Te iubesc ca și ieri...
să stăm cu mâinile sub cap in iarbă
să ne pictăm pe cer dorinți
iar tu,
iubito să-mi ceri!
să ne pierdem prin iarbă cuminți
căutând veșnicia de ieri...
să inventăm cuvinte de rouă
care apoi, să le trăim pe toate/
dar pe toate...
mai puțin două!
te iubesc, toate gesturile mele o știu,
mi-e martor salcâmul de sus, știi bine
vreau să uit cine sunt,
cine ești
și ce-am vrut să mai fiu...
te iubesc ca și ieri,
ca și cum azi e mâine!
poezie de Daniela Pârvu Dorin
Adăugat de Gina Mihai
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Unu împărțit la doi
NOI suntem un singur cuvânt.
Eu nu te vreau pentru că ești altfel,
Ci pentru că mă iubesc
Și te iubesc
Și te iubești
Și mă iubești.
Vorbesc degeaba.
NOI ne iubim pe NOI,
Adică iubim același om,
Dar nu alt om,
Ci pe NOI.
Vorbesc degeaba.
Tu ai toate defectele femeilor
Pe care nu le iubesc.
Eu am toate defectele bărbaților
Care nu te iubesc.
La calități stăm și mai bine:
Pentru ele cred că te iubesc pe tine,
Pentru ele crezi că mă iubești pe mine.
Credem degeaba.
NOI ne iubim doar pe NOI,
Chiar dacă vorbim și gândim altfel.
Gândim degeaba.
Trece timpul și nu suntem împreună?
Ce este timpul?
Vine moartea și nu apucăm să trăim
Amândoi?
Ce este moartea?
Câți suntem NOI?
Iubito, unu împărțit la doi,
Nu face nici unu, nici doi,
Ci două jumătăți,
Ca NOI
Făcut bucăți.
poezie de Marius Robu din Aproape alb (18 aprilie 2013)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Noi suntem
De te întrebi cine sunt eu,
Ți- ar trebui ani de lumină,
In infinitul Univers,
Sa- mi afli vasta rădăcina.
Insiști să știi cine sunt eu?
Enigmă sunt, complexitate,
Și totuși spun, sunt parte fier,
Ce-a curs de pe planeta Marte.
Un strop din Venus am luat,
Granitu- mi este temelia,
Din Jupiter s-a strecurat,
In trupul firav, energia.
Și soarele in mine- a curs,
Orice- ntuneric, e lumină,
Șunt praf de stele pe pământ,
Sunt ieri și azi și ce- o să vină.
De mă întrebi cum mai sunt eu,
Ți- aș spune, sunt la fel ca tine,
Iubesc profund dar știu să iert,
Când nu-mi răspunzi cum se cuvine.
Suntem aici cu scop precis,
Au vrut și alții ca să vină,
Suntem din toate câte- un pic,
Din marea sursă de lumină.
Sunt eu, ești tu și suntem noi,
Azi ploaie, vânt, mâine furtună,
Ieri, tigrii, lei, lungi șerpi pitoni,
Doar porumbei pe vreme bună.
Suntem un tril de ciocârlii,
O bufniță in miez de noapte,
Suntem minune pe pământ,
Și îngeri albi unde sunt șoapte!
poezie de Marina Tuturman
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Eu nu știu
Eu nu știu cum să mă numesc,
Nici nu știu ce-i omenesc.
Nici lumea nu o recunosc,
Nici viața ce o trăiesc.
Eu nu știu uneori ce mai gândesc,
Nici ce-mi doresc, ce pot să iubesc.
Nici focul ce arde în mine,
Nici cine-l aprinde, cine-l întreține.
Eu nu știu de unde tot vine
Atâta dor în zile senine.
Atâtea lacrimi transpuse în rime,
Atâta chemare de tine.
Eu nu știu cine mă cheamă,
Cine visele tot îmi destramă.
Cine îmi alungă liniștea în penumbră
Pe unde gândurile îmi tot zburdă.
Eu nu știu cine mai sunt,
Ce legământ am pe acest pământ.
Cu cine l-am făcut, cine la hotărât.
Cine înaintea mea a știut.
Eu nu știu ce-i început, când a-început
Cum toate se-nvârt într-un tot nesfârșit.
Nu știu unde am greșit, dacă am greșit,
În tot ce-am făcut, în tot ce-am iubit.
