Luna după nori
câinele adulmecă
umbra pierdută
haiku de Vasile Moldovan (august 2004)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Iarnă grea în munți
Câinele adulmecă
O urmă de cerb.
haiku de Mihail Mataringa (8 februarie 2012)
Adăugat de Mihail Mataringa
Comentează! | Votează! | Copiază!
Casa din orzoaică
Mama bătea păstăile cu tata
morții umblau după preot prin sat
câinele pocnea din aripi
moi de aluat.
Era cald ca-n orice iarnă
unde vacile te pasc
pe carpetă eram răpit
de un evantai.
Mama vorbea o limbă necunoscută
Tata abia mai vorbea
Luna era necrescută
Iar câinele trăia și se bucura.
Atunci am cântat la beci prima oară
am întins corzile pe casă
am băgat câinele sub masă
și-am îmbrățișat soba în loc de vioară...
Câmpul alerga după melci
iar nuferii dădeau în orzoaică.
poezie de Alin Ghiorghieș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Luna cea plină
stă agățată pe cerul mov
și-mi dă insomnii
mă ridic sprijinit într-o poezie
o ameninț cu stiloul
uscat de seceta provocată
de poezia postmodernă
încerc s-o alung între nori
îi pictez o planetă
apoi o invit să se ascundă
după noul astru contemporan
luna cea plină de ea
îndeamnă îndrăgostiții
la îmbrățișări în visări
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Haiku
cartier sărac -
câinele flămând urlă
la luna plină
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
A ieșit să vadă luna
ce face luna și luna părea
foarte provizorie, acolo
unde a urcat-o creatorul
mult deasupra vecinului
care usca frunzele plantelor
cu feonul după fiecare ploaie
apoi trecea la uscarea balustradei
și a trotuarelor din fața blocului
era dezamăgit pentru că nu
a prins loc în cimitirul nebunilor
unde asculta carlos santana
și citea cesare pavese la umbra
unei sticle sau la umbra mea
ieșise cu un pardesiu pe care aproape
nu-l dezbrăcase pentru că a uitat
cum trebuie îmbrăcat, dar mai curând
s-ar arunca într-un puț cu vipere
decât să recunoască măcar față de sine
că iubește actrița aia nebună
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Câinele cu blana oglindă
Câinele cu blana oglindă
strălucește
la umbră
cu luna scoasă
între colți de stele.
Câinele cu blana
oglindă
își dă singur ocol
și se răcorește
în sângele
pădurii
în verdele gol.
poezie de Alin Gheorghieș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Urlă câinele
lup în cușca jandarmilor
reținut ilegal peste noapte
de noapte stă până spre dimineață
cheamă soarele să încălzească
orașul chircit de somn urlă
alături de frații lui din pădure
deranjează colecția de purici toamnă -
iarnă parazito hematofagă
de talie prea mică pentru ochii
care nu poartă ochelari
urlă câinele și caută luna
din priviri să fie în trend
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nori războinici
dintre iubirile care mă dor
de a ta nu pot să scap
mă feresc să-ți spun ce se întâmplă
bântuie o incertitudine imedită
în zile din anotimpuri de zgură
luna se va adăposti după nori războinici
se va porni furtuna cu gheață
tânjesc după lumină și albastru
cam demult
tu nu mă lași singur
poate totul se va schimba și tu vei fi alta
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Chiar și în cele mai întunecate nopți știu sigur că undeva după nori se află luna. Dacă urci în avion și te apropii destul de mult, treci de nori și o vezi. La fel e și cu oamenii, uneori răutatea unora nu este decât o mască după care își ascund fragilitatea. Cei care trec zidul pus de ei, ajung să cunoască omul adevărat.
Natalia Popusoi (2012)
Adăugat de Natalia Popusoi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Și-a dresat câinele după pedagogia umană. Și l-a nevrozat.
aforism de Vasile Ghica
Adăugat de Corneliu Tocan, Ph.D., M.Sc.
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.
Antologia aforismului românesc contemporan, ediția a II-a40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Cocori timpurii
Doar cocori timpurii
Mai răzbat peste nori;
Și străbat munți pustii,
Ce se pierd în culori.
Cerul viu e absent
Peste ochiul proscris,
Iară timpul latent
Se coboară în vis.
