Să înmulţim credinţa, să înmulţim iubirea, să înmulţim bucuria, să înmulţim fericirea şi să nădăjduim că şi în veşnicie vom putea fi împreună şi, acolo, împreună cu îngerii.

autor necunoscut/anonim
Adăugat de bianca
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu fiecare adevăr pe care-l descoperim ne înmulţim enigmele.

citat din Giuseppe Prezzolini
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce paradox! Cu cât ne înmulţim, sunt mai puţini oameni printre noi...

aforism de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bilanţ

Când ne vom
aminti să trăim
ne va cuprinde
setea de apă vie
şi dorul de frumos
inclusiv foamea de iubire
la locul de baştină
numit infinit
să nu uităm
nicicând să trăim
la prezent
pentru viitor
să înmulţim bucuria
şi să sporim fericirea
pe seama semenilor
în variantă divină
pe tărâmul acestui
veac îngeresc.

poezie de David Boia (19 februarie 2020)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

timpul e cel care
va vorbi despre oameni
noi înmulţim talantul
îi dăm valoare
sau il pierdem fără urmă

gogyohka de Lăcrămioara Vasuian Apostu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Înmulţim trupurile şi împreunăm ideile meschine în prezent, printr-un colaps ce va avea repercusiuni în al nostru viitor.

aforism de Vlad Milon (1 iunie 2016)
Adăugat de Vlad Milon
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cei manele ce-ndrăgim,
Tot mai mult ne înmulţim,
Şi cu cât suntem mai mulţi,
Cu atât suntem mai... culţi...

catren de Eugen Ilişiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţa e o socoteală matematică, adunăm, scădem, înmulţim, împărţim, dar mai şi greşim, apoi vine o vreme când nu mai avem timp să corectăm greşeala, nici nu găsim loc de întoarcere.

aforism de David Boia (29 aprilie 2013)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Părerea mea este următoarea: trebuie să ne înmulţim ca sardelele, să ne înarmăm până-n dinţi şi să terminăm cu popoarele limitrofe, căci n-au ce căuta în Europa. Visul meu e ca fiecare babă română să mulgă vaca cu casca militară pe cap.

citat celebru din Petre Ţuţea
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sfeşnice

Timpul ţine cu noi:
A obosit şi s-a oprit;
Înmulţim totul cu doi,
La nesfârşit!

Clipe ne dăruim,
Dulci şi nemăsurate
Să putem să ne iubim
Pe săturate.

M-ai învăţat să cred
În minuni şi în vise
Suntem sfeşnice vii
Cu inimile-aprinse!

Timpul nu poate stinge
A inimii făclie,
Iubirea va învinge
Şi va rămâne vie!

Mai presus de trăire,
De tainele lumeşti,
Motiv de fericire,
Fără de timp, îmi eşti!

poezie de Leliana Rădulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Numai când iubim,
Duşmanii, ca fluturii nopţii ni-i înmulţim.
Numai când iubim,
Prieteniile vechi, cu fericirea noastră nebună,
Fără să vrem strivim şi suferim.
Numai când iubim,
Esenţa vieţii cu adevărat o simţim
Şi spiritul ei în creaţii minunate voit îl slăvim...
Şi în eternitate dorim să-l răstignim,
Numai când iubim.

poezie de Valeria Mahok (august 2013)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nume proprii

Când a naufragiat antichitatea
Nu apăruseră încă sticlele
Şi tot ce era mai de preţ pe acolo
A fost făcut sul
În nişte nume proprii
Cărora li s-au dat drumul pe mare.

Numele au ajuns cu bine la noi.
Şi când destupăm câte unul,
Să zicem Homer, Pitagora sau Tacitus
Ţâşnesc spre cer jerbe mari de lumini,
Pe umeri ne cade un praf de milenii.

Să înmulţim din răsputeri
Avuţia de nume proprii a lumii!
Şi dacă se va scufunda pământul
Ele să rămână plutind,
Cai troieni cu toată omenirea în burtă,
Către porţile altor planete.

poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fără noi

întâmplări neştiute cresc
în subsolul lumii,
spirite umplu corpurile
deja prea pline,
trec prin noi ca tăişul
prin unt în zilele calde,
se întorc ca un cancer
pentru a o lua de la capăt
cu fiecare nou-născut

trăirile sunt aceleaşi,
noi suntem alţii,
din ce în ce mai numeroşi,
rupţi în şabloane
ne împerechem cu frică,
fără să înmulţim dragostea
şi liniştea şi înţelegerea,
pe care le simţim în absenţă,
aşa cum sunt fără noi

poezie de George Avram
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţa în copilărie

În copilărie,
Copiii se joacă împreună.
Vorbesc împreună.
Aleargă împreună.
Se iubesc împreună.
Se bat împreună.
Se-împacă împreună.
Nu se nasc împreună.
Nu mor împreună.
Se nasc pe rând
Şi mor tot pe rând.

poezie de Dumitru Delcă (noiembrie 2019)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dintre toate posibilităţile care au fost exploatate în istoria ideilor, traducianismul mi se pare cea mai verosimilă: sufletele se înmulţesc la fel ca trupurile şi, ca şi trupurile, au relaţii între ele. Este ceea ce-i pe cale să se întâmple acum, între mine însumi şi vizitatorea mea nocturnă. Amândoi ne înmulţim indefinit şi în fiecare zi câştigăm noi suflete, în timp ce acelea vechi dispar ca să rătăcească în lumi paralele, unde alte trupuri sunt pe cale să exploateze acele opţiuni existenţiale pe care noi doi le-am îndepărtat deja. De aceea cei care mă cunosc au avut impresia de a mă fi zărit în două locuri în acelaşi timp: porţile dintre lumi, care sunt în număr infinit, uneori sunt prost închise. Realitatea e mult mai complexă decât credea Samuel van Haeren.

