Alfabetul

A e-o scară la un pom,
B e micul pui de om,
C e cerceluşul prins,
D e arcul meu întins,
E e piaptăn fără zimţi,
F e peria de dinţi
G, cercelul rupt uşor
H, o scară de-un picior
I, săgeată înţeleaptă
Î, spre ceruri se îndreaptă
J, un polonic cu supă
K, un lemn ce-o să se rupă
L, nuiaua s-a-ndoit
M, andrele de-mpletit
N, o treaptă înclinată
O, e oul fiert îndată
P, pistol ce-n teacă-a stat
R, trăgaciu-mpiedicat
S, un şarpe ne-a cam supt
Ş, codiţa i s-a rupt
T, ciocanul, l-am găsit
Ţ, un cui ne-a trebuit
U, e-un leagăn, pot să sper
V e-o pasăre pe cer
X, un drum încrucişăm,
Z, o treaptă mai urcăm.

Azi literele toate
Le ştiu, pot scrie-o carte
Căci mi-au cântat în cor,
Mi-au spus povestea lor.

poezie de Gigi Stanciu
Adăugat de Gigi Stanciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Romanţa cheii

Cheia ce mi-ai dat aseară -
Cheia de la poarta verde -
Am pierdut-o chiar aseară!...
Dar ce cheie nu se pierde?
Cheia ce mi-ai dat aseară
Mi-a căzut din turn,
Pe scară,
Şi căzând, mi-a stins lumina.

Cheia ce-am pierdut aseară
Am cătat-o ;
Dar pe scară
Era noapte ca şi-afară -
Noapte ca sub boltuita
Cupolă de mănăstire,
Când s-au stins pe la icoane
Lumânările de ceară.

Şi-am rămas în turnul gotic -
Turnul celor trei blazoane:
Al Iubirii,
Al Speranţei,
Şi-al Credinţei viitoare...
Şi-am rămas în turnul gotic
Domn pe-ntinsele imperii
Ale negrului haotic.

Şi-au trecut de-aseară clipe,
Şi-au trecut de-aseară ore,
Şi-ale zorilor aripe
Fluturatu-mi-au grăbite,
Ca şi clipele trăite
Pe-albul treptelor sonore.

Şi m-am coborât pe scară...
Dar pe cea din urmă treaptă
Cheia ce mi-ai dat aseară
Am găsit-o prefăcută
Într-o cupă albă, plină
Cu vin verde de cucută.

Şi pe cea din urmă treaptă
Am îngenuncheat
Şi-am plâns -
Căci pe cea din urmă treaptă,
Ca-ntr-o carte înţeleaptă,
Am citit în fundul cupei
Naufragiul ce m-aşteaptă!...

poezie celebră de Ion Minulescu din Romanţe pentru mai târziu (1908)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe scară se iese treaptă cu treaptă.

proverbe turceşti
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Delfi

Au venit greierii
Şi mi-au spus
Opreşte-te din drum
Ascultă-ne!
Au venit furnicile
Şi mi-au spus
Şi ei, şi ele
Şi mi-au spus
Şi!

Pe un drum m-am întâlnit

poezie de Mihaela Cătană (30 ianuarie 2003)
Adăugat de Mihaela Cătană
Comentează! | Votează! | Copiază!

Înger

"Ce gol mi se arată-n faţă?
Din treptele pe care le urcam
nu a rămas nimic?
Dacă aş mai face-un pas
ştiu bine că m-aş prăbuşi în haos.
Spre mine norii vin în valuri,
privirea înecându-mi.
Mai vreau o treaptă, Doamne,
doar o treaptă!..."
Aşa gândea un înger trist
şi, disperat, se sfâşie pe sine însuşi,
îşi dezmembră fiinţa
ca să-ntregească drumul:
un gând - o treaptă,
alt gând - altă treaptă,
un cântec - o treaptă,
alt cântec - altă treaptă,
o treaptă – o durere,
altă treaptă – altă durere...
Şi tot aşa,
cuprins de o beţie
a aruncării de sine,
de construirea treptelor
(spre unde?),
nu mai simţi nimic,
nimic...
Nu mai rămaseră din el
decât aripile,
larg desfăcute
şi mirate,
inconştiente că poartă-n ele
zborul...

poezie de Nela Talabă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zilele au orele arse

Tu eşti femeie mai adevărată,
plină de încredere,
de aceea urci treaptă cu treaptă
o scară fără niciun sprijin
doar admirată.

