Poezioală desple sex (constatale)

Făcui fălă să vleau o constatale
La glădiniţă ieli, când am picat,
(Cu toate că-s de-un an în glupa male)
Să mol dacă glumesc, pe omoplat;

Ne-a esplicat doamna educatoale
Amănunţit, chial ne-a si desenat,
Cum am ajuns să ezigstăm sub soale,
Cum fiecale a fost plocleat,

Elam ochi si ulechi de culios
Să aflu cum pe lume am venit,
Si chipes si isteţ, da' si flumos,
Da' nu te mint, mai mult m-a plictisit:

C-al fi o balză, cale-n noptiţică,
Ne-aduţe-n pliscu' ei, împachetaţi,
Când scapă si mămica de bultică
Făcută de la ouă si câlnaţi,

Cum zboală balza asta-nţet, agale,
Vleo nouă luni, să iasă luclu bun
Si cum agiungem în pătuţ si-n ţoale
Pe cosul casei, ca si Mos Clăciun...

Să vezi măi flate, ţe educatoale (!)
Fălă misto, chial m-a lăsat pelplex,
La vâlsta ei, (ţe pept si ţe piţioale!)
Să nu stie nimica desple sex!?

poezie de Valeriu Cercel
Adăugat de Valeriu Cercel
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poezioală desple Mos Clăciun

Copiii lăi m-au supălat
La glădiniţă cu o veste,
Că Mos Clăciun, e o poveste,
Nu e, si nici n-a ezigstat,

Că nu ale nici sănioală,
Nici balbă albă, nasu' losu,
Chial au si lâs, că noaptea Mosu'
Pe cosu casei nu coboală;

Am fost atât de indispus
Si-am plâns cu laclimi suspinând,
Pe Mos Clăciun îl stiu decând
Pe mine balza m-a adus,

Da' ca să mă conving, am stat
Cu ochii mici sub plăpumioală,
Făcându-mă că dolm de-aseală
Să-l văd si io măcal o dat';

Întl-un tâlziu, palcă plin vis,
L-am auzit plin dolmitol
Pe la pălinţi, venind în zbol,
Că ei aveau geamul deschis,

Tiptil apoi, în pas glăbit,
Tlecu plin hol cu sacu-i plin,
Că i-am văzut umbla puţin,
La pomu' male-mpodobit,

Sub cale-a pus Mosu', galant
Si giucălii si ciocolată...
Vă povestesc io altădată
Că alţeva-i mai impoltant,

Că după ţe a fost el gata
Si cum pe toate el le stie,
A tlas din sticla de lachie
Pitită în balcon de tata,

S-a dus si în bucătălie,
Si-a tot cătat plin fligidel,
(Că nu i-e flică lui de gel)
Mâncând cu poftă din piftie,

Si tot tiptil a si plecat,
Mai vesel palcă si vioi,
Da' milosea a ustuloi
Pe flunte când m-a sălutat,

Asa că io, as vlea să stie
Copiii lăi, că Mos Clăciun
Ezigstă si e tale bun...
Si fălă să fac băscălie,
Îi plaţe ţuică si piftie...
Cledeţi-mă când io v-o spun!

P. S.
Am povestit ţe s-a-ntâmplat
Si lu tăticu' si mămica,
Si flate, toată ziulica
Atât de mult s-au minunat!

Gata.

poezie de Valeriu Cercel din Satire şi... nu prea
Adăugat de Valeriu Cercel
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu ezigstă Moş Clăciun...

Ascultaţi la ce vă spun...
Cheal şi voi ăi mali, de şcoală,
Eu volbesc fălă gleşeală,
Nu ezigstă Moş Clăciun.

Au venit şi pe la noi.
Doal aşa... ca obicei,
Fiindcă suntem mititei.
(Am zis "au", că elau doi.)

Când în blaţe m-a ţinut
Ca să-mi facă buculie,
M-am uitat pe su' bălbie
Şi ce cledeţi c-am văzut?!?

Peste gât avea mălgele,
Mai avea ceva şi-n sân,
Înţelegeţi ce vă spun...
Că nu vleau alte belele.

