
Alege
Ai de ales să-ți fie drumul lin
Între Hiperion și Cătălin
Ori dacă poți, Rimbaud și negustor,
Sărind alternativ într-un picior.
În lumea mecanismelor firave
-Rotițe baletând pe largi octave-
De când te naști și până-n prag de stea
Șotronul strigă-ntruna că te vrea.
Tu lasă-te purtat de ceasul lor,
Rimbaud fii seara, ziua negustor
Și n-ai să fii hulit, ci respectat,
Rotiță într-un ceas demult stricat.
Degeaba strigi din ape de rugină
Că-nțepenit el s-a oprit în tină.
Ei văd că ceasul merge mai departe,
Iluzia din valurile sparte.
Să fii atunci când trebuie o stea,
Măcar un colț ascuns de-o jaluzea;
Să ieși râzând de ceasul lor bizar,
Scăpat într-o baltoacă la bazar.
poezie de Gigi Stanciu
Adăugat de Gigi Stanciu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare

SONETUL ULTIMULUI CEAS
Iar sună ceasul, iar e dimineață,
Și soarele va răsări din zare,
Trezind cu rouă fiecare floare;
Fii bucuros, e-o nouă zi de viață!
Nu trânti ceasul, nu-l privi cu greață,
Trezește-te, ridică-te-n picioare!
Nu te văita, când nimic nu te doare!
Dacă ești viu? Ciupește-te de față!
Că trece timpul, nu-i ceasul de vină,
El doar te-ajută să ții vieții pasul,
Ți-arată dacă-i beznă sau lumină,
Îți spune unde, când, să faci popasul...
Dar și el e măcinat de rugină,
Și în final... și lui îi sună ceasul!
sonet de Ion Ene Meteleu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Testament
Și am jurat, cu mâna mea pe inimă
Că de va fi să fiu ce nu aș vrea
Să zbor spre cer în somn, precum o lebădă
Dar pe pământ, să las, ca testament o stea.
Să fiu purtat de vânt, în zboru-mi vinovat
De reci priviri, aduse de păsări alungate
Să nu pot schimba nimic din ceea ce am dat.
Dar să pot cănta atunci, de dorurile-mi toate.
Și-acum când ceasul meu, oprit și fără vlagă,
Îmi ține mâna rece, de parcă vrea să moară.
Îi cer timpului pedeapsa meritată,
Că steaua mea lăsată, nu e terminată.
poezie de Cosmin-Emanuel Petrașc (22 februarie 2021)
Adăugat de Cosmin-Emanuel Petrașc

Comentează! | Votează! | Copiază!

Orele vieții
La ceasul crud al dimineții,
Când pruncul e un boț plăpând,
Ce este treaz când e flămând,
Instinctul este semnul vieții.
La ceas de ziurel de ziuă,
Când e copilul tapetat, cu
Ochi mari, pictați de Țuculescu,
E iscodirea prima piuă,
La ceas de ziuă, matinal,
Când e puberul un vulcan,
Cu cablul smuls din cabestan,
E nerăbdarea vârf de val,
Când ziua-și deapănă ființa,
Adolescentu-i subjugat,
De cel mai omenesc păcat,
Si semnul vieții e dorința,
La ceasul pârguit, de-amiaz,
Când e maturul demiurg,
Și împlinirile decurg,
Succesul este viu și treaz,
La ceasul moale, de siestă,
Când insul e un oarecare,
Pierdut în lumea asta, mare,
Blazarea este manifestă,
La ceas nehotărât, de cină,
Când omul prinde flori la tâmplă,
Nimica nu se mai întâmplă,
Și semnul vieții e rutină,
La ceasul leneș de culcare,
Când trupu-i plin de neputință,
Pe cât de gol e de voință,
Refrenul vieții-i resemnare,
La ceasul ultim, al tristeții,
Când miezul nopții e zăplaz,
Când nu-i nici ieri și nu-i nici azi,
Durerea este semnul vieții,
La ceasul fără de culoare,
Când trupul trece în țărână,
O altă ziuă se îngână,
Și moartea e izbăvitoare...
poezie de Eugen Ilișiu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

