Pescadorul de la Lowestoft

În Lowestoft a fost lansat la apă-un pescador,
Bagă bine la cap ce-ţi spun!
Construit pentru negoţul cu hering, de mare viitor,
Dar nava a dispărut hoinărind, hoinărind, hoinărind,
Dumnezeu ştie pe unde!

Guvernul i-a livrat cărbunele – făr-ai impune ruta –
Şi tunuri cu tragere rapidă la prova şi la pupa,
Lăsând-o să hoinărească-n voia ei, etc.

Căpitan era un tip de pe clipere1, plin de snagă şi curaj,
Care omora câte un om în fiece voiaj,
Obişnuit să hoinărească, etc.

Secundului – un paracliser din Ţara Galilor cu barbişon de ţap –
Îi plăcea să lupte-n frac şi cu joben pe cap,
Foarte credincios, deşi hoinărea, hoinărea, etc.

Mecanic era un tip de ani cincizeci şi opt2,
Întotdeauna gata să-şi accepte soarta, mort-copt,
Ceea ce nu-nseamnă că nu-i plăcea să hoinărească, etc.

Fochistul şef avea şaptesprezece ani abia3
Aşa că ce-i va aduce viitorul nici nu bănuia,
De-aceea,-mpreună cu ei, hoinărea, hoinărea, etc.

Bucătarul şef fusese cuhar4 la Azilul Câinilor Pierduţi,
Bagă bine la cap ce-ţi spun!
Şi-mi pare rău de-alde Friţ5 când îi va întâlni pe-argonauţi
Hoinărind, hoinărind, hoinărind şi hoinărind,
Pe tot cuprinsul Mării Nordului,
Dumnezeu ştie pe unde!

*Formatul poemului este inspirat de balada marinărească "Fecioara din Amsterdam", apărută la Londra pe la începutul secolului al XVII lea, în care sunt aduse laude unei domnişoare care "nu era mai bună decât ar fi trebuit să fie".

1. Navă de comerţ cu vele, de mare viteză, folosită în sec. al XIX lea mai ales pentru curse lungi, cum ar fi Anglia – Extremul Orient – Australia – Anglia.

2 - 3. În serviciul militar militar britanic sunt înrolate în general persoanele cu vârsta de peste 40 de ani. Oricum, în timpul Primului Război Mondial multe persoane cu vârsta peste acest prag se înrolau voluntar în forţele armate. Lucru valabil şi pentru adolescenţii sub vârsta de recrutare, dar mai în vârstă de cincisprezece ani şi şase luni.

4. Bucătar.

5. Nume peiorativ dat nemţilor în perioada celor două războaie mondiale.

poezie celebră de Rudyard Kipling, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noi suntem

Noi suntem creatorii acestei muzici sublime,
Noi suntem plăsmuitorii acestor vise-nalte:
Hoinărind printre-însingurate stânci marine,
Adăstând lângă vaduri de ape secate.
Noi suntem orfanii sorţii, cei fără nume,
Luminaţi de raza palidă-a unei luni amare;
Noi mişcăm planeta, îi dăm un sens anume
De la întemeierea vieţii până azi. Se pare
Că pentru fiecare vârstă un vis moare –
Sau că un vis se naşte-n lume.

poezie de Arthur William Edgar O'Shaughnessy din Ode, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

După ce-am văzut inimi transplantate şi oameni hoinărind pe Lună - schilodul care îşi ia patul şi umblă îmi pare un miracol banal.

aforism de Valeriu Butulescu din Imensitatea punctului
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

poeme scurte –
hoinărind acum hai-hui
printre haiku-uri

haiku de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Turist rătăcit

Hoinărind ca un nomad
Pădurea verde de brad,
Mă privea cu ochi de jad.

tristih de David Boia (16 septembrie 2013)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vârsta inimii mele

Sunt în sfârşit la vârsta care-mi place,
vârsta inimii mele.
Asta pentru că sunt încă curioasă,
pentru a-mi cultiva visele,
să iubeşti şi să te minunezi.
Nu am mai multe temeri
şi nesiguranţă decât înainte,
nici măcar nostalgie pentru trecut,
pentru că trăiesc şi iubesc prezentul.
Am vârsta care-mi permite
să-mi înfrunt viaţa,
cu uşurinţă şi responsabilitate,
pentru a spune liber ceea ce cred eu.
Sunt la o vârstă frumoasă, îmi place.
Totul mi se pare mai detaşat şi mai uşor,
pentru că m-am împăcat cu mine însumi,
în sfârşit, am vârsta mea,
vârsta pe care am crezut
că o voi avea de-a lungul anilor,
uitându-mă la bunica mea
şi apoi la mama mea.