Eu nu știu când m-am pierdut atât de mult,
Prin atâtea cuvinte tăcute doar pentru tine.
poezie de Mihai Marica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vara-i pe sfârșite
După atâta trudă, abia îmi aparțin
în anotimpul ce vine cuminte
azi port umbră-n loc de haină-
și mă gândesc să trag peste mine sufletul tău
nu fac o dramă
că vara-i pe sfârșite
dar toamna mi te-oglindește in fereastra de zi...
simt totul ca pe-un nou început
dar mi-e teamă!
mi-e teamă să închid ochii
înserarea să nu-mi devină nemărginită...
de aceia am nopți albe și zile gri!
când spun că mi s-au furat toate bucuriile
vii tu să-mi pui peste tristețe balsam!
iubesc toamna, te iubesc și pe tine,
te-aștept... mai cred in vise,
că... visuri nu mai am...
poezie de Daniela Pârvu Dorin (16 iulie 2018)
Adăugat de Daniela Pârvu Dorin
Comentează! | Votează! | Copiază!
Contează acum
Te iubesc de ieri și te-am iubit și-n noapte
Astăzi nu mai știu, sau, cine știe.. poate
Mai lasă-mă puțin, lasă-mă pe-o parte
În patul tău comod, să te țin în brațe
Ți-s ochii fără fund, au lumina verde
N-au nici un val ascuns, valul de-a te pierde
Știm amândoi ce-a fost, prin razelele plăpânde
Luna cu ele-n jos, le-a lăsat oriunde
Lasă-mă, te rog, sub pătura lânoasă,
Mai inspir din noi și te mai simt pufoasă
Miroase părul tău, ca iarba lățoasă
Acum din nou îmi ești, pofta cea trupească
Te iubesc de ieri, poate și azi și mâine
Nu-mi cere să jur, să te iubesc poimâine
Contează ce-i acum, orele cu tine
Hai! Întinde-te!.. lipește-te de mine
poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Filozofie
Și cine ești tu, încât, dorindu-te,
Să stau de veghe trează nopți la rând
Rugându-mă să treacă vremea iute
Să te revăd în prag cât mai curând?
Și cine ești tu, că-atunci când îmi lipsești
Locuiesc anotimpuri fără bucurii
Și implor vântul să-mi bată în ferești
Cu umbra ta ascunsă luna-n nori deși-i.
Știu un tip cu mult mai îndrăzneț decât
Alți mii de bravi de pe uscat sau ape;
Și cine ești tu, rogu-te, într-atât
Că-n mintea mea alt om nu mai încape?
Dar așa cum toti savanții mărturisesc
Căile femeilor ne sunt străine...
Dar cine sunt eu, din toate să iubesc
Cel mai înțelept și cel mai bine?
poezie de Edna St. Vincent Millay, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
NU M-ASCUND
Te aștept tare demult
M-am săturat de așteptat,
N-am uitat magicul sărut
Cu care tu m-ai fermecat.
Tot aștept cu-nfrigurare
Ceea ce a fost să retrăiesc,
Iubito ești în depărtare
Tu nici nu știi cât te iubesc!
Sub apăsarea buzelor fierbinți
Se cutremură trupul întreg,
Căci nu am vrut să fim cuminți
Unde ești iubito? Te întreb?
Orice zi ce trece este mare
Având mai multe ore de parcurs,
Îmi pun o veșnică-ntrebare
Te iubesc iubito îndeajuns?
Și deodată singur îmi răspund
Cu siguranță iarăși îndrăznesc,
De nici-o lume nu m-ascund
Vreau să se știe TE IUBESC.
Baia de Arieș Ianuarie 1965
poezie de Mihai Leonte
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fapt divers
La zoritul zorilor
nu știm ce contează mai puțin
stelele, treptele, sunetele, verdele
sau numai într-o anumită zi, contează numai
sângele, problemele, faptele, verbele
și asta...(cam) o jumătate de viață!
Apoi... spre Apus ești un pic surprins
de veritabilul adevăr șoptit în față,
despre jumătatea rămasă, nu-i timp să te vaiți
se-ntâmplă-n același Tărziu de ieri
când afli!
că sentimentele sunt condimentele
acestei vieți...
nu luptele, nu zdrențele, nu trădările,
nici testamentele, nici tratatele, nici castelele
(și te trec toate apele...)
