Nimic nu se compară cu zborul pe o bicicletă Schwinn

___ Încă îmi mai pot aminti zilele copilăriei
cât de plăcut era să arunci cu bulgări de nămol
şi să te joci cu broaştele râioase nu cu fetele
__ Era în regulă ca un băiat să fie băiat
să se lase la vale de pe cel mai înalt deal din apropiere
fără cască de protecţie pe o bicicletă Schwinn
cu picioarele urcate pe ghidon era şi mai mişto
nu-i trecea nimănui prin cap c-ar fi fost ceva periculos sau iresponsabil

__ Erau copaci în care să te caţări şi pe care să-i strângi în braţe
__ Erau fortăreţe de apărat şi pistoale cu capse şi onoare băieţească
__ Era dreptul copilului de a fi o fiinţă liberă
cu intruziunea ocazională a spanacului... a salatei... sau a căzii de baie...
__ Tehnic vorbind viaţa mea s-a sfârşit la vârsta de unsprezece ani...

poezie de Ted Sheridan, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Băiat de băiat

Dacă e băiat de mahăr,
Este dulce, plin de zahăr
Şi pipiţele ca gândul
Îi sug zahărul... cu rândul...

epigramă de Constantin Enescu (3 mai 2010)
Adăugat de Constantin Enescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Salcâmul nimănui

Erau pe deal copaci destui,
Dar unul, cel al nimănui,
Foşnea din frunze cu-nţeles
Când mă rupeam de-un drum de şes.

Se întâmpla atât de rar,
Încât mă întrebam: "El chiar
Îşi aminteşte mersul meu
Ori chipul? Ştie că sunt eu?"

Sunt ani de când n-am mai trecut
Prin locuri care mi-au plăcut
Şi-au fost, în tinereţea mea,
Decor spre ce mă atrăgea.

Mă-ntreb şi-acum, pe-acelaşi drum:
Salcâmul dintr-un vechi album,
Mai pune-n margini de cărare
O umbră binefăcătoare?

M-apropii şi o adiere
Şopteşte-n clipa de plăcere
De sub salcâmul nimănui:
"Iubeşti aceiaşi ochi căprui?"

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Băiat educat

S-a trezit "gură cască"!
Nu era băiat de gaşcă...

distih de Constantin Enescu (28 octombrie 2013)
Adăugat de Constantin Enescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Erau în Institut, aici nu li se asigura protecţie. Protecţie?! Pentru ce-ar fi avut nevoie?! Şi totuşi, în drum spre rachetodrom, câteva fete, angajate ale Institutului sau încă eleve, îl reţinură pe Lucian. Vai... Şi de ele cum să mai scape?! Tocmai când sosise şi el mai devreme, înainte de ora 08.00, să nu întârzie... Noroc că aceste domnişoare nu erau chiar atât de insistente, deci uniforma lui nu avea de suferit, însă de sărutări nu putu scăpa; fetele nu-i dădeau pace. Şi iată-se din nou cu urme de ruj, nu doar pe obraji... El spera totuşi să reuşească să ajungă în navă înainte de a sosi colegii săi; n-avu însă această şansă. Şi cine sosise mai devreme de ora 08.00?! Ah, ce ghinion! Tocmai Lia, domnişoara consilier... Dintr-o singură privire albastră pricepu tot ce se întâmpla, dar nu se opri în acel loc, îşi continuă drumul spre rachetodrom. Deşi era conştient că acţiunea la care se gândise nu era deloc în favoarea lui, Lucian găsi totuşi tăria de a o striga... Uimită, ea se opri totuşi, iar el privi rugător spre fetele ce-l înconjuraseră, cerându-le să-l lase să treacă spre rachetodrom.

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt în ea gânduri şi întâmplări ale copilăriei mele, multe şi ale copilului din mine care se trezeşte în mine peste ani, mai ales seara, şi mai ales în preajma iernii, şi sunt nişte năzdrăvănii, cu toate că nu-mi place cuvântul, ale unui băiat care mi-e foarte drag şi are vârsta voastră, şi care acum e la şcoală şi se teme de tabla înmulţirii, şi e prieten cu un pisoi, cu un cal şi cu o luntre legată sub o casă atârnănd pe malul Dunării dinspre Bărăgan.