poezie de Eugenia Calancea (15 august 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vârsta inimii mele

Sunt în sfârşit la vârsta care-mi place,
vârsta inimii mele.
Asta pentru că sunt încă curioasă,
pentru a-mi cultiva visele,
să iubeşti şi să te minunezi.
Nu am mai multe temeri
şi nesiguranţă decât înainte,
nici măcar nostalgie pentru trecut,
pentru că trăiesc şi iubesc prezentul.
Am vârsta care-mi permite
să-mi înfrunt viaţa,
cu uşurinţă şi responsabilitate,
pentru a spune liber ceea ce cred eu.
Sunt la o vârstă frumoasă, îmi place.
Totul mi se pare mai detaşat şi mai uşor,
pentru că m-am împăcat cu mine însumi,
în sfârşit, am vârsta mea,
vârsta pe care am crezut
că o voi avea de-a lungul anilor,
uitându-mă la bunica mea
şi apoi la mama mea.

poezie de Eugenia Calancea (15 august 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Peste tot şi nicăieri

Hoinărind peste tot şi nicăieri
Aşa e astăzi, aşa a fost şi ieri
Privesc în jos, privesc şi-n sus
Pe cer planează un vultur pleşuv.

Un om uscat, pare-a fi viu
Păşeşte sub cerul cenuşiu de întuneric,
Plimbându-se pe malul râului sângeriu
Unde peştii Piranha aşteaptă flămânzi.

Şi am fugit, m-am ascuns departe
De ploaia violentă cu picuri acizi
Topind în jur pe toţi şi toate
Am fugit, mă ascund, peste tot şi nicăieri.

poezie de Edmond Ioan Siladie (14 martie 2018)
Adăugat de Edy t.K
Comentează! | Votează! | Copiază!

Peripeţie mizileană

Am mers către Mizil să mă destind,
Aşa cum mai făcusem şi-n alţi ani.
Dar înghetat pe drum - tot hoinărind,
Am nimerit în crama din... Tohani!

epigramă de Virgil Petcu din Festivalul de umor "Romeo şi Julieta la Mizil " (26 ianuarie 2013)
Adăugat de Virgil Petcu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sublim

Cât de sublimă
este lumea
care nu este.
Poeţii o cântă,
o visează
şi o doresc.
Lunatecii
O caută
orbecăind
pe raze de lună.
S-o căutăm
împreună
la noapte
şi apoi să plecăm
îndrăgostiţi.
Să plecăm
hoinărind
în neexistenţă.

poezie de Vintilă Nicu (2009)
Adăugat de Any Drăgoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Hoinărind ca o vioară

Am plecat să culeg mure,
după o rimă de pădure,
Am plecat să prind un zbor,
după o ramură de nor,
Am plecat să smulg un sunet,
după raza de la tunet,
şi-am căzut de când cutreier,
în cântarea unui greier.
Unde luat la subţioară...
Am şi fost făcut vioară!

poezie de Constantin Păun din Patima izvoarelor (1995)
Adăugat de Constantin Păun
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Altădată eram fericit
să beau câte o tărie
cu Trakl
sub streaşina oricărui
chioşc de ziare.
Ne măream tăcuţi
poftele de cer,
hoinărind prin fum de
inspiraţie
cu licuricii.
Oh, chioşcurile de
maculatură de-acum!
Put
a imagini cu viermi
sugînd silicon
la pieptul iluziilor
sterpe!

poezie de Eleodor Dinu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cine eşti tu ?

- Cine eşti tu,
poete,
ce ne învălui sufletul
cu boarea ochiului tău?

Zeu hoinărind
pe cerul din om,
om exilat
în iadul din zeu,
sclavul ce schimbă
pe muntele nopţii
cătuşe de lut
cu lanţuri cosmice?...

- Sunt,
sunt tot ce voi credeţi
că sunt
ori nu sunt...

Eu sunt vânătorul
de cerbi
albaştri...

eu sunt vânatul
ciutei cu-alice
de irişi.

poezie de N. Petrescu-Redi din Înrourări (2005)
Adăugat de Mariea Petrescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Basm de toamnă într-o icoană

Uneori drumul te duce
Unde n-ai să gândeşti
Prin locuri de poveşti
Şi cu pana faci cruce

Zărind răsăritul de basm
Peste verdele-n ultim spasm
Cu heruvimi de ceaţă
Ce ambrozic se înalţă

Peste păduri şi câmpuri
Cu rouă părând, lumânări
Si ochii mei hoinărind
Poate te-o zări zâmbind

Pe culme fluturând mâna
Cu răsăritu-n purpură
Semănând cu o icoană
Cu-ngeri de ceaţă-n aură.

