În așteptarea rozei
În așteptarea unor zile mai senine,
prin vise-mi scormone
gândirea,
uitării să-i aducă risipirea
acum în anotimpul senectuții,
să-mi amintesc
ce-a fost în tinerețea mea iubirea.
Aștept ca din aceiași oază
să-mi adăp conștiițna,
inspirația să-mi curgă,
să țâșnească așa cum odinioară
a țâșnit poemul, destul de-ntârziat,
dar totuși proaspăt.
A mai îmbătrânit și muza
pe care deseori în versuri
am cântat-o și-a rămas ș-acum
cu mine, aceiaș jovială și proaspătă
ca roza-nrourată-n diminețile
senine ale sufletului meu.
poezie de Ioan Friciu (2020)
Adăugat de Ioan Friciu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.