Fănuş Neagu în revista Cutezătorii, 30 noiembrie 1967. Anul I, Despre cartea "Caii albi din oraşul Bucureşti"
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lingua nostra

eu am învăţat limba maternă cu tata,
mama, femeie tânără şi voinică,
alerga când în deal, când în vale,
căra desăgi cu demâncare
pe coada sapei,
trecea prin ape cu poalele sumese,
avea dreptate Oedip ăla,
dacă mă năştea băiat,
mi-aş fi scos ochii
ca să văd mai limpede cu inima,
dar din fetiţa îndrăgostită de
cuvintele tatălui
nu putea creşte decât
un suflet de pergament,
un palimpsest femeiesc pe care lumea
îşi caligrafiază durerea.

poezie de Luminiţa Ignea din Fluturele de lampă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cuiul

Într-o vreme, la-nceput
Şi-ntr-un leat nemaiştiut,
Care, nu pot să însemn,
Casele erau de lemn
Şi ulucile de scînduri,
Ca şi azi, întinse rînduri,
Puse strîmb şi cap în cap
Şi proptite cu proţap.
Dar zburau cu fiecare
Vînt mai tare,
Case, garduri şi pătule;
Şi în timpurile toate
Grijile erau destule.
Le-adunai împrăştiate
Şi-ncepea din nou şi iar
Truda muncii în zadar,
Ca să scoli din clătinare
Iarăş doagele-n picioare
Şi din nou să le anini
Cu te miri ce rădăcini.

Năzdrăvan, cum altul nu-i,
Un băiat al nimănui
Născoci, atunci, un cui.
Şi l-a scos şi arătat.
Cuiul nou o săptămînă
A umblat din mînă-n mînă.

A fost strîns şi pipăit,
Pus pe limbă, mirosit,
Niciun om nu înţelege
Cuiul ţeapăn cum să lege,
Fără funii şi curele,
Scîndurile între ele.
Năzdrăvanul şi golanul
Îl înfipse cu ciocanul.

Zice unul: -,, Dragul meu,
Aşa cui făceam şi eu,
Poate chiar mai dichisit,
Însă, vezi, nu m-am gîndit".

poezie celebră de Tudor Arghezi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Arhetip de cartier: "Băiat de băiat"

Look "dă jme", viril, forţos,
Tatuaje... cât mai jos,
Numai mintea-i declarată
"Zonă defavorizată".

epigramă de George Petrone din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Suntem în 1850. Cei din familia Chanel erau mereu tributari în munca lor ofertei sau refuzului. Cu excepţia fiului mai mare, care îi va urma tatălui la tejgheaua cârciumii, ceilalţi, fără niciun ban, muncitori cu ziua, nu erau sub ordinele nimănui. Erau la ordinele pământului.

Edmonde Charles-Roux în Coco Chanel (2014)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am fost la sala de gimnastică şi niciunul dintre noi nu văzuse aşa ceva în viaţa lui. Erau atleţi ruşi care se întindeau, făceau lucruri cu picioarele pe care le-ai fi crezut imposibile din punct de vedere fizic.

citat din Stuart Pearce
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

La vârsta a treia

C-ar fi aşa nu mă-ndoiesc
Şi nu pun bază pe cuvinte.
Necazuri nu-ţi pricinuiesc...
Te-ai face iar băiat cuminte.

epigramă de Rodica Nicoleta Ion din La braţ cu crocodilul, printre catrene şi epigrame
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De de mii de ani oamenii au fost oprimaţi - aşa cum unii dintre noi încă mai sunt - prin noţiunea că universul este o marionetă ale cărei sfori sunt trase de un zeu sau de mai mulţi zei, nevăzuţi şi enigmatici. Apoi, în urmă cu 2500 ani, a existat o trezire glorioasă în Ionia - pe Samos şi pe celelalte colonii greceşti din apropiere, care s-a extins printre insulele şi braţele aglomeratei mări Egee de Est. Dintr-o dată existau oameni care credeau că totul a fost făcut din atomi; că fiinţele umane şi celelalte animale au apărut din forme mai simple; că bolile nu erau provocate de demoni sau zei; că Pământul era doar o planetă care se învârte în jurul Soarelui. Şi că stelele erau foarte departe.

citat celebru din Carl Sagan
Adăugat de Catalin Popescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scrisoare unui vechi amic

Pe vremea când eram flăcău în sat
Şi apăream la horă mândru, frate,
Se minunau, zicând, fetele toate:
"Măi, ce frumos şi ce chipeş băiat!";

Le-am auzit şi-apoi, fi'nd însurat,
Când ne plimbam la braţ în parcuri seara
Prin Bucureşti, de-acolo-i Mărioara,
Aceeaşi frază pân' m-au deocheat,

Însă de când eu m-am pensionat,
Două femei în lume, o pereche,
Le mai aud zicându-mi fraza veche,
"Măi, ce frumos şi ce chipeş băiat";