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vagabond prin durerile altora

niciodată nu am fost atât de fericit încât
să-mi povestesc durerea
primei dureri din ziua de azi
îndurerată şi ea
din cauza
a ceea ce nu putea fi pentru mine-
un biet vagabond hoinărind
prin durerile altora

şi ce dacă durerea îmi anesteziază lacrima

orice lacrimă are povestea ei
şi-n fiecare poveste
sunt eu -
vagabondul ce stă la margine de drum
cerşind
mângâiere zilei

poezie de Teodor Dume (2017)
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

în mintea ei
aduna pietre
aşa cum adună ţăranul
bobul de grâu
să frământe o pâine trezită
de trecutule veri
peste ea adiau mângâieri
cu mult mai coapte
decât crusta pâinii
sub cerul ferestrei
zvonul întors de corbi solitari
râdea
ea aduna bobul de rouă
cu mult mai tenace
perseverând să creeze
o mare de spice
din imensitatea de pietre
asculta şi dădea
tuturora dreptate
pulberi
zbateri
naşteri
sublime zădărnicii
în mintea ei
de frunză hoinărind
peste răbdarea stelelor
coroana de spini creştea

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cheiuri

Hoinărind de-a lungul
Cheiurilor aglomerate,
Urmăresc vapoarele posomorâte.
Nave negre care tremură
Şi se mişcă asemeni unor mastodonţi
Treziţi dintr-un somn letargic.

Portul gălăgios
Nu le vorbeşte, nici nu le invită
Să ia parte la vreo acţiune.
Dar în larg, odată ieşite în larg,
Reverberând sunete joase,
Năluci în orizontul puţin luminat,
Ele trec pe lângă reperele coastei,
Prin priveliştea largă spre depărtarea ondulând sălbatic,
Încordate-n viteze cumulative
Pentru a înfrunta provocările mării.

Afundându-se-n mare,
Înălţându-se încăpăţânte pe valuri,
În pulbere salină şi ceaţă şi spumă şi soare.

poezie de Carl Sandburg, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şobolan pe navă

Cum ţ'ar plăcea să fii şobolan în acea mohorâtă ocnă,
Făr'-un locşor numai al tău de care să îţi spânzuri fesul?
Cu picioarele desculţe, umede şi îngheţate bocnă,
Pe-un cliper cu velele fâlfâind în vânt, în valuri cu bompresul?

Cum ţ'ar plăcea să navighezi pe-o mare vânătă, unde-otrava
Apei saline te-năbuşă, iar uraganul te izbeşte cu tâmplele de cer?
Unde-n omăt vrăjmaş corabia brăzdează troiene albe cu etrava,
Unde-ţi înlemneşte mâna pe cavila timonei înnegrite de-atât ger?

Cum ţ'ar plăcea ca, după luni de zile,-ajuns la ţărm, să vezi cum
În taverne oamenii se feresc de tine, ţinându-se cât mai departe:
"Pericol, marinari, feriţi-vă, nu le staţi prin preajmă nicidecum!"
Cum ţ'ar plăcea s-auzi cântecele lor marinăreşti, triste de moarte,

Undeva pe marea translucid-febrilă, tropicală,
Cu coasa de argint a lunii secerând lanuri pe cerul înstelat,
C-un camarad alături ciupind lăuta-n noaptea de cerneală,
Alinând în sufletele-nsingurate un dor de ne-alinat?

Cum ţ'ar plăcea să-ţi vezi cochipierul, căzut în valuri, înecat,
În tip ce nava zburdă cu vânt din pupa către Extremul Orient?
S-auzi, "Salvaţi-mă! Ajutor, Doamne!", ştiind că nu poate fi salvat?
Cum ţ'ar plăcea s-auzi "Om la apă!",-n acel cumplit eveniment?!

Mi-accept soarta! Voi fi şobolan la bordul unui velier, pe mare!
Iată, înalţ velele şi-mi iau adio de la cei dragi, fluturând bereta!
La bord! Niciun marinar nu ştie când îi va veni şi lui ora-aceea mare,
Acolo unde-n vântul nopţii poate moartea-şi ascute-acum raşcheta.