Doar un strigăt suav
De egretă pierdută,
Mă adulmecă grav
C-o privire cam mută.
Îmi simt ochiul stins
Și o lacrimă scrum,
Peste umărul nins
De-ncercări în postum.
Nici ziua nu-i albă,
Când pasărea strigă.
Iar privirea-i în salbă
Și durerea intrigă...
poezie de Liviu Reti (2 octombrie 2015)
Adăugat de Liviu Reti
Comentează! | Votează! | Copiază!
Obositul cer
Printre nori luna rece
Noapte de toamnă
haiku de Vasile Solcan
Adăugat de Vasile Solcan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Emoție de toamnă
A venit toamna, acoperă-mi inima cu ceva,
cu umbra unui copac sau mai bine cu umbra ta.
Mă tem că n-am să te mai văd, uneori,
că or să-mi crească aripi ascuțite până la nori,
că ai să te ascunzi într-un ochi străin,
și el o să se-nchidă cu o frunză de pelin.
Și-atunci mă apropii de pietre și tac,
iau cuvintele și le-nec în mare.
Șuier luna și o răsar și o prefac
într-o dragoste mare.
poezie celebră de Nichita Stănescu din O viziune a sentimentelor (1964)
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Emoție de toamnă
A venit toamna, acoperă-mi inima cu ceva,
cu umbra unui copac sau mai bine cu umbra ta.
Mă tem că n-am să te mai vad, uneori,
că or să-mi crească aripi ascuțite până la nori,
că ai să te ascunzi într-un ochi străin,
și el o să se-nchidă cu-o frunză de pelin.
Și-atunci mă apropii de pietre și tac,
iau cuvintele și le-nec în mare.
Șuier luna și o răsar și o prefac
într-o dragoste mare.
poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de Eva
Comentează! | Votează! | Copiază!
Au fost scrise 13 comentarii până acum.
Când sforăie Neluțu Moldovan
Când sforăie Neluțu Moldovan,
Se scorojesc în cameră pereții,
Pornesc în baie, singuri, robineții
Și cade tencuiala din tavan!
Îți țiuie urechile un an
Și-apoi tresari pe tot parcursul vieții!
Când sforăie Neluțu Moldovan
Se scorojesc în cameră pereții.
Aș sta mai bine în Afganistan,
S-aud, nonstop, cum bubuie băieții,
Chiar de-aș sui pe culmile tristeții,
Decât să-mi sape cratere-n timpan,
Când sforăie, Neluțu Moldovan.
rondel de Petru Ioan Gârda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Bând singur sub lumina lunii
Eu aici printre flori cu o singură cupă de vin;
Fără prieteni apropiați, îmi torn singur.
Ridic cupa către luna plină, îi implor compania,
Apoi mă întorc cu fața către umbra mea și deja suntem trei.
Luna nu știe cum să bea,
Iar umbra mea nu poate decât să-mi urmeze trupul.
Totuși, pentru o vreme fac luna și umbra tovarășii mei;
Pentru a avea bucuria întreagă, ea trebuie să țină până în zori.
Cânt luna se leagănă încoace și încolo.
Dansez umbra se răsfiră și tremură.
Cât sunt treaz, ne bucurăm împreună;
Când mă îmbăt, fiecare o apucă pe drumurile lui.
Fac legământ să călătoresc întotdeuna liber de sentimente,
Dându-le întâlnire departe, în Calea Lactee.
poezie de Li Bo, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poligonul de echilibru
Eu trec
Și umbra după mine!
Singură tăcerea
Mă jefuiește de cuvinte...
Viorile inimii
Cad din amiezi
În poligonul de echilibru:
Dacă n-ar fi luna
Umbra m-ar înghiți
Cu soare cu tot...
poezie de Constantin Păun din Poligonul de echilibru (1993)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
pe un pat cu ghimpi
ascet înfrânându-se
luna după nori
haiku de Vlad Flavius
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
luna după nori
e rândul licuriciului
să lumineze
haiku de Vlad Flavius
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Câinele lui Pavlov
Câinele a observat
Cum că s-aprindea lumina
Reflexului condiționat,
Când venea Pavlov cu cina.
epigramă de Vasile Iușan din La români iară și iară, apar vânzători de țară (2012)
Adăugat de Vasile Iușan
Comentează! | Votează! | Copiază!