De obicei ajung acasă târziu. Intru, şi nu înţeleg niciodată tăcerea din apartamentul meu.

citat din Istvan Teglas
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Seara alerg pe străzile oraşului, fac cercuri prin parcul Cişmigiu, sunt printre oameni, şi mă grăbesc tot timpul, adică mă prefac ca mă grăbesc undeva. Iar în funcţie de cum se grăbesc oameni, ma grăbesc şi eu.

citat din Istvan Teglas
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unii, fără a se grăbi, ajung repede. Alţii, deşi se grăbesc, ajung târziu sau n-ajung niciodată.

Gheorghe Pârlea (4 martie 2023)
Adăugat de Gheorghe Pârlea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tăcerea

Ascult tăcerea cum tace în mine.
Văd tăcerea cum fuge peste dealuri şi coline.
Privesc tăcerea cum se ascunde în suflet la tine.
Mă alin cu tăcerea când nu eşti lângă mine!

Vorbesc cu tăcerea când mă simt bine.
Urăsc tăcerea când am zile mai puţin senine.
Chem tăcerea când îmi este dor de tine.
Înţeleg tăcerea când câteodată se închide în sine.

poezie de Vladimir Potlog (20 noiembrie 2021)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă nu înţeleg tăcerea prietenului meu, nu voi înţelege niciodată cuvintele lui.

citat din Enoch Powell
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omagiu tăcerii

Îmi place tăcerea...

Îmi place tăcerea, iubesc tăcerea
ştiu când să tac, cum să tac
unde să tac şi când să tac.

Mă cert... tăcând, înjur... tăcând
râd.... tăcând, mănânc... tăcând.

Ascult tăcerea, savurez tăcerea şi tac.
Am nevoie de tăcere, de liniştea tăcerii,
tăcerea e fidelă şi nu mă parasesste
niciodată.

Îmi place compania ei, şi mă conversez cu ea
despre una, despre alta.

Ea mă înţelege, este cel mai bun confident,
nu mă bârfeşte, nu mă jigneşte
niciodată.

Mă iubeşte aşa cum sunt...
iar eu, la rândul meu, nu o contrazic
niciodată.

O respect – întotdeauna - tăcând!

poezie de Viorel Vintila
Adăugat de Dan C
Comentează! | Votează! | Copiază!

Moartea albă

Mă uit în ochii iernii şi îi trimit căldură,
însă ochii-i de gheaţă mă-ntâmpină cu ură.
O ură neagră, -ascunsă în albul pur de nea,
să-mi stingă-ar vrea privirea din ochi de albăstrea.

I-ntorc spatele-ndată şi plec pe drum, voioasă,
dar ea mă însoţeşte, să-mi intre-n gând şi-n casă.
Pe câmp plâng imortele ce-şi frâng trupu-mpietrit
sub giulgiul de zăpadă, de ură pângărit.

Într-un sfârşit se-mbracă pământu-n albul morţii...
Târziu ajung acasă, m-opresc în faţa porţii,
intru doar eu şi-nchid cu lacăt de Lumină,
lăsând iarna în drum, fără să simt vreo vină...

poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Acasă

mă scol dimineaţa târziu
intru în gura metroului
tremurând pentru noua zi
din viata mea
şeful mă înjură din toţi rărunchii
şi continuă aşa să mă înjure
printre dinţi

la cinci fix
îmi strâng gândurile grămadă
şi mă pierd pe o stradă pietruită din Bucureştiul vechi

aici
visele mele se duc la stele şi se întorc sfâşiate
printre proxeneţi,
borfaşi şi zei

destinul rătăceşte aiurea
dar e atata tristeţe
în rătăcirea asta
încât alerg până în dreptul casei mele

în sfârşit
ea deschide uşa
dar nu-mi zâmbeşte deloc
când imi deschide

acasă nimic nu e profund
doar un sentiment
de pierdere,
un imens puroi care explodează din când în când
şi murdăreşte totul

a doua zi dimineata,
fumez o ţigară
încui uşa pe dinafară
şi intru profund
în inima Bucureştiului.

