Epigramistul
Printre atâția îngeri muritori
În răutatea veacului
Și dracul pare uneori
Al dracului!
epigramă de Ioan Pop din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi

Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare

Atâția oameni se roagă, de atâta timp, să-l ia dracul pe Putin, dar se pare că nici el nu-l vrea.
Beatrice Vaisman (22 septembrie 2022)
Adăugat de Beatrice Vaisman

Comentează! | Votează! | Copiază!
Omul are o singură inimă și în această singură inimă încape și bunătatea și răutatea. Uneori, iese la iveală bunătatea, alteori răutatea. După împrejurări. Acum, de când cu războiul, bunătatea a pierit din inimile noastre, a rămas numai răutatea. Numai răutatea.
Zaharia Stancu în Șatra
Adăugat de scofieldutza

Comentează! | Votează! | Copiază!

Scrisoare din rai
Ajuns la îngeri și la sfinți
Prin ploconeli și rugăminți,
N-am beri, n-am vin, stau ca săracul
Și-mi pare că... am dat de dracul.
epigramă de Gheorghe Bâlici
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Savoare
Curge-n râul veacului
Fum din iarba Dracului;
Cum pe Drac nu-l agreez
Foc îi dau și-l savurez.
epigramă de Constantin - Puiu Dăescu din Fumuri (culegere de epigrame) (2002)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi

Comentează! | Votează! | Copiază!
Îngeri
Îngeri de piatră
Îngeri de vatră...
Îngeri sub piele
Îngeri de stele.....
Biruințe, înfrângeri
Sunt doar constrăngeri
A sorților îngeri...
Îngeri...
Îngeri pierduți în mare
Îngeri orbiți de soare
Îngeri uitați în cuvânt
Îngeri alungați de pamânt.
poezie de Vasile Zamolxeanu (17 decembrie 2015)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Tutunul
Deși e condamnat atât,
E mult iubit, darși urât,
Rezistă-n veacul veacului
Fiincă-i iarba Dracului.
epigramă de Georgeta Vătavu din Fumuri (culegere de epigrame) (2002)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi

Comentează! | Votează! | Copiază!
Femeia este mai a dracului decât dracul însuși.
Gelu Negrea în Dicționar subiectiv al personajelor lui I.L. Caragiale (2009)
Adăugat de Simona Enache

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vestita iarbă rea
Iarba asta-mpricinată,
Tocmai că-i a Dracului,
Până-n veacul veacului,
Fi-va iarbă blestemată.
epigramă de Georgeta Vătavu din Fumuri (culegere de epigrame) (2002)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi

Comentează! | Votează! | Copiază!

L-ai dat dracului, dar treaba nu e rezolvată. Dracul analizează atent ofertele.
aforism de Valeriu Butulescu din Maculator existențial (2010)
Adăugat de alejandro

Comentează! | Votează! | Copiază!

40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!

De ce părinții-s muritori?
M-am întrebat uneori,
De ce părinții-s muritori?
Dacă dau viață la om,
De ce nu-s veșnici,
ca un pom?
Și-n loc de pletele sure,
La tâmple s-aibă pădure?
Din riduri și adânci cute,
Ramuri să fie crescute?
Iar pasărea să-i vegheze,
Pe umeri să le danseze?
Falnici prin furtuni și vânt,
Pe pământ, nu în pământ...
Toamna, de-o fi să le fure,
Frunze din tâmpla-pădure,
... Noi, copiii lor, vom ști,
Că în "Mart" vor înverzi.
Iar iarna dac-o să vrea,
Să ningă, pe ei, cu nea,
Să ningă! Zile la rând,
Că-i știm drepți,
nu în pământ...
*****************
M-am întrebat uneori,
De ce părinții-s muritori?
Dacă dau viață la om,
De ce nu-s veșnici,
ca un pom?
poezie de Andreea Văduva din Blogul "Rânduri rupte din viață"
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Măgarul
Cu răgetul ce sparge cremeni
De fapt, musiu se minunează
Că-s printre noi atâția semeni
Ce specia-i perpetuează.
epigramă de Ioan Fârte
Adăugat de Ioan Fârte

Comentează! | Votează! | Copiază!
Răutatea
Răutatea, arz-o focul
că țâșnește ca din foc;
fumegă, pârlește totul
și apoi o ia din loc
pentru-ași căuta sorocul
la cei fără de soroc
și cum nicicând nu-i știi locul...
Crezi doar că nu ai noroc...
epigramă de Ioan Hapca din Gânduri și reflecțiuni
Adăugat de Ana-Maria Popa

Comentează! | Votează! | Copiază!