În vreme ce ziduri se tot înalţă
nu ai teamă de ele,

priveşti din fiecare unghi, lumina,
o cauţi în toate obiectele şi fiinţele
şi o faci nemuritoare.

Zilele au orele arse
în arome galbene de crin.

Pe amândoi ne fascinează
crepusculul
ce se pierde tainic în suflet
cu iubire.

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

La icoana Mântuitorului

Priveşte spre noi resemnat
Din cadrul de lemn încleiat
Iisus chinuit, răbdător
Şi cuiele lui cât ne dor!

Golgota cu el toţi urcăm,
În pietre desculţi ne-ncurcăm
Ne vrem cât mai puri, mai senini,
În soartă păşim plini de spini.

"- Marie şi tu, Magdalenă,
Nu plângeţi, e viaţa arenă,
Spartacus şi el a luptat
Şi crucea romanii i-au dat.

Eu nu sunt ca el, sclavul trac,
Sunt sâmbure-al lumii şi-mbrac
În albe veşminte, curate
Din veacuri păcatele toate..."

Priveşte spre noi mai senin
La anii ce curg ca un vin,
Cu pâinea cea frântă în mână
Iisus vrea cu noi să rămână.

Am plâns, am negat şi am crezut
Şi cuiele cât ne-au durut!
Iisus a murit şi-a -nviat,
Nu-i loc pentru noi de păcat.

Iisus a-nviat şi ne-a spus:
"- Priviţi totdeauna în sus!
E vremea ca azi fiecare
Să-şi scalde simţirea-n candoare".

poezie de Gigi Stanciu (2005)
Adăugat de Gigi Stanciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubirea este de multe ori ca o scară cu multe trepte. Când ai ajuns la ultima treaptă, îţi dai seama că ai urcat o scară greşită! Iubirea mai poate fi, un coridor care nu are decât, "colţuri" rotunde, după care nu poţi niciodată să vezi!

Viorel Muha (aprilie 2014)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Plânge codrul

Plânge codrul şi suspină
Fiindcă moare fără vină
Că nicicând nu ne-a trădat,
Ne-a fost frate-adevărat
Ne-a dat lemn să facem case,
Fluiere, viori frumoase,
Şi pătuţuri la copii,
Şi-alte lucruri mii şi mii.
Ne-a ascuns când ne-a fost greu
Şi ne-a ocrotit mereu,
Iar când am ajuns bătrâni
El ne-a pus bastoane-n mâini
Ne-a dat lemn pentru sicrie
Să dormim pe veşnicie
Şi tot el ne-a înfipt întâi
Cruci de lemn la căpătâi.
Dar noi nu-i mai suntem fraţi
C-aşa-s oamenii, ingraţi
Sunt prieteni doar la bine,
Iar la rău uită de tine.
Plânge codrul că-i tăiat,
Însă nu ne-a blestemat,
Ci se roagă către astre
Pentru sufletele noastre,
Fiindcă într-un anume fel
Vom muri şi noi cu el.

poezie de Octavian Cocoş (12 septembrie 2020)
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţa e ca o scară: urci fără a mai putea coborî. De aceea trebuie să te bucure fiecare treaptă, ca şi cum ai face paşi către cer.

aforism de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Întoarcerea spre casă

Stau în mijlocul unei întinderi de apă
privesc în faţă
nu zăresc pământul,
privesc în spate,
la dreapta, la stânga
pământ nu zăresc.
Am vrut să-mi strig disperarea
şi am privit în sus.
Am zărit o scară
ce şerpuia printre stele.
Am început să urc.
Fiecare treaptă era o oră,
fiecare treaptă era o zi,
un an, un secol...
sus, mai sus urcam,
la celălalt capăt
mă aştepta mama
cu braţele deschise.
Să nu râdeţi, prieteni,
am vrut să cuceresc universul.