poezie de Daniela Pârvu Dorin din Volum nou, Amprente (21 noiembrie 2020)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Salcie
mai frumos nu se poate, spui tu,
când pianul pleacă departe din auzul meu
și eu plâng, nu vezi, nu doar tu plângi,
ploaia verde-argintie îmi țese rochie și soarele stângaci
o coase cu iarbă necălcată,
numai o umbră mi-s degetele, nu vreau
să mă sinucid cât timp sunt încă vie,
există o deltă pentru toate apele,
o deltă pentru plânsul celor cu suflete,
un răsărit pentru aripile păsărilor lungi ale apei,
care zburătăcesc jos,
mai aproape de cerul răsfrânt
azi mă iubesc
și sunt mai singură decât ieri și poate
că iubesc orice iubire a celorlalți,
le prețuiesc clipa deplină ce s-a împărtășit de pretutindeni,
din toate oglinzile,
nu pot, pur și simplu nu mai pot respira de fericire,
am cinsprezece ani și mă numesc femeie sau salcie
poezie de Cristina-Monica Moldoveanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
...''întotdeauna''
Mă tem deși nu mă mai tem
de acea melancolie densă,
de curcubeiele ce se tot strâng în mine ghem
ca-ntr-un deșert întins,
fără margini...
(văd câte spații goale în mine-ai aprins)
în mijlocul ființei mele cand un hău mi se cască...
și-l simt, cât timp voi fi cu viața asta prins!
și-n caligrafia mea de înțelesuri...)
Doamne, ce rod de bucurie mai mare trăiesc?
când toate le văd cu inima
Știi, tu! că eu iubesc și când nu mai iubesc?!
că-mbătrânește timpul cu mine odată...
totul începe și se sfârșește într-un moment
fără sens
și nu mai poți spune: ''întotdeauna''
chiar Niciodată!
poezie de Daniela Pârvu Dorin (10 august 2019)
Adăugat de Daniela Pârvu Dorin
Comentează! | Votează! | Copiază!
Bună seara, iubito!
Bună seara, iubito!
Am trecut să-ți spun
Eternul noapte bună,
Sau că te doresc oricum.
Să-ți spun că-mi ești noapte,
Sau că somnul nu vine,
Să te chem mai aproape
Sau să te știu în mine.
Bună seara, iubito!
Mă primești în iatac?
Îți promit nopți de vis,
Tu mă rogi ca să tac.
Răscolind prin cuvinte
Hoinărim prin eter,
Tu ești fată cuminte,
Eu de soață te cer.
Bună seara, iubito!
Chiar și mâine mai sunt,
Același rămas bun,
Scris pe-o pală de vânt.
Hamalul de vise,
Ce îți cară din stele,
Constelații nestinse,
Să-ți speli pașii cu ele.
Bună seara, iubito!
Mă lasă să plec,
Înainte să vin,
Prin tine să trec.
Poteci de cuvinte
Străbătute-n doi
Aducându-ne aminte,
Să ne naștem goi.
Bună seara, iubito!
Ce-ar mai fi de spus,
Te iubesc, dar știi,
Nu ne este deajuns.
Nevoie avem,
De-un pic de noroc,
Eu pot, noi putem
Și nu stăm pe loc.
Bună seara, iubito!
poezie de Mihail Coandă (28 noiembrie 2016, Rîpa, Motru)
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!
Stare covidiană
De-o vreme
toate drumurile mă cară în spate
statul pe loc parcă-mi contemplă
mersul pe jumătate...
botez un cer peste viața mea
în fiecare vis...
și strig ca nebuna:
"nu-mi ajunge o viață
să iubesc un singur om''
aș fi obraznică
dacă aș mai cere una?
mă uit la cerul sub care trândăvim
pentru când vom fi liberi, mi-e teamă...
iubirea să nu bată pasul pe loc când ne iubim...
poezie de Daniela Pârvu Dorin (17 aprilie 2020)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Miracolul iubirii
... Și te iubesc, și te iubesc mereu,
Și parcă mi-e teamă să tot spun
Că te iubesc ca pe Dumnezeu
Atât de sincer, de blând și bun!
... Și te iubesc din zori până-n *serare,
Și te iubesc nopțile întreg la rând
Că din iubire nu mai am scăpare
Fără să te port mereu eu în gând!
... Și te iubesc în vremi de pace, de război,
Și te iubesc prin vântul aspru și prin ploi
Când seceta din noi nu știe a rodi
De cât în miezul verbului A iubi!
... Și te iubesc ca un călugăr orb,
Și te iubesc ca un poet sincer rob
În care cuvintele ard în continuare
Căutând metafore, emoții, ardoare!