La patru de dimineață
Ceasul din noapte spre zi.
Ceasul de-ntors de pe-o parte pe alta.
Ceasul pentru cei ce au ani vreo treizeci.
Ceasul aranjat după cântecul cocoșilor.
Ceasul în care Pământul ne reține.
Ceasul în care adie suflul ars al stelelor.
Ceasul de: oare-după-noi-nimic-nu-va-rămâne.
Ceasul pustiu.
Surd, pe stomacul gol.
Fundul pentru multe alte ceasuri.
Nimănui nu-i este bine la patru de dimineață.
Dacă furnicilor le este bine la patru de
dimineață.
- felicitări furnicilor. Și las' să vină ora cinci
dacă mai avem de trăit aici.
poezie de Wislawa Szymborska
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Ceasul
așa ai fost, așa vei fi.
si nu spera
că vei schimba ceva
în viața ta.
un ceas interior
măsoară timpul
în pas ușor,
dar sigur.....
măsoară și privirea ta,
si vocea ce va spune
da sau ba.
măsoară tot ce tu gândești.
el va dicta.
ești efemer....
și tot ce faci
măsoară ceasul ucigaș.
cu el te naști,
si într-o zi se va opri
fără să vrei,
fără să știi...
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

E ceasul ...
E ceasul adormitelor scântei
Ce zac în spuza vremilor turbate,
Din care doar un iz amar răzbate,
Din hău de mare până-n vârf de stei.
E ceasul gândurilor lâncezind
Încătușate în a vieții trudă,
Zbătându-se sub asuprirea crudă
Să iasă, a visare mirosind.
E ceasul amorțitelor idei
Ce simt în ceafă răsuflarea morții
Și se răscoală împotriva sorții
Întregii nații, chiar și din condei...
poezie de Mihaela Banu din volumul de versuri Zăbrelind zadarnic zborul (2014)
Adăugat de Mihaela Banu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Negustorul de vorbe
Atunci când îți declar că te iubesc
Ai crede că încerc să născocesc
Când eu îți spun că-mi este dor
Nu sunt vorbe spuse de un negustor
În lipsa ta sunt disperat al sorții
Dacă aș ști că nu mă mai iubești
Fără să poți să mai clipești
Eu m-aș lăsa în grija morții
Nu sunt actor de comedie
De multe ori trăiesc o tragedie
Sunt doar un muritor de rând
Te am perpetuu în inimă și-n gând
Am tot pictat in viața asta
Natura asta verde-albastră
Dar niciodată n-am pictat
În tente calde, iubirea noastră
Aș vrea să fiu un negustor
Cadou, acum să-ți fac un dor
Ce s-a născut cam prematur
E dorul nostru, pot să jur
Sunt oare eu un negustor
Sau poate doar un visător
Ce vrea să-și vândă al său dor
Sunt negustorul tău de vorbe
poezie de Dan Duțescu din Orașul iubirii
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Oliver Barrett III: Dacă te însori cu ea acum, eu n-o să-ți mai spun nici cât e ceasul!
Oliver Barrett IV: Tată, tu habar n-ai cât e ceasul!
replici din filmul artistic Love Story, scenariu de Erich Segal (1970)
Adăugat de Reliana Andra Crăciun

Comentează! | Votează! | Copiază!
Ceasul de piatră
Ceasul de piatră
Fără limbi și rubine
Arată timpul mai bine
Decât tine, decât mine
Care avem,"nota bene"
Ceasuri elvețiene.
Dar ceasul de piatră
E motiv de ceartă
Căci nu se știe cine
L-a făcut atât de bine
Cu mijloace puține.
Până când, într-o bună zi
Ceasul de piatră împietri
Și muri.
Poate o să-nvie
În anul trei mii.
Mai știi?!
poezie de Mihail Mataringa (15 mai 2004)
Adăugat de Mihail Mataringa

Comentează! | Votează! | Copiază!

Odaia bunicului
Nu s-a clintit nimica și recunosc iatacul
Bunicului pe care, viu, nu l-am cunoscut.
Rămase patu-i simplu și azi nedesfăcut,
Și ceasul lui pe masă, și-a mai păstrat tic-tacul.
Văd rochia bunicii cu șal și malacov,
Văd uniforma veche de "ofițer" la modă
Pe când era el Junker demult sub Ghica-vodă
Când mai mergeau boierii în butcă la Brașov.
Și lângă bățu-i rustic, tăiat în lemn de vie,
Văd putina lui unde lua băi de foi de nuc.
A scârțâit o ușă... un pas... și-aștept năuc
Să intre-aci bunicul dus numai până-n vie.
Un ronțăit de șoarec sau ceasul mă trezi?
Ecou își fac, în taină, ca rimele poemii...
Și ceasul vechi tot bate, tic-tic, la poarta vremii,
Și șoricelul roade trecutul zi cu zi.
poezie clasică de Ion Pillat din Pe Argeș în sus (1923)
Adăugat de Simona Enache