poezie de Sorin George Vidoe din Hohotul Alb
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cliff Klingenhagen

Într-o zi Cliff Klingenhagen m-a invitat la cină,
Iar după aperitiv, supă şi friptură,
Şi-alte bunătăţi care se topeau în gură,
Clifff a luat două pahare şi, cu masculină
Eleganţă, a turnat în unul vin, iar în celălalt pelin.
Apoi, l-a ridicat pe cel cu conţinut amar
Şi a sorbit, tuşind uşor, toată otrava din pahar,
Spunând c-al meu e celălalt, cel plin cu vin.

Iar când l-am întrebat ce fel de parteneriat propune,
El a făcut din ochi – de-ai fi crezut că tocmai ar zâmbi –
Şi mi-a spus că era vorba doar de felul al lui de-a fi.
Mie, deşi-l cunoşteam, mi-au trebuit zile bune
Să mă-întreb dac-am fost vreodată până azi, încă din leagăn,
Sau voi fi cândva la fel de fericit cum este Cliff Klingenhagen.

poezie de Edwin Arlington Robinson, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Astăzi, la muncă, am căzut de pe o scară de zece metri! Noroc că eram pe prima treaptă.

autor necunoscut/anonim
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scara

Pe-o scară simplă coboram,
eu o priveam din spate
şi de pe glezne-i culegeam
sclipiri de nestemate.

Ea luneca parc-ar fi stat,
subţire şi felină,
pe trepte ce pocneau mirat
sub tocuri de regină.

Iubirea-n clipe de beton
o măsuram cuminte,
în timp ce ea, la telefon,
mima, parşiv, cuvinte.

Ferestre mari, de geam normal,
ne luminau spre-afară,
noi doi, mergând tot în aval,
întârziam pe scară.

Nu mai ştiam, ca-ntr-un miraj,
ce punct vom mai atinge –
fără parter, fără etaj,
doar treapta ce ne-mpinge...

Parcă simţeam că în curând
vom eşua în lume,
pe-orizontalele ce vând
şi suflete şi nume.

Iubind, tăceam şi coboram,
serioşi, din treaptă-n treaptă,
la curbe, doar, ne-ndepărtam
de linia cea dreaptă.

Am fi putut să ne oprim
şi, singuri, să ne-atingem,
dar s-a-ntâmplat să ne dorim
ca scara s-o învingem.

Şi deodat-am nimerit
pe stradă-n miez de vară,
unde iubirea a pierit
ca un parfum pe-o scară.

poezie de Dragoş Niculescu din Purgatoriu pentru sfinţi
Adăugat de Dragoş Niculescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ultimele dorinţe

"Nu-mi prea aduc aminte... Erau cinci, atâta ştiu,
Căzuţi lângă mine-n tranşee – şi trei, cu mare greutate,
Mi-au şoptit ultimele lor dorinţe, înainte de moarte..."

El, scos din tranşee mai mult mort decât viu,
Surd, ameţit şi şchiop, c-un picior rupt de la jumătate,
Murmura absent aceleaşi propoziţii dezlânate:

"Nu-mi prea aduc aminte... Erau cinci, atâta ştiu,
Căzuţi lângă mine-n tranşee – şi trei, cu mare greutate,
Mi-au şoptit ultimele lor dorinţe, înainte de moarte...

Părinţii aşteaptă-ncrezători în viitorul fiilor, rozaliu –
Aşteaptă-un cuvânt într-o tăcere răbdătoare, zi şi noapte,
Dar ce mi-au spus ei sau cine-s părinţii lor, din păcate,

Nu-mi prea aduc aminte... Erau cinci, atâta ştiu,
Căzuţi lângă mine-n tranşee – şi trei, cu mare greutate,
Mi-au şoptit ultimele lor dorinţe, înainte de moarte..."

