
Distih cronologic
După căderea originară
timpul a-nceput să doară
distih de Costel Zăgan din Interludiu (26 ianuarie 2009)
Adăugat de Costel Zăgan

Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare

Dumnezeu: scuza originară.
aforism de Costel Zăgan din Inventeme
Adăugat de Costel Zăgan

Comentează! | Votează! | Copiază!

40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!

Fiecare operă de artă recuperează, metaforic și metafizic, identitatea originară a cuvântului.
aforism de Costel Zăgan
Adăugat de Costel Zăgan

Comentează! | Votează! | Copiază!

Ca o rană viața
În
anul
108
după
Eminescu
Am
bătut
la
porțile
cerului
Și
drept
răspuns
Mi
s-a
dat
un
nor
Ca
o
foaie
albă
de
hârtie
Acesta
e sufletul
tău
Mi
s-a spus
Iar
sângele
a-nceput
să
mă scrie
poezie de Costel Zăgan din Poeme infracționale (18 februarie 2010)
Adăugat de Costel Zăgan

Comentează! | Votează! | Copiază!

"Te iubesc" este o formă originară de egoism. Un egoism ce invită, totuși, la generozitate.
aforism de Costel Zăgan din Inventeme (2008)
Adăugat de Costel Zăgan

Comentează! | Votează! | Copiază!

Poet nonstop
După ce
m-au arestat
Primul lucru
pe care
l-am
cerut
a fost
hârtie pentru poezie
Stupefiat
gardianul
a-nceput
să țipe
Șefu
este unu-aici
care trebuie
dus
la
spitalu de nebuni
Apoi
m-am
născut
poezie de Costel Zăgan din Ode gingașe (2009)
Adăugat de Costel Zăgan

Comentează! | Votează! | Copiază!

Melancolie de primăvară
Înflorire într-o doară
monostih de Costel Zăgan din Universuri paralele (28 martie 2013)
Adăugat de Costel Zăgan

Comentează! | Votează! | Copiază!

Totul e atât de inutil, că începe... să doară!
aforism de Costel Zăgan din Inventeme
Adăugat de Costel Zăgan

Comentează! | Votează! | Copiază!

18 octombrie 1984
În tine primăvara nu e rană
prin tine și durerea-i primăvară
dulce Mihaelă veselă Diană
râzi ca timpul să nu doară
Surâsul încolțește în privire
o lacrimă în vis tresare
copilă-a nopții de iubire
întoarce-ți sufletul spre soare
poezie de Costel Zăgan din Strict familiale (18 octombrie 1986)
Adăugat de Costel Zăgan

Comentează! | Votează! | Copiază!

PIERDUT PRINTRE FRUNZELE TOAMNEI
Amintiri de nisip
îmi curg
printre
degete
Clipă
după
clipă
frunză
după
frunză
Brusc un tablou
mă izbește
de
perete
Alo
ce cauți
în
toamna asta
poete
Costel Zăgan, POEMUL DE LA MIEZUL NOPȚII
Costel Zăgan în poemul de la miezul nopții (27 septembrie 2020)
Adăugat de Costel Zăgan

Comentează! | Votează! | Copiază!

un luceafăr de nisip
se prelinge
din clepsidra cerului
noaptea mi-a împietrit
pe buze
Costel Zăgan, Traiectorii fragile
a star made of sand
is dropping
from the hourglass of the sky
night has frozen
on my lips
Costel Zăgan, Fragile trajectories, 2018
traducere Sebastian Ciortea
gogyohka de Costel Zăgan din Traiectorii Fragile (2018), traducere de Sebastian Ciortea
Adăugat de Costel Zăgan

Comentează! | Votează! | Copiază!

Imparțialitate
Te întreb a n-a oară:
Ce-ai de împărțit cu mine?
Soarta mea? N-o să te doară?
Moartea mea: îmi aparține!
epigramă de Costel Zăgan din Epigrame disponibile (mai 2008)
Adăugat de Costel Zăgan

Comentează! | Votează! | Copiază!