Poporul nostru a crezut că dracul, fiind bărbat, nu poate fi destul de rău. Și atunci a creat pe mama dracului!
citat celebru din Nicolae Iorga
Adăugat de Mihai Rusu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Berbecul veacului mărunt
Berbecul veacului mărunt,
Stă proțăpit pe orișiunde,
Conducător de cabinet,
Ca stâlp al unei lumi imunde.
Cu părul lui cârlionțat,
E abonat cu moț pe "sticlă",
Studiourile-a invadat
Si mândru coarnele ridică.
El n-are mamă, n-are tată,
Are doar vaste competențe,
Limbajul frust și limitat,
De gravele inadvertențe.
Ne spune că-i oțâră doct,
Și știe toate elea-n lume,
Că e licențiat în moft,
Printre berbeci este un nume.
Berbecul veacului marunt,
Licență are la Sorbona,
Căci tatăl lui, cioban de lupi,
Știa franceză, nu saxona.
poezie de Augustin Jianu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Dracul va fi având prudența de a face iadul mai comod, fiindcă atâția din rai vor veni atunci neapărat la dânsul.
aforism celebru de Nicolae Iorga din Cugetări
Adăugat de Simona Enache

Comentează! | Votează! | Copiază!
Drumul spre liniște
mai trec prin cimitire uneori,
e un peisaj inedit, mai ales toamna,
nicidecum sumbru
drumul pare mai liniștit câteodată printre cruci,
în orașul de la capătul lumii
este un drum neumblat din deșertul umbrelor,
este o scurtătură prin orașul păcatelor,
printre cruci, pe unde mai trec
uneori,
când oamenii nu mai încap unul de altul prin cetăți.
când oasele mă încearcă,
când mă îmbolnăvesc de dorul tău,
când se răcește întunericul
și tace insuportabil
mai trec pe lângă cimitire uneori,
ca pe lângă Purgatoriul lui Dante.
ocolesc cu grijă
orașul celor șapte păcate
pare o cale mai sigură către casă,
e drumul spre liniște
corbi uriași stau cocoțați
sinistru
pe o gară fără trenuri,
într-un oraș de la capătul
timpului,
croncănesc diabolic, tot mai tare,
atunci când trec
printre cruci,
uneori.
poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Răutatea se află printre oameni și nu în sălbăticie printre animale.
aforism de Teodor Dume din Dresorul de umbre
Adăugat de Teodor Dume

Comentează! | Votează! | Copiază!

Autoproverb
Ochiul dracului nu-i banul,
Azi poporul asta crede.
Bani se fură cu toptanul
Și nici dracul nu-i mai vede!
epigramă de Florina Dinescu din Reflexe (și reflecții) într-o picătură de cerneală (2005)
Această epigramă face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi

Comentează! | Votează! | Copiază!
Dracul, în linii mari
e ceva ce nu se manifestă
decât prin contradicții.
acest ceva nu este divin,
căci pare lipsit de rațiune,
nu este uman,
căci e lipsit de inteligență,
nu e drăcesc, căci nu e binefăcător,
nu e îngeresc,
căci arată plăcerea răutăcioasă
de a produce oarecare rău.
Napoleon era demonic,
ducele de Weimar era demonic,
doar Mefisto nu era demonic,
căci era o ființă mult prea negativă,
dracul e inteligent ca filosof,
dar, cam mărginit, în soluții
și s-a apucat dracul să facă treabă
a ajuns să pună mâna pe cărți
dinadins s-a transformat în om
să scoată rodul omenesc din toată răutatea,
mai întâi, a împelițat cuvântul
cel dinainte de veci în firea omenească,
apoi s-a împrietenit cu omul
sau cu forțele drăcești din om
diavolul pierde dacă omul e năzdrăvan
când omul ajunge la dracul cu cărți
el trebuie să-l gonească și de acolo
și să-i ia cărțile din mână
doar omul a știut să-i preia
și să-i umanizeze mai toate rosturile
luându-i cărțile din mână
dracul a rămas să stea ca și fără rost,
undeva prin țara nimănui,
adică pe la hotare
dar, așa izgonit de peste tot din lume,
de ți-e mai mare mila
el știe dintr-o dată să se întoarcă
în inima lucrurilor
și dacă nici asta nu e ispravă de drac,
înseamnă că nu există de fel diavol în lume
poezie de Mariana Didu
Adăugat de Mariana Didu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Îngeri și îngeri
Ploua în Craiova aseară,
Iar noi, prin atingeri de gând,
Am vrut, pentru vremea de-afară,
Să fim stropi de cer, fremătând.
Și-am fost, printre stropii de ploaie,
Doi îngeri veniți pe Pământ
Cu aripi arzând în văpaie
Și doar cu iubirea veșmânt.
Schimbam, din albastru-n albastru,
Priviri cu reflexii de Rai,
Dorindu-ne-un colț de sihastru
Ferit de al lumii alai.
Fereastra terasei, plouată
Cu stropii de lacrimi de zei,
Părea printre timpuri uitată,
Când mi te priveau ochii mei.
Și-am fost, și mi-ai fost o-ncântare
Când toată ființa-mi șoptea
Că-s îngeri și îngeri sub Soare...
Iar ploaia-n Craiova cânta.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!