poezie de Wilfrid Wilson Gibson, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Spune

spune tot ce nu s-a spus, tot ce ştii şi ascunzi
aerul nerespirat, sărutul neâmplinit,
lumina rămasă pe buze, micul univers în care vrei să pătrunzi
lasă-ţi pleoapele încet, întâmpină apusul în hainele tăcerii,
adu-ţi aminte de ziua de mâine,
de liniştea clipei ce bate în dulcele păcat al plăcerii
spune tot ce nu s-a spus, spune... şi-apoi aşteaptă
cuvântul se-ntoarce în tine şi te urcă: treaptă cu treaptă

poezie de Valeriu Marius Ciungan din Poveste de toamnă
Adăugat de Genovica Manta
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vigonie

Într-o zi, într-o dorinţă, dintr-o iarna-n care plouă,
Dintr-o peşteră din ceruri, am scos soarele afară
L-am ferit de frig cu palma si cu ochii l-am rugat
Să-şi desfacă curcubeul, chiar si-n ploaia îngheţată
Să-mi fac scară către mine printre gândurile zdreanţă

Si-am urcat, torcând pe trepte gândurile destramate
Am cules bumbac din stele, ignorând a lumii şoaptă,
Te-am găsit torcând la lună, firea-ti pură, firea-ti dreaptă,
Chiar pe creasta regăsirii s-a sfârşit ultima treaptă
Când din gânduri zdrenţuite, incurcate-n fir din stele

Te-ai ţesut cu firea-ti caldă, tu vigonie în mine.

poezie de Ştefăniţă Ovidiu Juncu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Umărul treaptă

Umăr-treaptă peste trepte-umeri
pe o frunte dreaptă
balustrade numeri.
Sari într-un picior
în genunchiul tău
şi în genunchiul genunchiului
său
cobor!
Coate pe cer dau din coate
noi în genunchi
le privim
cum ne lovesc
în spate.
Umăr-treaptă peste treaptă-umăr
frunţile toate nu mi-au ieşit la număr...

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omagiul conductelor

La grădiniţă
mi-am aruncat şoşonii pe geam
apoi am plecat acasă
prin centrala cu păcură!
Pe drum i-am rupt mâna vărului meu
cu o scară
apoi am fugit pe bloc
şi am dansat cu o antenă
precară.
Am prins o macara de aripi
şi...
şi...
m-a cimentat între zidurile
cuvintelor.
Aşa am săpat şanţuri pentru conducte
în moarte.

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De-a urlatul...

Urlă-n surlă, sus în turlă,
urcă trepte
muzicale şi coboară
în ritm, agale
alte trepte, ce-l omoară,
trepte drepte
alunecoase
un pericol pentru oase;
şi-asta trebuie să repete
zi de zi; se repede
să ia surla din perete
prinsă-n cui, îi descui
şi-l las să urce
să se descurce,
ia din nou treaptă cu treaptă
omul care ne deşteaptă,
urlă, nu în surlă
de-astă dată
ci de durere,
că-n urcatul lui abrupt
s-a rupt o treaptă
mai deşteptă,
nu mai aşteaptă
trage o înjurătură
tot ca-n turlă, cu măsură...
Urlă... parcă e lovit de streche
trâmbiţaş de modă veche!

poezie de Gheorghe Gurău (17 februarie 2010)
Adăugat de Gheorghe Gurău
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dumnezeu ne-a dat cuvântul

Dumnezeu ne-a dat cuvântul,
Dar noi de mult nu mai vorbim.
El ne-a dat şi gândul,
Dar noi de mult nu mai gândim.

Dumnezeu ne-a arătat lumina.
Dar noi am abuzat de ea.
Şi ea sărmana de frica noastră
S-a ascuns în umbra sa.

Dumnezeu ne-a făcut şi cerul,
Cu bolta lui alb-albastră
Dar noi nu i-am înţeles misterul
Şi l-am închis ca pe o fereastră.

Dumnezeu ne-a dat pământul.
Să ne naştem şi să rodim,
Dar noi am uitat un lucru simplu.
Pământul să-l iubim.

Dumnezeu ne-a dat de toate
Şi putere ne-a mai dat.
Dar noi ne temem de moarte,
Dar nu ne temem de păcat.

poezie de Vladimir Potlog (31 martie 2020)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!