio frunză nu mă doreşte şi niciun
cuc nu-şi abandonează ouăle în palmele mele

Doamne la picioarele Tale ard
două candele între ele două vrăbii fac dragoste

poezie de Adelina Fleva
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omul cal

Eu sunt un cal.
Un cal cu două picioare.
Un cal cu două picioare în două picioare.
Un cal cu două picioare ce trage după el
în două picioare un om în genunchi
o mârţoagă...
ce visează că stă în două picioare

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!