Era firesc ca Dumnezeu, neavând la îndemână alt material, să folosească verbul în actul creaţiei. Acest lucru nu m-a surprins, ci modul prin care, ulterior, a proiectat acest univers unitar, cu milioane de existenţe care a început să se deterioreze, când creaţia supremă, omul, a fost plămădit şi el a început procesul de exterminare a semenilor lui şi de distrugere a mediului în care vieţuia.

Aurel Neron în Cartea "Ultima escaladă", pagina 148
Adăugat de Aurel Neron,
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ceea ce am făcut este să arăt că este posibil ca modul în care universul a început să fie determinat prin legile ştiinţei. În acest caz, nu ar mai fi necesar să se apeleze la Dumnezeu pentru a decide modul în care a început universul. Acest lucru nu dovedeşte că nu există Dumnezeu, doar că, Dumnezeu nu este necesar.

citat clasic din Stephen Hawking
Adăugat de Catalin Popescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Concluzionând, putem afirma că medicii au fost în mare parte responsabili pentru ecologia ucigaşă de la Auschwitz: alegerea victimelor, derularea procedurilor fizice şi psihologice ale exterminării şi echilibrarea sarcinilor de muncă cu cele de exterminare din cadrul lagărului. Deşi nu au condus în niciun caz Auschwitz-ul, medicii i-au conferit o aură de medicină deviantă. Aşa cum s-a exprimat un supravieţuitor care a observant îndeaproape procesul, "Auschwitz-ul a fost ca o operaţie medicală", iar "programul de exterminare a fost condus de medici de la început până la sfârşit".

Robert Jay Lifton în Medicii nazişti. Exterminarea medicală şi psihologia genocidului (2015)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sfârşit de Autograf

Târziu a început
dimineaţa aceasta,
în care încerc să imprim
litere pe sufletul tău...

Târziu acest zgomot
de suflet
m-a trezit
din visul în care
tu rătăceai
în oraşul construit de tine...

Târziu am început să mă cunosc
printre miile de suflete
care pretindeau a fi
ale mele...

Târziu acest autograf fără anotimp...

Sfârşit de Autograf...

Devreme am început să te iubesc...

poezie de Anna Panovici din Sfârşit de Autograf (4 aprilie 2010)
Adăugat de Anna Panovici
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă îţi vei aminti fiecare cuvânt din această carte, memoria ta va înregistra în jur de 2 milioane de bucăţi de informaţie: ordinea din creierul tău va creşte cu aproximativ 2 milioane de unităţi. Totuşi, în timpul în care ai citit cartea, tu ai convertit cel puţin o mie de calorii de energie ordonată, din mâncare, în energie dezordonată, sub formă de căldură, pe care o pierzi în aerul din jurul tău prin convecţie şi transpiraţie. Acest lucru va mări dezordinea din univers cu aproximativ 20 de milioane de milioane de milioane de milioane de unităţi - sau cu aproximativ 10 milioane de milioane de milioane de ori mai mult decât creşterea în ordine din creierul tău - şi asta doar dacă îţi vei aminti tot ce s-a scris în această carte.

Stephen Hawking în O scurtă istorie a timpului
Adăugat de Catalin Popescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trăiam zi şi noapte în această Nirvana, care nu admitea niciun alt lucru în ea şi nici nu se modifica. Apoi şi ea a început să dispară într-o Supraconştiinţă. Aspectul iluzoriu al lumii lăsa loc, treptat, unui alt aspect, în care iluzia nu era decât un mic fenomen de suprafaţă, în spatele căruia exista imensa Realitate Divină Supremă în inima tuturor lucrurilor care îmi apăruseră la început ca forme vide sau imagini cinematografice. Şi aceasta nu era o încătuşare în simţuri, o diminuare sau o cădere din experienţa supremă ci, din contră, o elevare şi o lărgire constantă a Adevărului.

citat din Sri Aurobindo
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poezie despre "Nimic",

"La început a fost Cuvântul";
Dar Cuvântul de unde s-a luat?
Se spune că pământul
Dintr-o explozie ar fi apărut;
Şi, înainte de explozie,
Ce a explodat?

Sau poate... Totul a apărut din Nimic,
Dar Nimicul – ce mai e?
De unde vine acest "Nimic":
Dintr-un alt Nimic,
Sau din ceva mai mic?
Sau, poate, mai mare?
( Nu mi-ar fi de mirare!)

Ce este Nimicul?
Este "nimic" sau "gol"?
Şi dacă e "gol" –
Cu ce era umplut?
Ce a fost la început?

Dar dacă nu există
Nici început, nici sfârşit,
Doar "suspendată clipă" – infinit?
Şi dacă Nimicul e pur şi simplu – nimic
Din care a apărut acest infinit?