Cred c-ai ghicit cam cine-s, imediat!
E mama, ce în viaţă încă este
Şi Mărioara, prima mea poveste....
Când mă gândesc, m-apucă şi-un oftat

De cum îmi zic, că d-aia-s ofticat,
Că una-mi zice cu semnul mirării
Şi alta-mi zice cu semnu-ntrebării,
În rest, toate-s mişto, te-am salutat!

poezie de Valeriu Cercel
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scrisoare unui vechi amic

Pe vremea când eram flăcău în sat
Şi apăream la horă mândru, frate,
Se minunau, zicând, fetele toate:
“Măi, ce frumos şi ce chipeş băiat!”;

Le-am auzit şi-apoi, fi’nd însurat,
Când ne plimbam la braţ în parcuri seara,
Prin Bucureşti, de-acolo-i Mărioara,
Aceeaşi frază pân’ m-au deocheat,

Însă de când, şi eu, m-am pensionat,
Două femei în lume, o pereche,
Le mai aud zicându-mi fraza veche,
“Măi, ce frumos şi ce chipeş băiat”;

Cred c-ai ghicit cam cine-s, imediat!
E mama, ce în viaţă încă este
Şi Mărioara, prima mea poveste….
Când mă gândesc, m-apucă şi-un oftat

De cum îmi zic, că d-aia-s ofticat,
Că una-mi zice cu semnul mirării
Şi alta-mi zice cu semnu-ntrebării,
În rest, toate-s mişto, te-am salutat!

poezie de Valeriu Cercel
Adăugat de Valeriu Cercel
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mandalele mele erau criptograme privitoare la starea sinelui care mi se prezenta mereu alta, zilnic. În ele am văzut sinele - adică, întreaga mea fiinţă - activând. Mai precis, la început abia întrezăream semnificaţia lor; dar mi se păreau în cel mai înalt grad importante şi le-am păstrat ca pe nişte perle preţioase. Aveam sentimentul clar că ele erau ceva central iar, cu timpul, am căpătat prin ele o concepţie vie despre sine. M-am gândit că sinele este ca o monadă care sunt eu - lumea mea. Mandala reprezintă această monadă, şi corespunde naturii microscopice a psihicului.

Carl Gustav Jung în Memories, Dreams, Reflections (1989)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fata moşneagului la deal, fata moşneagului la vale; ea după găteje prin pădure, ea cu tăbuieţul în spate la moară, ea, în sfârşit, în toate părţile după treabă. Cât era ziulica de mare, nu-şi mai strângea picioarele; dintr-o parte venea şi-n alta se ducea. Ş-apoi baba şi cu odorul de fiică-sa tot cârtitoare şi nemulţumitoare erau. Pentru babă, fata moşneagului era piatră de moară în casă; iar fata ei — busuioc de pus la icoane.

Ion Creangă în Fata babei şi fata moşneagului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Broaşte

Broaştele stau într-un mod mai solid
decât orice lucru care stă. In mijlocul saltului sunt
paraşutişti în cădere liberă. Mor pe şosele
cu membrele încrucişate pe piept şi
cu capul înălţat.

Iubesc broaştele stând
într-o poziţie de Buddha, care cad fără
paraşute, care mor
precum tenorii italieni.

Mai presus de orice, le iubesc pentru că,
urmărite în apă, niciodată
nu se sperie până acolo încât să renunţe
la a construi cu picioarele lor de balerine
triunghiuri stilizate

poezie clasică de Norman MacCaig, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Într-o zi de iarnă, departe de munţi, am descoperit o poză neclară a Everestului în cartea lui Richard Halliburton, Book of Marvels (Cartea minunilor). Era o reproducere jalnică, în care vârfurile crestate răsăreau pe fundalul unui cer ridicol de înnegrit şi şters. Everestul însuşi, aşezat undeva în spate, nici nu părea să fie cel mai înalt, dar nu conta. Era cel mai înalt; aşa spunea legenda. Cheia către poză erau visele, permiţându-i unui băiat să pătrundă acolo, să stea sus, pe creasta bătută de vânt, să se caţere către vârful care acum nu mai era departe...

Thomas F. Hornbein în Everest - creasta vestică: traversarea vârfului Everest
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

băiat

Un băiat este singura substanţă cunoscută din care se poate face un bărbat.

definiţie de Richard L. Evans
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am fost un băiat căruia i-a plăcut singurătatea, care a preferat mai mult compania lucrurilor decât cea a oamenilor.

citat clasic din Giuseppe Tomasi di Lampedusa
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!