De-abia plecaseși
De-abia plecaseși. Te-am rugat să pleci.
Te urmăream de-a lungul molatecii poteci,
Pân-ai pierit, la capăt, prin trifoi.
Nu te-ai uitat o dată înapoi!
Ți-as fi făcut un semn, după plecare,
Dar ce-i un semn din umbră-n depărtare?
Voiam să pleci, voiam și să rămâi.
Ai ascultat de gândul ce-l dintâi.
Nu te oprise gândul fără glas.
De ce-ai plecat? De ce-ai fi mai rămas?
poezie celebră de Tudor Arghezi
Adăugat de Genovica Manta
Comentează! | Votează! | Copiază!
Au fost scrise 5 comentarii până acum.
Cartea "Pagini Alese - Versuri Proza" de Tudor Arghezi este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar Citate similare
De-abia veniseși
De-abia veniseși. Te-am rugat să vii
Și gândul îmi zbura doar la prostii,
Când ai pășit pe vârfuri în odaie
Iubirea s-a extins ca o văpaie.
Deja te dezbrăcasem din privire,
La ce n-ai simulat o-mpotrivire?
Voiam să mă refuzi, voiam și să m-accepți,
Te-ai dezbrăcat, lasciv, sub sărutări-peceți;
Nu te gândiseși nici o clipă la impas...
De ce-ai venit? Cum naiba de-ai rămas!?
parodie de Constantin Ardeleanu, după Tudor Arghezi
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Te-ai depărtat
Te-ai depărtat prin celelalte gânduri
Atât de mult, de gândul cel dintâi
Și până-n clipa când te vei întoarce
Nu vei putea să pleci, nici să rămâi...
poezie de Elena Liliana Popescu din Cânt de Iubire (2007)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
False suveniruri - I
Un gol fertil se surpă-n mine
Iluzii ard fără de păcat
Martire gânduri mint păcat:
De ce-ai plecat?... de ce-ai plecat?!
Suveniruiri rămân încă-n sipet
Metaforele-n lire înalte tac
Îngerii din ceruri plâng și înțeleg
De ce-ai plecat?... de ce-ai plecat?!
Adâncuri de ceruri vii divine
Întorc aripile în zborul scindat
Mă-ntreb cine sunt eu fără tine:
De ce-ai plecat?... de ce-ai plecat?!
Mă uit la inelele de rouă-n care
Un anotimp captiv mai este căutat
Când arde aurul petale de-ntrebare:
De ce-ai plecat?... de ce-ai plecat?!
Și, vezi o picătură de sânge curge
Rubinul vieții pare în noi iar înstelat
Cu timpul regăsirii ce-n amurg e:
De ce-ai plecat?... de ce-ai plecat?!
poezie de Constantin Anton
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Să nu pleci...
Să nu pleci cât e timp de trecut pe sub plopi,
Cât mai curge pe piatră o apă târzie.
Chiar de plouă-n amurg, nu te teme să-ngropi
Ce-ai avut mai de preț în corabia vie.
Să nu strigi cât e timp de visat pe sub tei,
Cât e timp de iubit lângă frunzele nopții.
Dacă vrei să mai dai, dacă vrei să mai iei,
Încrustează un semn pe sprâncenele porții.
Să nu pleci, ochii mei nu mai știu ce-i cu ei;
Să-i împaci, cum știi tu, pân' la ceas de trezie.
Dacă vrei să mai dai, dacă vrei să mai iei,
Trandafirii, doar ei, ne vor sta mărturie.
Să nu strigi cât e timp de cules trandafiri,
Cât e timp de urcat în cetatea iubirii.
Vor veni la ospățul stelar amintiri
Să nu uiți, să nu uiți să le dai trandafirii.
Să nu strigi, să nu pleci, să nu uiți să trăiești
Tot ce crezi că-ți va fi de folos la nuntire.
Trandafirii sunt cei mai curați și firești
Vestitori că vom fi: tu mireasă, eu mire.
Să nu pleci cât e timp de rămas lângă crini,
Cât e timp de trăit și de mers către viață.
Ca să poți curăța trandafirii de spini,
Nu uita să te speli cu iubire pe față!
poezie de Cornel Armeanu din Între două lumini
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ieși!
Fă-ți bagajele și ieși din viața mea!
N-ai făcut decât mult praf;
Ușa a rămas deschisă de când ai plecat
Și-ai uitat să te mai întorci...
...............................................
Ai intrat în inima mea, dar pe-a ta
Ai ținut-o ferecată;
Eu am așteptat și am bătut la ușa ta închisă
Până m-au durut și suflet și trup.