Nu sunt savant, şi nici cercetător,
Doar mă joc de-a filosoful;
Nimeni nu ştie şi nici n-a ştiut
Ce a fost la început;
În schimb, un lucru e cert despre Nimic:
"Ştiu că nu ştiu nimic".

poezie de Maria Supernic (13 februarie 2021)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toţi oamenii numiţi ulterior "mari", care şi-au urmat îndemnurile propriilor lor inimi, au început prin a fi neînţeleşi, neacceptaţi sau chiar prigoniţi pentru ideile lor. Dar numai la început.

Colin Turner în Născut pentru succes
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Adam şi Eva

În braţele tale, ca în braţele lumii de început
Trăiesc din nou creaţia
În pacea suflării lui Dumnezeu
Peste lutul şi iubirea din care sunt făcut

Eşti EA, dar de păcat nu mă mai tem
Din pom fructul cules
Demult a fost muşcat
Adam şi Eva, de la început, suntem

poezie de Relu Cazacu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omul care merge prea departe, care îndrăzneşte să fie şi să aibă mai mult decât i-a hărăzit soarta, inevitabil va atrage gelozia divină şi ruina. Omul sau naţiunea care este dominată de o sete nestăpânită de autoafirmare va ajunge direct la o nemăsurată încredere în sine, şi astfel la distrugere. Pasiunea oarbă generează încredere în sine, iar încrederea excesivă în sine sfârşeşte în distrugere. Depăşirea a ceea ce este drept şi firesc pentru om, aduce cu sine ruina, restabilind astfel echilibrul;prin extensie la întregul univers, guvernează legea cosmică, asigurând păstrarea unui echilibru şi prevenind haosul şi anarhia.

citat din Tucidide
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mie nu îmi pare că acest fantastic, minunat univers, acest interval imens de timp şi spaţiu şi felurile diferite de animale, şi toate felurile diferite de plante, şi toţi aceşti atomi cu mişcările lor, şi tot aşa, tot acest lucru complicat poate fi doar o scenă în care Dumnezeu să poată să privească luptele fiinţelor umane pentru bine şi rău - care este părerea pe care o are religia. Scena este prea mare pentru această dramă.

citat clasic din Richard P. Feynman
Adăugat de Cătălin Popescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

La început a fost Cuvântul

La început a fost Cuvântul. Şi Cuvântul era la Dumnezeu,
însemna Cuvântul Domnului, acel cuvânt a fost Creaţia.
Dar de-a lungul veacurilor de cultură umană cuvântul
a luat alte înţelesuri, atât laice, cât şi religioase.

A avea cuvântul a ajuns sinonim cu autoritatea supremă,
cu prestigiul, cu incredibila şi uneori periculoasa persuasiune,
cu a avea Ora de Maximă Audienţă, o emisiune TV,
cu a avea darul de-a trăncăni, eventual folosind mai multe limbi.

Cuvântul zboară prin spaţiu, ricoşează din sateliţi,
mai aproape de noi decât a fost vreodată de cerurile
de unde se crede că a coborât.

Dar, după părerea mea şi-a celor ca mine,
cea mai mare transformare s-a produs cu mult timp în urmă,
atunci când el a fost pentru prima dată încrustat în piatră
sau trasat pe papirus, când sunetul s-a materializat pentru privire,
din a fi auzit, în a fi citit prin semne, apoi prin text;
şi a călătorit prin timp de la manuscris la Gutenberg.

Pentru că aceasta este povestea genezei scriitorului.
E povestea care a SCRIS-o pe ea sau l-a SCRIS el întru fiinţă.

poezie de Nadine Gordimer din Scris şi Fiinţă, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce e omul pe pământ

Ce e omul pe pământ?
O frunză purtată în vânt,
poate un simplu cuvânt
care n-are nici început, şi nici sfârşit.

Poate e o stea care,
Când vine noaptea,
Ea pe cer răsare
Şi când vin zorile moare?

Omul, cine e el?
O fiinţă plină de mister,
Care zice că se teme
De bunul Dumnezeu.

Dar face cum vrea el,
Şi bine, şi rău!
Căci aşa a fost şi va fi mereu,
Omul se socoate el singur pe pământ Dumnezeu

poezie de Vladimir Potlog (30 aprilie 2007)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Claudiu Dumitrache este un simbol pentru viitorul creaţiei intelectuale care nu trebuie sa moară niciodată, oricât de digitalizaţi am deveni. Iar faptul că îmbină literatura cu muzica, e un semn foarte bun pentru muze, care ne vin de la vechii greci. Omul este o fiinţă capabilă de creaţie intelectuală, singura, de altminteri, iar Claudiu ilustrează acest lucru. El va duce literatura română şi artele mai departe. Acum este multă umbră, dar va veni lumina. Claudiu Dumitrache este un intelectual care poate coagula suflete, ceea ce nu este puţin lucru.

Ioan-Aurel Pop în Dicţionarul enciclopedic al scriitorilor români la începutul mileniului al III-lea – MILENARIUM, vol, Claudiu Dumitrache
Adăugat de Ionel Cioaba
Comentează! | Votează! | Copiază!