... Și te iubesc, te iubesc atât de mult
Încât toate bătăile inimi-ți-ascult
Când sângele meu se dilată în tumult
Sinceritate vie, dulcele dintâiul sărut?!
poezie de Constantin Anton
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Toate ființele tremură înaintea violenței. Toate se tem de moarte, toate iubesc viața. Privește-te în alții. Apoi pe cine mai poți răni? Ce rău mai poți face?
citat celebru din Buddha
Adăugat de Corneliu Tocan, Ph.D., M.Sc.
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ieri, azi, mâine
Acum scriu din vise vechi
Amintiri și gânduri fine,
Vorbe auzite ieri...
... azi, mâine... de oricine.
"Mulți se zbat cu-acea simțire,
Ieri spuneai că crezi
Acel vis numit "iubire",
Ieri credeai ce vezi.
Azi îmi spui că știi ce simți,
Iar totul capătă un "DA",
Azi susții că nu mă minți,
Iar mâine te vei înșela."
...
Și-am mai auzit un gând,
Amintire-ascunsă bine,
Spusă tot de-același blând,
Scrisă-n versuri tot de mine.
"Ador nespus un zâmbet pur,
Îl privesc și uit de rele,
Îl admiră orice dur,
Aparține mamei mele.
Ieri zâmbea neîncetat,
Însă azi e-o altă zi.
Știu că totul s-a schimbat,
Știu că maine-i va lipsi."
...
Acest ins nu s-a oprit,
Aceeași mama, același fiu,
A urât și a iubit,
Iar eu continuam să scriu.
"Tristă mama acestui prost,
Îmi zâmbește, dar forțat,
Și-și preface fericirea,
Dar eu știu că-s vinovat.
Și urăsc multe momente
Amintite în condei,
Pozele din scurgeri lente...
Urăsc lacrimile ei!"
...
A promis:
"Voi lupta cu-acele lacrimi
Pan' la zâmbet și mai bine
O iubesc și-o voi iubi
și ieri, și azi, și mâine."
...
Nu am scris... mi-am amintit.
poezie de Andrei Tudora
Adăugat de Andrei Tudora
Comentează! | Votează! | Copiază!
Și ieri și azi și poate mâine
Ieri, alergam hoinar pe miriști,
Desculți dar fără frică
Și nu-ntâlneam opreliști
Ieri, nu aveam gânduri prea multe,
Străin de toate cele,
Nici cine să mă asculte.
Ieri, harul nesecat din mine
I-mi răscolea dorința,
Să sper la mult mai bine.
Ieri, terminând cu școala,
Vroiam ca frământarea
Să-mi curme îndoiala.
Azi, cu capul sus pe umeri
Voi ști să aleg, doar una
Din multele alegeri.
Azi, este începutul
Unei cărări ce-aleargă
Spunând să uit trecutul.
Azi, razele de soare
Îmi luminează calea
Pașii să mi-i măsoare.
Azi, foșnetul din mine
Îmi spune încet, în șoapte,
Căci mâine va fi bine.
Azi, visele-mi nocturne
Îmi retrezesc speranța
Al zilelor diurne.
Azi, scriu mai multe rânduri
Și văd curgând cerneala
Spre multe alte gânduri.
Azi, nu știu ce-o fi mâine
Dar mi-am zidit cetatea
Și am în mâini, o
pâine.
Mâine e altă vreme
Sunt om cu sentimente
Și voi scrie poeme.
Să-mi povestesc viața
Celor ce cred în versuri
Să-mi rețină povața.
Căci viața este dură,
Război, o bătălie,
De nu-ți țeși o armură.
Viața te împinge
Să lupți mereu ca mine
Doar, astfel vei învinge.
poezie de Corneliu Zegrean-Nireșeanu din Freamăt de gânduri Lacrimi de dor (intern) (2008)
Adăugat de Corneliu Zegrean-Nireșeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nesigur
Pleacă, stai, vino!
Nu știu, cine ești?
Te mint! Rană alin-o...
Mai spune-mi povești!
Te știu...?! Te-am uitat!
Ba nu, nu mai pot...
Vino iar, din plecat!
Dă-mi ceva, sau dă-mi tot!
N-am nevoie de tine!
Oh, ce zic, sunt pierdut...
Orice rău, e spre bine.
Ba e rău... dar l-am vrut.
Te urăsc când zâmbești!
Toate sunt un totuna...!
... Să las naibii minciuna?!
Ele-s firi... zână, ești.
Pot trăi, bine, singur!
Până ieri, te-am văzut!
Ah, fă sfârșit... început.
Ba nu, pleacă-i mai sigur!
Dar ce am, ce-i cu mine?
