Tatalui meu
Ninge lin în prag de seară
Număr clipele ce mă despart
Pâna la sosirea-n tară
Bolnav e tatăl meu la pat.
Suntem la mii de kilometri depărtare
Iar eu știu deși nu vreau să înțeleg
Că poate voi ajunge la înmormântare
Fără să am vreo posibilitate să aleg.
Și sper să ajung să îl pot vedea trăind
Să-i spun că mi-a lipsit
Să-l mângai și să-l aud vorbind
Să-l pot îmbrățișa în sfârșit!
Dar tristă, neagră, odioasa veste
Mă amețește, mă strânge și mă înfășoară
Ca un vârtej cuvintele rosteste
Cu plumb mă umple și mă doboară.
Ajung târziu la tine tată
Să te găsesc într-un sicriu
Îți spun numai că ai o fată
Care te iubeste cum nu pot să descriu.
Odihnește-te în pace în grădina Domnului
Mai târziu din nou ne vom întâlni
Într-un colț de lumină al cerului
Destinul nostru se va împlini.
poezie de D.N. Constantin
Adăugat de D.N.Constantin
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru D.N. Constantin. [
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.