Comentează! | Votează! | Copiază!
Ceasul vieții-i întors numai odată
Ceasul vieții-i întors numai o dată
Și nimeni nu ar putea să știe
Când pe cadran limbile se vor opri,
La care oră, devreme sau târzie.
Să îți pierzi averea este trist,
Să-ți pierzi sănătatea e și mai rău,
Să-ți pierzi sufletul este cumplit,
Căci nu-l mai poți recupera din hău.
Prezentul e tot ce-avem și ne-aparține,
Fii viu, iubește, fii întreg, femeie sau bărbat
Și să nu te-încrezi în vorba mâine,
Căci mâine se prea poate ceasul să-ți fi stat.
poezie de Robert H Smith, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!

Dor de seară
A mai trecut o zi din viața mea,
Ce dor îmi e de moarte și de tine
Și ce păcat că moartea nu mai vrea
Să treacă pe la poartă pe la mine.
Îmi este dor de tine, moartea mea,
De tine, clipa cea mai așteptată;
Te-nvinuiește gura lumii rea,
Dar tu rămâi mereu nevinovată.
A mai trecut o zi și n-ai venit,
Privesc apusul, ceasul, prima stea...
Când vine seara sunt mai fericit:
A mai trecut o zi din viața mea!
poezie de Marius Robu din Drumul robilor (2003)
Adăugat de Marius Robu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Ceasul al treisprezecelea
O, Viață, Viața mea,
corolă de lumină dintr-o stea,
cum aș putea să-ți mulțumesc
pentru tot ce-mi este omenesc?
Pe brațe de zefir m-ai legănat,
prin poieni cu bujori m-ai preumblat
dar și munți de piatră seacă mi-ai ordonat
să escaledez în zori și pe-nserat,
fără a scrâșni sau lamenta,
căci doar așa puteam a învăța, lecția ta...
Și câtă bucurie tu mi-ai dat,
nu-ncape-n universul peste mine aplecat...
Cu tine de mână până la Cer am zburat,
sufletul cu zâmbete mi-ai mugurat,
dar tot tu mi-ai trimis pe-alocuri,
furtuni cu bolovani și focuri,
să-învăț a depăși ce-i greu...
Pe-un colț de semilună, stau... tot eu.
Înțelepciunea ta mi-ai dăruit,
pe drumu-mi scris am stăruit
în urma mea să las miros de flori
pentru acei ce vor veni în zori...
Și-atunci, când ceasul treisprezece va suna,
o diademă de lumină-mi vei dona
și morții, umbra ta, mă vei preda.
Cum pot eu Viață, Viața mea
să-ți mulțumesc pentru ce-a fost și va urma?
Poate senină s-aștept a mă schimba în stea
în acel ceas, al treisprezecelea.
poezie de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Pictural
ea încă respira când ne-am ascuns numele
când sub același chip am riscat la loteria universală
miza ne era necunoscută iar noi pariam cu viața
dintr-o dată nu ne părea prea mult
orașul mirosea a piele mustind de apă
ne înecam în el ca într-un mare a fost o dată
atunci ai ales ne-ai crucificat într-un colț al pânzei
încărcat cu sunete crude de copil
azi ne e tot mai teamă de lumină
poate de aceea suntem ființe întârziate
ne zbatem printre ființe ușor absurde
ne oglindim în ele și râdem
le înfrumusețăm după anotimp
ceasul capricios al dimineților ne e frate
e cel mai ieftin spectacol de circ
suntem din ce în ce mai tineri
nu ne mai amintim nimic
din ce în ce sub hainele comune
se pierde orice urmă de trup
poezie de Irina Iacovescu
Adăugat de Anemarie Ionita