poezie de Nicolae Negru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Acasă

mă scol dimineaţa târziu
intru în gura metroului
tremurând pentru noua zi
din viata mea
şeful mă înjură din toţi rărunchii
şi continuă aşa să mă înjure
printre dinţi

la cinci fix
îmi strâng gândurile grămadă
şi mă pierd pe o stradă pietruită din Bucureştiul vechi

aici
visele mele se duc la stele şi se întorc sfâşiate
printre proxeneţi,
borfaşi şi zei

destinul rătăceşte aiurea
dar e atata tristeţe
în rătăcirea asta
încât alerg până în dreptul casei mele

în sfârşit
ea deschide uşa
dar nu-mi zâmbeşte deloc
când imi deschide

acasă nimic nu e profund
doar un sentiment
de pierdere,
un imens întuneric care explodează din când în când
şi murdăreşte totul

a doua zi dimineata,
fumez o ţigară
încui uşa pe dinafară
şi intru profund
în inima Bucureştiului.

poezie de Nicolae Negru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Niciodată nu-i târziu

Niciodată nu-i târziu să-mi fii aripă în zbor,
Să-mi fii clipă în clepsidra de rubin,
Să-mi fii cuibul meu de dor
Unde demn să ne iubim.

Niciodată nu-i târziu visele să le hrănim
Cu imagini printre ceruri asamblate,
Printre gânduri să doinim
În cuvinte fermecate.

Niciodată nu-i târziu să fim rază în sărut
Foşnitoare pe o fantă de lumină
Semănată-n ochi căzut
Într-o ardere divină.

Niciodată nu-i târziu visători ca să vibrăm
În dorinţe înfrunzite adunate în zidiri,
Până când pe flori crestăm
Inima cu amintiri!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu

Tu înţelegi
Tu mă înţelegi
Nu ştiu cum
Dar nu mă înţeleg
Nu mă înţeleg
Bine cu oamenii
Ei nu mă înţeleg
Nu mă înţeleg
Bine cu balaurii
Ei nu mă înţeleg
Nu mă înţeleg bine
Cu târâtoarele
Ele nu mă înţeleg
Nu mă înţeleg bine
Cu rozătoarele
El nu mă înţeleg
Nu mă înţeleg bine
Cu arahnidele
Ele nu mă înţeleg
Eu nu mă înţeleg
Nu te înţeleg pe tine
Tu mă înţelegi

poezie de Mihaela Cătană (2003)
Adăugat de Mihaela Cătană
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tatalui meu

Ninge lin în prag de seară
Număr clipele ce mă despart
Pâna la sosirea-n tară
Bolnav e tatăl meu la pat.

Suntem la mii de kilometri depărtare
Iar eu ştiu deşi nu vreau să înţeleg
Că poate voi ajunge la înmormântare
Fără să am vreo posibilitate să aleg.

Şi sper să ajung să îl pot vedea trăind
Să-i spun că mi-a lipsit
Să-l mângai şi să-l aud vorbind
Să-l pot îmbrăţişa în sfârşit!

Dar tristă, neagră, odioasa veste
Mă ameţeşte, mă strânge şi mă înfăşoară
Ca un vârtej cuvintele rosteste
Cu plumb mă umple şi mă doboară.

Ajung târziu la tine tată
Să te găsesc într-un sicriu
Îţi spun numai că ai o fată
Care te iubeste cum nu pot să descriu.

Odihneşte-te în pace în grădina Domnului
Mai târziu din nou ne vom întâlni
Într-un colţ de lumină al cerului
Destinul nostru se va împlini.

poezie de D.N. Constantin
Adăugat de D.N.Constantin
Comentează! | Votează! | Copiază!

Apartamentul cu numărul 10

când rămân singur
afară plouă cu bulbuci
în apartamentul meu
doar umbra îşi face de lucru
se plimbă de ici- colo
şi nu zice nimic
nu răspunde nici la uşă
când moartea se uită pe vizor
nu- i bai zic
o să aştept până încetează ploaia
şi de teamă o să trag jaluzelele
apoi îi spun lui Dumnezeu
numărul apartamentului
în care locuiesc
deşi întotdeauna am locuit
în apartamentul cu numărul 10

poezie de Teodor Dume din Fântâna din care bea Dumnezeu (2 iunie 2024)
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!