Am strigat la tine până mi s-a întors ecoul
Ca un bumerang și m-a străpuns...
Te-ai oprit la mine ca-ntr-o gară
Trenul tău nu avea orar fix
Și avea mereu întârziere.
Te-am primit zâmbind, de fiecare dată,
Ai avut grijă să mă lași plângând...
Te-ai jucat cu mine de-a iubirea,
Dar ai pierdut pe mâna ta, deși aveai atuul;
Ți-am acordat mai multe revanșe,
Dar ai fost absent și indiferent.
Sper să simți acut golul pe care-l las în viața ta
Și să-ți dai seama că nimeni nu-l va umple ca mine!
Ce-ai căutat, ce-ai vrut, de ce-ai venit?
Eu nu voi înțelege niciodată!
Știu doar atât: ai intrat în viața mea ca un străin
M-ai rănit, nu m-ai iubit, tot un străin ai rămas!
Locul tău nu mai e în viața mea!
Fă-ți bagajele și ieși!
poezie de Leliana Rădulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
De ce-ai venit?!...
De ce-ai venit dacă tot pleci,
De ce prin focuri tu mă treci,
De ce mă lași să-ndur pustiul,
Să-mi fie casă doar sicriul?!
Iubește-mă și-alungă moartea,
Din inima ta să-mi dai partea,
Ce cu drept mi se cuvine -
Să gust amorul doar cu tine!
De ce-ai venit, dacă nu stai,
Și-n pieptul tău nu mă mai ai?
Vrei să mă vezi numai oftând,
După iubirea ta plângând.
Asta iubire nu se cheamă,
Nici nu mă mai iei în seamă,
Pleci departe pe-al tău drum,
Eu din iubire mă fac scrum.
De-ți va păsa vreodat' de mine
Mă vei găsi printre ruine,
De visuri sparte fără de culoare,
Morminte reci pierdute în uitare.
poezie de Răzvan Isac (3 martie 2015)
Adăugat de Răzvan Isac
Comentează! | Votează! | Copiază!
Glasul sângelui
De jos, din pământ
Glasul sângelui sfânt
Strigă-și, prin veacuri, refrenul durut:
Ce-ai făcut, ce-ai făcut, ce-ai făcut?
Greaua osândă
Sfârtecă pofta flămândă;
Sângele, negura, vina
Ne-ngroapă, ne-ngroapă lumina...
Strămoșule, Caine, frate,
Purtăm numai sânge în spate
Și glasul blestemului, mut:
Ce-ai făcut, ce-ai făcut, ce-ai făcut?
poezie de Simion Cubolta
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Voiam
voiam să rămân în aprilie
și să ne iubim pe malul mării
sorbindu-ne săruturile
pe cenușa poemelor arse
voiam să rămân în aprilie
și să mă păcălesc de la început
că încă n-ai plecat
cu pletele negre-n șoapte
voiam să rămân în aprilie
pentru că în mai mă îndrăgostesc
de fiecare dată la primul zâmbet rujat
cu fața ascunsă în florile de cireș
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dedicație lui Petrică Mâțu Stoian
Petrică Mâțu, ai trăit intens
Și laurii din suflete-ai cules.
Într-un sobor de îngeri pleci cu ei,
Lăsând nori de furtună-n ochii mei.
Te plânge azi o Românie-ntreagă!
Ni-i viața tristă, muzica ta, dragă...
Cui ai lăsat cănuța moștenire?
Ce lege-ți frânse viața-n osândire?!
Cum e pe-acolo? Oamenii sunt buni?!
Sunt ploi de lacrimi? Stele sau furtuni?
E liniște și pace-n moartea ta?
Aici eu n-am pe cine întreba...
Când ai plecat, ai plâns? Te-ai bucurat?!
Ce lumi, acolo, ți s-au arătat?
Ce fir s-a rupt din caierul luminii?
De ce-ți lucesc la tâmple trandafirii?
Solemn și grav, un clopot rebegit,
Îți plânge moartea - drum spre infinit.
De ce-ai mai fi rămas? De ce-ai plecat,
Când lumea-ntreagă te-a aplaudat?
De ce-ai plecat? De ce-ai mai fi rămas,
Când țara-ți plânge fiecare pas
Ce-n urma ta îl face... Te-au iubit
Și cântecul tu țării-ai dăruit.
E tricolorul îmbrăcat în doliu
Și-un gol în suflet împământenit.
Ai îmbrăcat al nopților lințoliu
Și ai plecat... căci viața ți-ai sfârșit.