Nu te merit de fel...
Poți pleca, că-i mai bine!!!
Am ieșiri de... tembel.
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (3 iunie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Te pețesc femeie
Să nu pleci așa departe,
Nu știu cum să fac, să-ți spun?
Îți pot dărui o carte,
Dar nu pot același drum.
Am de dăruit cuvinte,
Poate par a fii puține,
Dar, te rog, tu, ține minte
E cam tot ce am la mine.
Nu pot ca să îți promit,
Luna, stele de pe cer,
Aș minți, nu vreau să mint
Și apoi iertări să-mi cer.
Aș putea să spun nevrute
Și apoi să fug cu tine,
Nici cuvinte n-am prea multe,
Și tu știi c-așa-i mai bine.
Pot să îți dau mii de flori
Să-ți pun lumea la picioare
Și să te ridic la nori,
Dar să nu-ți iau ce te doare.
Nici măcar o veșnicie
N-am să pot să îți ofer
Dacă tot îmi e să-mi fie,
Să nu-ți dau, dar să îți cer.
Îți pot da a' mele mâini
Să te mângâie în noapte,
Capul să mi-l culci pe sâni
Și să te dezmierd în șoapte.
Să m-abandonez cu totul
Tu, să faci ce vrei cu mine,
Să-mi plimb inima cu cortul,
Să o-adăpostesc în tine.
Mai pot face-o nebunie,
Numai eu aș fii in stare,
Să te cer, să-mi fii tu mie,
Uite așa, o să vrei oare?
Vreau să te pețesc femeie
Cu ce am și ce-mi rămâne,
Pune-mi inima sub cheie,
Nu pot astăzi, vreau de mâine.
Astăzi încă sunt hoinar,
Și mă simt așa de bine,
Port o zi în buzunar,
Și-o petrec în ochi la tine.
Mă inundă a ta privire,
Nu știu ce să mă mai fac,
Lasă lumea, dă-mi de știre,
Dacă ai liber un pat.
Nu cred c-ai inima rece,
Să mă lași să dorm afară,
Nu știi cine poate trece,
Și mă fura, a câta oară?
Nu te las să pleci departe
Poate n-am să te găsesc,
Vreau să-ți dăruiesc o parte,
Din preamultul te iubesc!
poezie de Mihail Coandă (12 octombrie 2016)
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mama știe
mama știe că sunt mai frumoasă când iubesc
de aceea hrănește păsările de la ultimul etajul al babilonului ei
aici toate tablourile au geometria mea
urmele pașilor copilăriei se mai văd pe covoarele persane
în colțurile casei a ascuns hohotele mele de râs
și icoana chipului ei
biblioteca e plină cu povești
pe un raft de lemn de trandafir
cărțile mele
îmbrăcate în busuioc
mai sunt doar puține momente până să se îmbarce în
zepelinul acela cu care toți oamenii pleacă
spre lumea firelor de iarbă
dar ea ține morțiș să-mi spună că sunt frumoasă
mama știe că sunt fericită când iubesc caută în lada de zestre
rochia de mireasă
mi-o pune pe umeri să prind zborul îngerilor
mâinile îi tremură când îmi răsfoiește cărțile
cu ochii lacrimă de smerenie pe deasupra ochelarilor
soarbe lumina ochilor mei
mama știe că atunci când te-am întâlnit
nu am mai vrut să plec din sufletul tău
din poezia ta
din universul născut de tine pentru mine
cu pleoapele tremurânde mai citește un vers
îl mângâie ca pe un cântec și visează
mama știe doar este mamă
toate poeziile vin azi în poala ei
să mai asculte o poveste despre
cât de fericită este când te iubesc
poezie de Mihaela Meravei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poemele cu ochii verzi
Se scutură crinii
peste tăcerea care mă scrie,
caut să te închid într-un poem
sau într-o simplă poezie
numai că tot ce frământ
e fără umbră și doare,
dar azi
îmi ești dator
și complice
în cereasca-mi chemare
Lasă-mă un timp
să dispar
pentru cât mi-e de dor
vreau să-mi caut cuminte
un împrumut
exista o bancă de cuvinte!
orice cuvânt care respiră
numai în doi
mă inspiră!
De aceia mi-e bine
azi te caut prin iubesc-ul
ce-l am de la tine
chiar dacă se scutură crinii,
te rog sa mă crezi:
de-o vreme-
scriu numai poeme
cu ochii verzi
poezie de Daniela Pârvu Dorin (1 iunie 2017)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!