A mea să fie marea! Din inimă-i mulţumesc lui Dumnezeu
Pentru fiecare val care se-nalţă şi se sparge înspumând teuga,
Fericit că respir şi că am două mâini care trudesc din greu;
Voi fi, în numele Domnului, omul mării! Ăsta mi-i crezul şi asta ruga!

poezie de Bill Adams, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

vârsta mijlocie

Vârsta mijlocie este perioada de timp când omul crede că peste o săptămână sau două se va simţi la fel de bine ca întotdeauna.

definiţie clasică de Don Marquis
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Patrula de la Marea Nordului

Acolo unde-i proaspăt vântul de est în fiecare dimineaţă,
Iar brizele nopţii, năvălind dinspre Pol, fulgeră pe-apele fiordului
Am auzit o navă Distrugător cântând: "Ce viaţă minunată
Au marinarii în Patrula de la Marea Nordului!"

"Să spargem lucrurile-n bucăţele-i treaba noastră (şi-a lui Friţ),
Asta înseamnă că-s pretutindeni mine-n jurul Distrugătorului.
Dar dacă n-ai niciun motiv să mori îndată,
Evită să te-apropii de Patrula de la Marea Nordului.

Noi l-avertizăm de pericole pe căpitanul navei de comerţ,
Deşi misiunea noastră de salvare nu-i pe placul lui,
Toţi se plâng când acostăm la nava lor sau stingem un incendiu
De semnalele şi de luminile Patrulei de la Marea Nordului."

(Douăsprezece versuri omise)*

"Măturaţi de valuri, dar încă-naintând, aproape-necaţi, dar încă vii,
Urmărim cum prova navei ignoră hula şi talazurile fiordului,
Auzim, infernal, urletul elicei: Întrebaţi-i pe cei de la mal
Cine mai înfruntă Iadul precum cei din Patrula de la Marea Nordului."

* Conform agentului literar al lui Kipling, A. P. Watt, includerea menţiunii "Douăsprezece versuri omise" între strofele a treia şi a patra a fost făcută de Kipling ca un fel de glumă, pentru a indica faptul că pericolele care pândesc o navă de patrulare în apele arctice pe timp de război sunt mult prea numeroase pentru a putea fi enumerate.

poezie celebră de Rudyard Kipling, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dealul

Unde sunt Elmer, Herman, Bert, Tom şi Charley,
Cel slab de înger, cel cu braţul puternic, clownul, beţivanul, luptătorul?
Toţi, toţi dorm pe deal.

Unul a murit de febră,
Unul a ars într-o mină,
Unul a fost ucis într-o încăierare,
Unul s-a stins la închisoare,
Unul a căzut de pe un pod, trudind pentru copii şi soţie
Toţi, toţi dorm, dorm, dorm pe deal.

Unde sunt Ella, Kate, Mag, Lizzie şi Edith,
Inima blândă, sufletul simplu, cea zgomotoasă, cea mândră, cea fericită...?
Toate, toate dorm pe deal.

Una a murit într-o naştere ruşinoasă,
Una din nefericire în dragoste,
Una în mâinile unei brute într-n bordel,
Una din mândrie frântă căutând să împlinească chemarea inimii;
Una după o viaţă în depărtatele Londra şi Paris.
A fost adusă la locşorul ei de Ella şi Kate şi Mag
Toate, toate dorm, dorm, dorm pe deal.

Unde sunt unchiul Isaac şi mătuşa Emily,
Şi bătrânul Towny Kincaid şi Sevigne Houghton,
Şi maiorul Walker care a discutat
Cu venerabilii bărbaţi ai Revoluţiei...?
Toţi, toţi dorm pe deal.

Cei cărora le-au murit copii în război,
Cei cărora viaţa fiicelor a fost strivită,
Şi copii lor rămaşi orfani, plângând...
Toţi, toţi dorm, dorm, dorm pe deal.

Unde este bătrânul cu vioara, Jones,
Care s-a jucat cu viaţa toţi cei nouăzeci de ani ai săi,
Înfruntând lapoviţa cu pieptul dezvelit,
Bând, hoinărind, fără a gândi la nevastă sau la rude,
La aur, la dragoste, sau la rai?
Uite, el înşiră vrute şi nevrute despre peştii fripţi în ţepuşă demult,
Despre vechile curse de cai de la Clary's Grove,
Despre ce a spus Abe Lincoln
Odată, la Springfield.

epitaf de Edgar Lee Masters din antologia de versuri Antologia de la Spoon River, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!