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Elegie
Tremură aceeași apă și frunză
la bătăile aceluiași ceas.
În ce tărâm și-n ce somn te-ai oprit?
Cerească subt ce iarb-ai rămas?
Se revarsă în mine drumurile
toate pe cari ai umblat.
Oglinda-ți mai păstrează chipul
și după ce-ai plecat.
Fără gând, fără-ndemn, fără glas,
cu mâneca șterg ochiuri ude.
Un vecin prin zidul meu aude
răbdarea neagră a aceluiași pas.
poezie celebră de Lucian Blaga din Lauda somnului (1929)
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Cartea "Trilogia cunoasterii" de Lucian Blaga este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la 
Lumea din vis
Parfumul rozelor ca semn
Te-am căutat neobosit
Un glas sună ca un îndemn
Credeam că te-am zărit
Nimic nu mă poate opri
În alte lumi am să pășesc
Trec prin furtună prin vijelii
Mă las învins și te gândesc
Puterea gândului te- aduce
În lumea mea din vis
Parfumul tău suav și dulce
Doar ști ce ne-am promis
Când totul pare un infinit
Fără sfârșit de dureros
Ne vom unii în asfințit
În vârful munților Athos
Răsună gândul în pustiu
Glasul se repetă în ecou
Sufletul îmi este viu
Gândul ne unește din nou
poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
De îmi dai un semn
Rămâi așa precum eu te-am păstrat
În anii care-au fost mereu în goană,
Un chip frumos și tânăr, neschimbat
Și zugrăvit ca într-o icoană.
Nici sufletul, nici gândul nu-l schimba,
Că-ascund în ele dulcea gingășie,
E tot ce mi-a rămas în urma ta,
De când avem în viață-o pribăgie.
De îmi dai un semn, slăvit să fie Domnul,
Din clipa aceea binecuvântată
Ca presărat cu vise-mi fi-va somnul,
Visându-te la fel ca altădată.
poezie de Petre Gigea-Gorun
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
De îmi dai un semn
Rămâi așa precum eu te-am păstrat
În anii care-au fost mereu în goană,
Un chip frumos și tânăr, neschimbat,
Și zugrăvit ca într-o icoană.
Nici sufletul, nici gândul nu-l schimba,
Că-ascund în ele dulcea gingășie,
E tot ce mi-a rămas în urma ta,
De când avem în viață-o pribegie.
De îmi dai un semn, slăvit să fie Domnul,
Din clipa aceea binecuvântată
Că presărat cu vise-mi fi-va somnul,
Visându-te la fel ca altădată.
poezie de Petre Gigea-Gorun
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cu ce-ai rămas din flăcări?
Cu ce-ai rămas din flăcări, mai bun decât erai
Când ai intrat în marea și ultima-ncercare?
Sfârșind cu tine însuți eroica-nfruntare?
Cu ce-ai rămas din toate? Ce-ai ars și ce mai ai?
Ce-ai limpezit în tine, din câte ce aveai?
Ce-ai lepădat din toată zadarnica strânsură?
Cât ai ales ce-i aur, cât ai lăsat ce-i zgură;
Cât ai avut nainte; și-acuma ce mai ai?
Nu anii suferinței urcați cu-atâta vai,
Nici perii albi, nici plânsul, nici pierderile grele,
Ci câtă-nțelepciune, și tâlc ai scos din ele
Aceasta-i întrebarea; ce-ai ars și ce mai ai?
Căci dacă tot acela te-ntorci precum erai,
Când ai intrat în marea și ultima-ncercare,
Zadarnic-a fost jertfa și chinurile-amare
Nimic n-aveai nainte și azi nimic nu ai!
poezie celebră de Traian Dorz
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Voiam
Voiam să-mi fii mai mult decât un vers din poezie,
Voiam ca pașii mei cu-ai tăi să se-ntâlnească într-o zi!
Dar nu a fost...! Nu! Nu a fost să fie
Și poate niciodată nu va fi!
Voiam să te cuprind, să nu te dau la nimeni!
Cu toate că,, în gânduri "... mai erai al meu!
Visam să te-ntâlnesc prin mii și mii de oameni,
Dar nu s-a îndreptat spre mine pasul tău!
Și starea mea de-acum se-neacă-n nostalgie,
Și zilele se-mbracă în nuanțe gri.