Io, copil de glădiniţă,
Când mi-a dat un sălutat,
După cum m-am îmbătat
Ela sigul Clăciuniţă.

poezie de Marin Bunget
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am scris azi-noapte-o poezie

Am sclis azi-noapte-o poezie
Fiind atâta de miscat
De-un căţelus cu păl buclat
Fălă pălinţi ca să-l mângâie,

Plângea sălacu-ntle boscheţi
Si nemâncat si jegălit,
Da’ nimenea nu s-a oplit
Din gloata male de dlumeţi,

Doal eu, atâta, singulel,
În ochisoli când l-am plivit
Bătând în mine am simţit
O inimioală de căţel,

Si întl-o mică lăclămioală
Ce s-a oplit din culs si ea,
Spelanţe, una-i licălea
Simţind iubile plima oală ;

M-am dus la el, l-am mângâiat,
L-am intlebat “un’ ţi-e mămica?!”
“Da’ lasă-l jos!” stligă bunica
În blaţe când l-am lidicat,

“Las-o încolo de potaie!”
Mi-a zis din nou, si “hai acas’!”
Si de mânuţă lău m-a tlas
Până la mine în odaie ;

Nu am putut să dolm deloc,
Atât am plâns, la fel ca el,
Că pe la unspe, usulel,
În noapte-am cobolât din bloc,

Si mintea mi-o luă hai-hui
Pe scăli sălindu-le în zbol,
De nu-l găsesc cled c-am să mol,
Să-l las io-n lume,-al nimănui...

Dal când să ies, aud lătlat (!)
În faţa blocului sedea
Zambilă,-al meu, mă astepta
C-asa, pe loc, l-am botezat ;

L-am luat în blaţe,-atât de mic,
Dând din codiţă mă lingea
Si-atât de mult se bucula
Ca un copil de-al lui tătic,

Dal ieu ce-am fost de felicit (!)
În sân, cu el, până la nouă
Scălile două câte două
Ulcai, că liftu-i paladit ;

Tiptil apoi, ne-am fulisat
Ca hoţii, în bucătălie,
Bunica, nu am vlut să stie
Că mi-a făcut capul pătlat ;

Si-n castlonelul meu cel mic,
La fel cum îmi dădea mămica,
În lapte i-am muiat pâinica
De ela alb tot pe botic,

Ial cu sampon, întl-un lighean,
I-am făcut baie la blăniţă
De la năsuc pân’ la codiţă,
Bunica dolmea bolovan,

Si să nu dau ial de belea
(Cam lal asa o bunicuţă!)
L-am asezat pe o pelnuţă
Pitit sub patul meu să stea,

C-am să le spun desple căţel
Pălinţilol, că n-am putut
Să-l las, că tale m-a dulut,
Pe lumea asta singulel,

Fiin'că mâine-i o zi male,
Vol fi acas’, după un an,
S-au dus si ei să fac-un ban
Plintle stlăini, peste hotale.

poezie de Valeriu Cercel
Adăugat de Valeriu Cercel
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ne-a ajuns vremea

Lumea-n jur e ca o oază de-ncercare:
Răutate, dispreţ şi dezbinare.
Ne-a ajuns vremea prorocită de Ioan,
Ce-a prins contur, iar conturul e în van...

Rugăciunea noastră încet a dispărut
Ca un Iuda, noi pe cruce L-am vândut.
Ne-a ajuns vremea când păcatu-i lăudat,
Şi-al Lui popor nu mai ştie de Sabat.

Am rămas doar singuri, împotriva tuturor...
Veghind tăcuţi lângă-al nostru Creator.
Ne-a ajuns vremea sfârşitului prezis,
Prin Cuvântul Sfânt, ce nouă ne-a fost scris.

poezie de Rareş Faragău
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poezioală de Clăciun

Cilculă un zvon nebun
Cale mult m-a întlistat,
Cum că, bunul Moş Clăciun
Nu-i... şi nici n-a ezigstat;

Însă ce e mai bengos,
Zvonul nu-i de la zevzeci,
Oli de la vl'un ofticos
Din neam de celcopiteci,

Ci-i de la oameni matuli,
Educaţi, cu-n doctolat,
Că-i ştim după-njulătuli
Când cu pumnii-n pept se bat,

Ei au scos volba nasoală
Ce-mi ploduce azi fioli,
Fi'n'că au, măi nene, şcoală
De vechi dezinfolmatoli,

Şi mai fac şi băşcălie,
Cum că nu poate un moş,
Chiar la bloc sobe să fie,
Să coboale el pe coş...