Ioan Petru Culianu în Pergamentul diafan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De ce?

De ce cad frunzele din pom
Şi zilele din bietul om?
De ce mâncăm ca să trăim?
De ce trăim, ca să murim?
De ce ne înmulţim prin sex?
De ce e totul aşa complex?
Când viaţa e atât de scurtă,
De ce, atunci, atâta luptă?
De ce cad ploile din cer?
De ce în jur e-atât mister?
De ce e viaţa un tumult?
De ce iubim atât de mult?
De ce e Universul infinit
Şi viaţa are un sfârşit?
De ce nu-i viaţă fără moarte?
De ce citim atâta carte?
De ce dorim să ştim atât de multe,
În loc să stăm cuminţi în curte?
De ce nu-s frunzele şi iarna verzi?
De ce în Dumnezeu să crezi?
De ce sunt unii aşa optuzi
Şi alţii sunt aşa de cruzi?
De ce atunci când iubeşti
Se mai întâmplă să greşeşti?
De ce când eşti trădat te doare-n piept
Şi plângi în sinea ta discret?
De ce copiii cresc cu anii?
De ce se nasc atât ţiganii?
De ce, când mori, nu mai apari?
De ce când mergi, tu, de fapt, stai?
De ce nu pot să înţeleg
Misterul, ca să-l înţeleg?
Ai să-mi răspunzi că asta e.
Şi atunci te-ntreb şi eu:
"De ce"?

poezie de Corneliu Culman
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rugăminte

Veghează Doamne copiii!

Acoperă-i cu iubire
să le ţină de cald mângâierea Ta!

... Şi trimite-le Doamne lumină,
iar ei vor zburda împreună cu îngerii!

Au atâta dragoste.
În vise...
în gândire...

Doamne,
bucuria lor este pentru iubirea Ta!

poezie de Mariana Moga
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Uneori, oamenii îşi găsesc fericirea împreună, dar nu se precizează împreună cu cine.

aforism de Victor Martin din Plimbare cu telemobilul
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Colind a/z

Sărbătoarea e o carte
hai s-o scriem împreună
de la viaţă mai departe
lerui-ler şi flori de lună

Hai să scriem împreună
bucuria şi necazul
dacă totul merge strună
lerui-ler arde obrazul

Bucuria sau necazul
de la viaţă mai departe
colindăm dacă e cazul
sărbătoarea e o carte

Hai s-o scriem împreună
lerui-ler de vreme bună

rondel de Costel Zăgan din Cezeisme II (12 decembrie 2014)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu ştim cum să trăim împreună pe Pământ, cum naiba vom putea trăi atunci împreună pe Marte?

citat din Jacque Fresco
Adăugat de Catalin Popescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Câinii vagabonzi

Odată, maidanezii, văzând că-s de ocară,
Că oamenii-i atacă, îi strâng şi îi omoară,
Se hotărâră ca pe-un tăpşan să se adune
Şi, după ce lătrară în cor o rugăciune,
Trecură la dezbateri. "Suntem cu mult prea mulţi!"
"Ne înmulţim de-a valma, ca oamenii inculţi!"
"E clar, stimaţi tovarăşi, că trebuie măsuri!"
"Să ocolim căţeaua când este în călduri!"
"Să punem la căţele centuri de castitate,
Oricum, să ne abţinem, la dracu, cât se poate!"
"E greu cu abţinutu', mai bine mă omor,
Dar să privim la oameni, la ce fac dumnealor.
Putem găsi, ca dânşii, soluţii constructive,
Ei folosesc, de pildă, în pat, prezervative".
"Aşa-i, baloane de-alea putem lua şi noi,
Aruncă foarte multe în lada de gunoi!".
Ideea prinse iute. Supuseră la vot
Şi-unanimitate! Plecară peste tot
Şi strânseră-ntr-o oră puzderie de gume.
Şi, mai de bunăvoie, mai contra, mai cu glume,
Mai singuri mai cu alţii, cu gura sau cu laba,
Le potriviră bine cu toţii, dar... degeaba:
La patrupezi burghiul e ascuţit mai tare,
Se găurea scufiţa la prima apăsare...

Morala e că este în toate o măsură,
Că nu e înţeleaptă orice adunătură,

Iar la mascul organul acela e un brand,
Deci nu-l îmbraci de-aiurea cu haine second hand!

fabulă de Petru Ioan Gârda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!