Rămâi în viața mea - un vers din poezie,
Iar eu în viața ta... așa și nu voi ști!
poezie de Daniela Barbacari din Apusul din brațele ei
Adăugat de Daniela Barbacari
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Iubito, mi-e lene de tine,
Și vârstă, și toate s-au strâns,
Și curg niște ani după mine,
Și-azi-noapte cu mine am plâns,
Iar tu căutai așternuturi
Pliate atent între noi,
Din pat ai uitat să te scuturi,
Precum și să vii înapoi,
Voiam să mai treci doar o dată,
Să văd cum mai e Dumnezeu,
Să sufli în lampă și gata:
Lumină să-mi fiu numai eu,
Rămas inutil fără mine,
Cu tine degeaba rămas,
Cu sufletul ăsta ruine
Și tu, un turist mai retras...
poezie de Alexandru Mogoșeanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Întrebări în umbră
dacă aș fi întâmplător
doar fulgerarea unui meteor
în noaptea unui deșert,
tu ce-ai fi?
te-am întrebat.
aș fi lumina tandră a Lunii
și tu te-ai teme de fața mea nevăzută,
îmi răspundeai într-un târziu.
dacă aș fi curcubeul însuși peste
abisul dintre muntele tău
și al meu,
tu ce-ai vrea să fii?
te-am întrebat.
aș vrea să fiu ploaia nebună care îți smulge copacii
sădiți în inima ta,
îmi răspundeai între două tăceri.
ce-ai fi tu,
dacă eu aș fi doar trilul unui văzduh?
te întrebam în șoaptă.
aș fi ultima pasăre călătoare
care se frânge pe cerul tău,
răspundeai,
privindu-ți în somn
penele aripilor.
ce-ai vrea să fii tu,
dacă eu aș fi un suflet străin
care aleargă în pustiu?
te întrebam.
aș fi doar muzica unui pian
uitat la țărmul mării.
spuneai tu,
pipăind întunericul.
spune-mi,
ce-ai fi tu,
dacă eu aș fi o apă repede, curgătoare?
aș vrea să fiu doar o piatră tăcută
într-o vale adâncă
așteptând ca apele tale să-mi pieptene
genele lungi de nisip,
măcar o dată la o mie de ani.
răspundeai tu
unei umbre,
de la celălalt capăt
al Pământului.
poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Trifoi
într-o frunză de trifoi...
am găsit cu patru foi!
e norocul meu ascuns...
cred că Dumnezeu l-a pus
ca să-mi fie ziua plină
de caldură și lumină
noaptea să nu fie neagră
vise albe să-mi aleagă
vis frumos cu patru foi
jos în vale în zăvoi..
te-am găsit și nu te las
să mai pleci cu un atlas
nu te las să pleci pe net
ești real și ești discret
te păstrez în buzunar
și ne ducem la altar
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
De ce-ai plecat?
De ce-ai plecat?...
Tu nu știai
Că-n luna mai,
Prin munții cu păduri de brad,
Oricine-ar fi - femeie sau bărbat -
Potecile te duc spre Iad,
Și nu, ca-n lumea basmelor, spre Rai?...
De ce-ai plecat
Cu vântu-n părul tău vâlvoi,
Când nici un glas nu te-a chemat?...
Tu nu știai
Că-n luna mai
Potecile sunt încă pline de noroi?...
De ce-ai plecat?...
Tu nu știai
Că-n luna mai
E luna primului păcat -
Păcatul care dintr-o glumă
Te prinde-n laț și te sugrumă
Și-apoi te-aruncă-afară-n ploaie,
În lada cu gunoaie?...
Oprește-te!...
Privește-n jurul tău...
Și dacă nu ți-ai murdărit
Pantofii de noroi,
Fă-ți cruce
Și întoarce-te napoi!...
Fă-ți cruce
Fiindcă n-ai păcătuit
Decât în vis...
Și visul s-a sfârșit!...
poezie celebră de Ion Minulescu din Nu sunt ce par a fi (1936)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "CD Coringent la limba romana" de Ion Minulescu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar Ești o străină
Azi mi-ai spus că pleci și ai plecat
Iubirea noastră s-a terminat?
Dar care iubire?, mă întreb mai bine
Când doar eu te-am iubit pe tine.
Gândurile mele au prins un glas,
Tu erai tot ce mi-a mai rămas,
Dar tu n-ai fost niciodată alături de mine
Ai fost doar tu cu tine.
Un gând rece și întunecat
Îmi întreabă sufletul curat:
Străino, eu nu te cunosc
Tu mi-ai spus că pleci, dar unde-ai fost?
poezie de Dragomir Mihai-Viorel (30 decembrie 2012)
Adăugat de Dragomir Mihai-Viorel
Comentează! | Votează! | Copiază!