De obicei, nu îmi doresc nici un rol, nu mi-am propus niciodată să joc un anumit rol, mi s-au întîmplat şi, întotdeauna cînd ţi se întîmplă, te apucă o spaimă îngrozitoare, probabil că nici nu se poate altfel, iar eu am fost extrem de fericit şi incitat, în acelaşi timp, să văd ce se întîmplă cu mine, acum, cînd îi joc pe amîndoi, să ies dintr-unul şi să intru în celălalt.

citat din Marius Stănescu
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Copiii nu înţeleg niciodată catehismul când îl învaţă; dar mai târziu, când sunt mari, şi-l reamintesc cu uşurinţă.

Harriet Beecher Stowe în Coliba unchiului Tom
Adăugat de Doina Bumbuţ
Comentează! | Votează! | Copiază!

Niciodată nu vei putea înţelege zgomotul, dacă nu ştii ce este tăcerea. Şi să nu crezi că tăcerea este linişte. Nicidecum. Liniştea cuprinde şi tăcerea, însă tăcerea nu înseamnă linişte.

citat din Cătălin Manea
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aşa n-am să mai ajung niciodată acasă ; clientela mea înfloritoare s-a prăpădit, un succesor mă fură, dar fără folos, căci nu mă poate înlocui; în casa mea face ravagii scîrbosul de rîndaş...

Franz Kafka în Un medic de ţară
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubesc tăcerea

Iubesc tăcerea primăverii-n floare,
Tăcerea stelelor care în zori apun,
Iubesc tăcerea zborului spre soare,
Tăcerea sufletului primitor şi bun.

Iubesc tăcerea pădurilor bătrâne
Tăcerea lunii şi-a nopţii-nrourate,
Iubesc tăcerea bobului din grâne,
Tăcerea tumultoasă a inimii ce bate.

Iubesc tăcerea ca vis ori ca simţire,
Tăcerea din adânc a sinelui divin,
Iubesc tăcerea si taina din privire,
Tăcerea care spune la matcă să revin.

Iubesc tăcerea când sunt cu Dumnezeu,
Tăcerea izbăvirii ce-aduce nemurire,
Iubesc tăcerea ca rugă-n gândul meu,
Tăcerea lacrimei la ceas de regăsire.

Iubesc tăcerea ca tihnă sufletească,
Dar nu iubesc o viaţă-nsingurată,
Iubesc tăcerea din lumea îngerească,
Dar nu iubesc trăirea-ntemniţată.

poezie de Rodica Constantinescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tăcerea

Am luat creanga în mână
m-am aşezat pe o cioată
am rupt-o în două şi am aşteptat...
După un târziu
am plecat
am plecat după un târziu de creangă
ce nu mi-a spus nimic
nu mi-a spus nimic
niciodată!

(dedicaţie Lorenei Georgiana Craia)

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doar în tăcerea veşnic Non-conceptuală şi Non-duală tu te reîntorci Acasă ca Acasă.

citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când domnişoara doctor Stela ajunsese acasă, afară nu se înnegurase încă. Ea sosise de la Institut cu un taxi, care oprise drept în faţa blocului ei. După ce coborâse şi plătise şoferului, doctoriţa privi în sus: Apartamentul ei era situat la etajul 13, ceea ce coincidea cu numărul anilor duratei misiunii. Intră în bloc şi trecu pe lângă lifturile de la parter, fără a se opri. Ştia ce o aşteaptă – era nevoită să urce pe scări cele 13 etaje, pentru că, vechea poveste, ca de obicei, liftul blocului era defect. Rareori, în mod surprinzător, mai funcţiona din când în când, însă acum nu era unul dintre acele fericite cazuri. Norocul ei că era tânără şi nu obosea prea mult urcând atâtea scări, dar vai de cei bătrâni sau bolnavi, care stăteau la etajele superioare. Din fericire pentru vecinii ei suferinzi, ea era un medic foarte bun şi nu refuza niciodată să le acorde ajutor în caz de necesitate.

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!