N-ale balbă, sănioală,
Nasu' loş, nici giucălii,
E doal o povestioală
Pentlu adolmit copii,

Însă io, că doal mă ştiţi,
Categolic că lefuz
Ca să-i cled pe-aceşti loviţi,
Chiar de sunt puţin confuz,

Că, gândiţi-vă, ce-al fi
Ca în seala de ajun,
Cu cadouli, buculii,
Să nu vină Moş Clăciun (?!)

Sigul, ni se vol lungi
Ulechiuşele, doi coţi,
Pân' la Paşti, când va sosi
Iepulaşul pe la toţi!

poezie de Valeriu Cercel
Adăugat de Valeriu Cercel
Comentează! | Votează! | Copiază!

Plânge codrul

Plânge codrul şi suspină
Fiindcă moare fără vină
Că nicicând nu ne-a trădat,
Ne-a fost frate-adevărat
Ne-a dat lemn să facem case,
Fluiere, viori frumoase,
Şi pătuţuri la copii,
Şi-alte lucruri mii şi mii.
Ne-a ascuns când ne-a fost greu
Şi ne-a ocrotit mereu,
Iar când am ajuns bătrâni
El ne-a pus bastoane-n mâini
Ne-a dat lemn pentru sicrie
Să dormim pe veşnicie
Şi tot el ne-a înfipt întâi
Cruci de lemn la căpătâi.
Dar noi nu-i mai suntem fraţi
C-aşa-s oamenii, ingraţi
Sunt prieteni doar la bine,
Iar la rău uită de tine.
Plânge codrul că-i tăiat,
Însă nu ne-a blestemat,
Ci se roagă către astre
Pentru sufletele noastre,
Fiindcă într-un anume fel
Vom muri şi noi cu el.

poezie de Octavian Cocoş (12 septembrie 2020)
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scumpei noastre învăţătoare

Trecut-au patru ani in zbor
Nici nu-mi dau seama cand s-au dus
A fost si greu, dar si usor
Si multe as avea de spus.

Imi amintesc de prima zi,
Ce minunata zi de toamna,
Atunci noi toti ne-am cunoscut,
Noi toti si draga noastra Doamna.

Cu glasul bland, cu ochii calzi,
Ea ne-a primit cu drag pe noi
Pe banci ne-a pus abecedarul
Si un trifoi cu patru foi.

Din prima zi am indragit-o
Iar ea, incet si cu rabdare,
Ne-a invatat tot ce stim astazi
Ea – Doamna noastra-nvatatoare.

De stim sa scriem, sa citim,
De-am invatat sa desenam,
Ori matematica de stim
Toate ei i le datoram.

Si de-a fost aspra uneori
Si, pe moment, ne-am suparat
Noi toti am inteles acum
Ca ne-a iubit cu-adevarat.

Ii multumim pentru tandretea
Cu care ne-a inconjurat
Ii multumim ca ne-a fost mama,
Ii multumim ca i-a pasat.

Ii multumim ca zi de zi,
Cu mult efort si cu rabdare,
Ne-a invatat sa invatam
Pe el, pe ea, pe fiecare.

Ii multumim ca ne-a certat
Ca ne-a crescut, ca ne-a iubit,
Ii multumim ca ne-a iertat
Cand am gresit, la nesfarsit.

Vor trece anii peste noi
Vor fi si nori, va fi si soare
Dar nu o vom uita nicicand
Pe Doamna noastra-nvatatoare.

Ne va ramane-n amintire
Stand la catedra, zambitoare
Crampei de suflet si iubire
Ea-Doamna noastra-nvatatoare.

poezie de Angela Marinescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

2014 pentru români

A fost cel mai fericit
An bogat, şi roditor,
Chiar de ne-a lăsat, vădit,
... fără nici măcar un chior!

epigramă de Valeriu Cercel
Adăugat de Valeriu Cercel
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dumnezeu ne-a dat cuvântul

Dumnezeu ne-a dat cuvântul,
Dar noi de mult nu mai vorbim.
El ne-a dat şi gândul,
Dar noi de mult nu mai gândim.