Comentează! | Votează! | Copiază!
Ceasul meu arată
ce vrea el și dacă dorește
nu-l pot obliga
l-am reparat de mai multe ori
are o inimă nouă recuperată
de la un individ care nu a reușit
să plătească ratele pentru inima
transplantată pe o ușă de spital
metalică și ruginită parțial
ceasul arată că timpul meu
a trecut din păcate
inutil a fost totul
îl ademenesc cu o minte sclipitoare
ceva pueril pentru bătrânul orologiu
ceasul merge alandala
nu se orientează după ceva
funcționează un timp
stă puțin și se odihnește
pare că se gândește
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Pe străzi hoinăreau o mulțime de fete drăguțe și totul părea neverosimil... E plăcut ceasul când grădinile de vară se populează cu încetul, ceasul când, chiar dacă nu ești, te simți puțin îndrăgostit.
Leonida Neamțu în Frumusețea pietrei nevăzute
Adăugat de Geko

Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *
Te văd, privești la ceasul vechi agățat pe perete,
scorojit de însingurare și doruri ascunse...
Ai vrea să oprești timpul
la o secunda perfectă...
în care să ți se taie răsuflarea...
chiar de ultima secundă ar fi...
ultima clipa a vieții ăsteia ruginite de umezeala lacrimilor...
La secunda aceea perfectă, să oprim toate ceasurile.
Rotim împotriva lumii de-o cheiță năstrușnică...
ca să-l dăm înainte...
În speranța că începe o altă clipă,
o clipă care ne înfășoare pe-amândoi
într-o singură bătaie de inimă...
Clipă fără legi... în care timpul se măsoară doar în respirații furate lumii...
Dar e la fel... seacă și șubrezită de timp și de oameni grăbiți...
Răsucim... răsucim... până ne ia foc pielea...
parca așteptând viața viitoare...
Aș vrea să împart cu tine una din acele secunde... și-atât...
Să... ni se taie răsuflarea într-un singur ticăit de ceas...
fără reguli și legi...
Nu vreau să aștept până când
când toate ceasurile vor bate peste ochii închiși
și mâinile reci...
iar timpul nostru, demult apus.
Dacă te temi de legile oamenilor, ale lumii...
Tu nu trebuie să faci nimic
le voi încălca eu pe toate...
Ce-mi pasă mie,
câtă vreme le încalc frumos?
Voi respecta doar legile iubirii...
Și mă voi așeza la poalele munților care plângeau între apus și răsărit... împărțindu-ne...
Și te voi aștepta,
Te voi aștepta cuminte...
cu ceasul inimii mele în mâini.
Și vei veni... știu...
În acea secundă perfectă...
poezie de Mariana Daniela Bidascu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Din noi, praf
Alb, până mai ieri.
Azi, gri, până când?
Negru?
Nu.
A trecut de ceva vreme,
și a rămas cenușă.
Mai întâi a fost Neant,
iar mai apoi, Ceva.
Acel Ceva ne-a transformat,
... am vrut Apocalipsă.
Aparent, se cam sfârșise,
însă dincolo era lumină.
Mă orbisei.
Mă orbisem.
Neant.
Ceva (?),
vag.
Apocalispă?
nu.
Neant.
Apoi, Ceva.
A trecut timp de atunci.
Ceasul ș-a urmat acele monoton.
Zile curgeau, se-nchidea Cerul tot mai tare,
se-nchidea Ceva-ul de la noi.
Ceva ce nu mai exista demult, în mod real.
Mă-ntrebam pe-atunci, de ce?
Ceasul acela...
ceasul acela m-a trezit.
Ceasul acela ce-și urma acele monoton.
De aici, Neant, din nou.
Te uitasem.
Apoi Ceva.
Nu, nu era.
poezie de Georgiana Manolea (3 martie 2009)
Adăugat de Georgiana Manolea

Comentează! | Votează! | Copiază!
- ceas
- O mașină ce arată
Timpul în dimensiune;
Practică, dar și ingrată
Dacă trebuie să-ți sune...
Ceasul
definiție epigramatică de Gheorghe Steriade din Dicționar de epigrame (1981)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi

Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Prin somn auzi cum ramuri mari se scoală
Și-ți cresc pe umeri ca pe crengi de foc.
E ceasul când, zvâcnind în noaptea goală,
mai sus de ramuri, tainele se coc.
Se-ntind pe lume drumuri de miresme,
nu pentru pași, ci poate pentru sfinți.
E ceasul când răsar catapetesme
la capătul potecilor fierbinți.
Hai! Rupe-ți lanțul! Calcă-n lut parâmii
Și inima, să mergem amândoi...
E ceasul când foșnesc în cer salcâmii
Și când miroase luna a trifoi.
poezie celebră de Radu Gyr
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!