Vigonie
Într-o zi, într-o dorință, dintr-o iarna-n care plouă,
Dintr-o peșteră din ceruri, am scos soarele afară
L-am ferit de frig cu palma si cu ochii l-am rugat
Să-și desfacă curcubeul, chiar si-n ploaia înghețată
Să-mi fac scară către mine printre gândurile zdreanță
Si-am urcat, torcând pe trepte gândurile destramate
Am cules bumbac din stele, ignorând a lumii șoaptă,
Te-am găsit torcând la lună, firea-ti pură, firea-ti dreaptă,
Chiar pe creasta regăsirii s-a sfârșit ultima treaptă
Când din gânduri zdrențuite, incurcate-n fir din stele
Te-ai țesut cu firea-ti caldă, tu vigonie în mine.
poezie de Ștefăniță Ovidiu Juncu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Ștefăniță Ovidiu Juncu. [Caut pe Google] [Adaug data nașterii]Vezi și următoarele:
- poezii despre ploaie
- poezii despre gânduri
- poezii despre timp
- poezii despre speologie
- poezii despre sfârșit
- poezii despre ochi
- poezii despre gheață
- poezii despre dorințe
- poezii despre curcubeu
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.