Dumnezeu ne-a arătat lumina.
Dar noi am abuzat de ea.
Şi ea sărmana de frica noastră
S-a ascuns în umbra sa.

Dumnezeu ne-a făcut şi cerul,
Cu bolta lui alb-albastră
Dar noi nu i-am înţeles misterul
Şi l-am închis ca pe o fereastră.

Dumnezeu ne-a dat pământul.
Să ne naştem şi să rodim,
Dar noi am uitat un lucru simplu.
Pământul să-l iubim.

Dumnezeu ne-a dat de toate
Şi putere ne-a mai dat.
Dar noi ne temem de moarte,
Dar nu ne temem de păcat.

poezie de Vladimir Potlog (31 martie 2020)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nedumerire

Acum două luni mi-a prescris
Un doctor, că numele-mi scapă,
Să beau, cum demult am omis,
Pe zi, opt pahare de apă,

Având un efect curativ,
Rinichi, diabet, năpârlire,
Uita-voi şi de laxativ,
Chiar ştofa mi-o face subţire (!)

Şi-am fript-o normal, să constat
De cura prescrisă că are,
Pe lângă ce mult m-a costat,
Efecte total secundare:

Sughiţ, ameţeli şi arsuri,
Simţind cum ficatul îmi crapă,
De când folosesc ca măsuri,
Pe zi, opt pahare de apă,

Şi-l cat nefiind dumirit
Că nici până astăzi nu ştiu
Cumva dacă s-a referit
La vin sau... mă rog, la rachiu (?!)

Valeriu Cercel

poezie de Valeriu Cercel
Adăugat de Valeriu Cercel
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu ne-ai lăsat...

Nu ne-ai lăsat să disperăm
Când foarte grea a fost furtuna
O, Tată, mult Te adorăm
Că ne putem păstra cununa.

Ai stat cu noi în încercări
Să nu ne prindă oboseala
Ai uşurat nişte-ntristări
Sporit-ai, Doamne, îndrăzneala.

Nu ne-ai lăsat să rătăcim
Printre modernele curente
De-aceea-n har ne adâncim
În toate stările prezente.

N-ai fost distant, o, nu ai fost!
Ci ne-ai condus prin labirinturi
Găsim în Tine adăpost,
Protecţii când atacă vânturi.

Nu ne-ai lăsat nemângâiaţi
Când ne-a cuprins îndurerarea
Pe braţe tari am fost purtaţi
Când a venit învolburarea.

Că ne păzeşti neîncetat
E-un adevăr ce ne susţine
Spre ferciri ne-ai îndrumat
Speranţa s-o putem menţine.

Un nou stăpân să căutăm?
Ar fi de-a dreptul nebunie
Numai în Tine noi aflăm
Balsam în timp de agonie.

Simţind la fiecare pas
Cum ne împrospătezi tăria
Menţinem untdelemn în vas
Să nu se stingă bucuria.

poezie de George Cornici din Pelerini printre versuri (2 aprilie 2016)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am luptat şi am învins

Covid-19 a ucis
primăvara mult aşteptată.
Pe toţi în casă ne-a închis,
ne-a pus lacătul la poartă.

Covid-19 a ucis
bucuria primăverii. Ne-a lovit
când în livadă, muguri s-au deschis
şi când grădini au înflorit.

Covid-19 a ucis
frumuseţea florii de cireş.
Să ne salutăm, n-a fost permis,
zâmbetul din faţă ni l-a şters.

Covid-19 a ucis
copilăria-n lumea toată.
Să ne-întâlnim, n-a fost permis.
Doamne, ce urâtă soartă!

Dar, Covid -19,
oricât de mult s-a străduit
sufletul nu ne-a ucis.
Noi, PENTRU VIAŢĂ am luptat
şi AM ÎNVINS.

poezie de Dumitru Delcă (22 mai 2020)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Hristos a înviat

Hristos a înviat şi pe noi ne-a luminat
De păcate grele ne-a iertat.
Sângele lui pe cruce pentru noi l-a vărsat.
Când la cer s-a înălţat el poruncă ne-a lăsat,
Să nu ne duşmănim, ca fraţii
Între noi să trăim şi pe tatăl lui să-l iubim.
Aşa fiul lui Dumnezeu ne-a învăţat.
Hristos, Hristos a înviat!