Marea... un cuvânt
Uitarea a-nceput să doară,
De ieri îmi curge-n amintiri
Și mintea-mi de-mi rămâne goală
Încep să cred că-s povestiri.
De-aș adormi, doar vise sterpe
Mi-ar apărea în ochi închiși,
Doar insomnia nu s-ar vede
În nopți cu pescăruși uciși.
Vroiam doar vara să existe,
Visarea s-o-mpletesc în flori,
Din când în când, ceva din vise,
Să-nșir pe curgătorii nori.
Uitarea a-nceput să doară
Și toamna vine pe alei,
Pe străzi privirea-mi se coboară,
Văd marea mea, în ochii tăi.
Nu sunt albaștri cum e cerul
Nici vorba ta, iubire-n vânt,
Dar pasul tău îmi poartă greul
Cum e și marea... un cuvânt.
poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Marea... un cuvânt
Uitarea a-nceput să doară,
De ieri îmi curge-n amintiri
Și mintea-mi de-mi rămâne goală
Încep să cred că-s povestiri.
De-aș adormi, doar vise sterpe
Mi-ar apărea în ochi închiși,
Doar insomnia nu s-ar vede
În nopți cu pescăruși uciși.
Vroiam doar vara să existe,
Visarea s-o-mpletesc în flori,
Din când în când, ceva din vise,
Să-nșir pe curgătorii nori.
Uitarea a-nceput să doară
Și toamna vine pe alei,
Pe străzi privirea-mi se coboară,
Văd marea mea, în ochii tăi.
Nu sunt albaștri cum e cerul
Nici vorba ta, iubire-n vânt,
Dar pasul tău îmi poartă greul
Cum e și marea... un cuvânt.
poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Cele 1001 de nopți ale cuvântului
Sudoare îngerească
ți-a curs în călimară
poți scrie acum poete
și poate n-o să doară
Mai cupănești tăcerea
A FI SAU A NU FI
dar iată în cuvinte
se crapă-ncet de zi
poezie de Costel Zăgan din Hiperbole blitz
Adăugat de Costel Zăgan

Comentează! | Votează! | Copiază!

Cele 1001 de nopți ale cuvântului
Sudoare îngerească
ți-a curs în călimară
poți scrie- acum poete
și poate n-o să doară
Mai cumpănești tăcerea
A FI SAU A NU FI
dar iată în cuvinte
se crapă-ncet de zi
poezie de Costel Zăgan din Hiperbole blitz
Adăugat de Costel Zăgan

Comentează! | Votează! | Copiază!
Lui Costel Zăgan, prolific autor de lucruri contestabile din punct de vedere valoric
Ca vulturul american,
Bărbos, cu umeri goi,
După cum scrii nu ești zăgan,
Ci, doar un... pițigoi.
epigramă de Mitică Ion
Adăugat de Mitică Ion

Comentează! | Votează! | Copiază!

Șah cu absurdul
Dragă Kitty să știi că AlphaZero mi-a acceptat
provocarea Va juca după ora stingerii cu mine
o partidă de șah Să vedem cine va fi mai creativ
Anna Frank sau AlphaZero Apropo știi ultima
noutate Sunt îndrăgostită până peste cap
Am să văd dacă AlphaZero
Se prinde sau nu
Costel Zăgan, Contrajurnalul Annei Frank
poezie de Costel Zăgan din Contrajurnalul Annei Frank (19 iulie 2019)
Adăugat de Costel Zăgan

Comentează! | Votează! | Copiază!

azi
ne pândește
dragostea
înălțându-ne
dincolo de noi
***************
today
love
is watching us
ascending us
beyond ourselves
Costel Zăgan, traducere SEBASTIAN CIORTEA
gogyohka de Costel Zăgan din Gogyohka mea
Adăugat de Costel Zăgan

Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt fericit: tristețea întotdeauna mă depășește.
Costel Zăgan, Inventeme
Costel Zăgan în Inventeme (1 octombrie 2020)
Adăugat de Costel Zăgan

Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumea - o scrisoare pierdută de Dumnezeu
Ați rămas tot haimanale
posteritatea degeaba a trecut
în fine Caragiale după Caragiale
are-un public surdomut
Posteritatea cică a trecut
ca un tren grăbit prin gară
cu averse de strănut
pe-o batistă vai murdară
Ca un tren grăbit prin gară
în fine Caragiale după Caragiale
ne întreabă într-o doară
ați ajuns toți mă haimanale
Mai jucați în piesa mea
sau de fapt lumea e ea
poezie de Costel Zăgan din Cezeisme (1 mai 2008)
Adăugat de Costel Zăgan

Comentează! | Votează! | Copiază!