poezie de Vladimir Potlog (1 mai 2005)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nepăsător

Şi visele mai mor din când în când,
Speranţele se duc adesea în mormânt,
Şi-ajung să-şi sape singure odihna,
Păcat... rămâi în întuneric, plângând,
Aşa de tristă-i viaţa ce-o ducem pe pământ,
Şi se mai miră unii de ce iubim lumina...
Şi cum să n-o iubim după aşa tristeţe,
Şi cum să nu dorim să trecem în uitare,
Când toate par prea grele... iubirea pare rece,
O linişte soseşte cu blânda bătrâneţe,
Si-n faţă ni se-arată spre ceruri o cărare,
Aşa e dat să fie, să vezi cum timpul trece,
Să te gândeşti la visul pierdut din tinereţe,
Nu ne-a ajuns o viată, nu vor ajunge zece,
Căci fiinţa rea e omul, nu ştie să înveţe,
Să vadă în iubire mai mult decât se poate,
Dar el la toate-i rece,
Nepăsător cu toate.

poezie de Vlad Bălan
Adăugat de Vlad Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu vreau să greşesc

Fericirea e în doi
E făcută pentru noi...
Eu şi tu privind spre soare
Şi spre-o nouă încercare.

De ne-a fost lăsat în stele
Scris să fim două lalele,
Eu mă bucur, te iubesc,
Însă nu vreau să greşesc.

poezie de Vlad Bălan
Adăugat de Vlad Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Emoţii la ultimul examen

domnului profesor Paul Popescu

Azi, algebra liniară,
Pe toţi ne-a băgat în boală,
Căci profu' ne-a picat iară;
Cică... n-am prea fost la şcoală.

epigramă de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonetul 007

Nu mă mai vezi – e ca şi când o noapte
S-a aşternut pe cerul dintre noi
Şi ne-a lăsat săraci de visuri, goi,
Tu – un mister, eu – 007.

Domeniul meu e-ntreaga galaxie
Prin care te învârţi c-un vag surâs,
Dar nu mă poţi vedea – nu zic nici "Pâs!",
Doar trag uşor de-un bor de pălărie.

Îţi ştiu, misterule, pe dinafară,
Escalele pe unde chicoteşti,
Îţi ştiu de dulce şi îţi ştiu de-amară.

Mi-ai spus că-s cel mai tare,-odinioară
Şi, sunt convins, la fel şi-acum gândeşti,
Căci tot pe 007 îl iubeşti.

sonet de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Emoţii...

Mereu remarc că Dumnezeu a fost foarte econom,
foarte zgârcit cu darurile făcute nouă.
Nu ne-a dat destul intelect, destulă putere fizică.
Dar când a venit vorba despre emoţii,
despre pasiuni, a fost foarte generos.

Ne-a dat atâtea sentimente şi-atât de puternice
Încât fiecare fiinţă omenească, chiar şi un idiot,
Este milionară-n emoţii.

Uneori, întrebăm: De ce-avem nevoie de-atâtea emoţii
Care ne fac să suferim, care seamănă confuzie?
Când observ animalele, realizez ca...
emoţiile lor sunt destul de limitate.

poezie de Isaac Bashevis Singer din epitaf din ANTOLOGIA DE LA SPOON RIVER, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Matematic, derivarea şi integrarea sunt operaţii inverse. Comunismul ne-a lăsat în derivă. Ne-a salvat integrarea europeană.

aforism de Valeriu Butulescu din Vorbe în vânt (2018)
Adăugat de alejandro
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi-e dol de sălutalea ta

Ialtă-mă mamă n-am ştiut
Când elam mică şi-am celut
Tu nu mi-ai dat că n-ai avut

Cu sufletul îndulelat
Ai luat pământu'-n lung şi-n lat
M-ai lăsat mamă şi-ai plecat

Ial azi când nu mai sunt fetiţă
De-acuma melg la gladiniţă
Mi-ai tlimis mamă şi lochiţă

Şi mie... şi la flăţioli
Ne-ai tlimis mamă pantofioli

Când le plimesc la piept le stlâng
Sunt male mamă nu mai plâng

Dal te iubesc măicuţa mea
Şi-olicât de multe aş avea
Mi-e dol de sălutalea ta

poezie de Marin Bunget
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!