Acest Mileniu vine spre noi cu o viteză şi cu o cantitate de informaţii, creaţii şi concepţii, care de multe ori ne pun în imposibilitate de adaptare şi progres. Această stare ne obligă să ne schimbăm radical modul de a vedea lumea. Trebuie să ne schimbăm modul şi capacitatea de abordare şi sinteză, pentru a vedea cât mai real această nouă lume, prin concepte structurale de ansamblu, în final prin structuri de imagine. Cuvântul reprezintă cheia intrării în acest univers.

Viorel Muha (septembrie 2008)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

În faţa Lui există omul creat de El, şi nu alt dumnezeu creat de om.
Se poate muri din cauza vieţii când nu cauţi salvarea în confesiune. Această salvare reprezintă rugăciunea ca sens şi echilibru şi revenirea la starea de om.
Este inutil să căutăm alte explicaţii în manifestarea omului când se declară atoateştiutor; nu numai că se află în momente de nesiguranţă, dar devine procesul direct al trufiei care cere ca obiectivitate obsesia – element dăunător cu care nu se poate supravieţui în legea lui Dumnezeu. Acest lucru este caracteristic dictatorilor.

Camelia Opriţa în Nihil sine Deo
Adăugat de Camelia Opriţa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cel mai măreţ lucru în acest univers este omul bun care dă piept cu restriştea. Există unul însă şi mai măreţ: cel care o înlătură.

citat clasic din Oliver Goldsmith
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ceauşescu Omul

M-am gândit la un cântec de primăvară
La un cântec de luna mai
Luna în care s-a renăscut aici un popor şi o ţară
Care în zilele de trudă o sărbătoare

M-am gândit la un cântec despre oţel
Despre pâine
Despre trandafiri
Despre aripi
Despre drapel
Început de strămoşi şi purtat către mâine
Cum trec aurul istoriei în el

Acest cântec, acest cântec şi inima îmi zice om
Pe crestele munţilor şi pe marginea mării
Pentru o stea
Pentru un far
Pentru o inimă
Pentru un om
Care e miez
Şi e stemă în destinele ţării

Acest cântec Ceauşescu se va numi
Aşa cum se numeşte o odă sau o baladă
Sau ca soldatul de veghe care în noapte şi zi
Priveşte epoca de sus de pe baricadă

Cinstiţi-mă cu dreptul de-al îmbrăţişa
Ca pe un om tânăr şi călit de furtună
Pentru verbul lui răspicat
Pentru gândirea lui ca platina
Pentru inima sa omenească şi mare şi bună

Veniţi şi cântaţi cântăreţi iubitori de eroi şi de ţară
Veniţi şi sculptaţi sculptători
În metal şi-n marmură toţi

Pentru Ceauşescu străbunilor
Şi-a prezentului meu, primăvara
Pentru Ceauşescu prin care vorbim cu ai patriei bravi strănepoţi

poezie de Alexandru Andriţoiu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ultima poezie

două vene deschise picură sânge pe parchetul lustruit
prin ceaţa privirii veioza din colţ pare o lumânare imensă
dar ştiu că este doar o veioză
pâlpâind galbenul orei târzii
Dumnezeu ţine în mâini mirat scutecele pătate de sângele îngerilor
încearcă să mă atingă cu la început a fost cuvântul
eu îl ţin crucificat la ieşirea din coastă
şi ştiu că fără noi e un biet şomer al Creaţiei!
de la Adam şi Eva totul a fost greşit
Dumnezeu e bipolar
Dumnezeu e masochist
Dumnezeu e sadic
Dumnezeu e lamentabil
Dumnezeu nu a avut niciodată o prietenă, iubită sau amantă
Dumnezeu nu e atotputernic, are sânge rece
nu e responsabil, pentru că nu previne
afişează pe toate străzile: Iadul sau Raiul
Dumnezeule ai îmbătrânit!
nici măcar Iisus nu ai fost Tu!
nu ştii cum să opreşti masacrul
pe care Tu l-ai început!
ai adus o grămadă de suferinţă
acum ce-o să faci? Ah, Biblia...
eu m-am săturat de teorie
care sună ca un un tort delicios pe care niciodată nu poţi să-l guşti
şi în loc de cireaşă o să scuip în vârful lui
adio!

poezie de Radu Chiorean (27 noiembrie 2018)
Adăugat de B IULIA CORINA
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când spun "munţi" e prea lipsit de conţinut cuvântul "a plăcea". Dar acesta este începutul. Apoi " a plăcea" devine "a iubi" şi, parcă, nici acest verb nu e cel mai potrivit. Cert este că ei îţi învăluie la început sufletul, apoi pătrund în el şi începi să le simţi lipsa, îţi doreşti din nou, întâlnirea cu ei, vor deveni o chemare veşnică. Dacă există o îndoială, ea porneşte de la faptul că nu ne convine ideea de a fi înrobiţi de lucruri, numai că ei, munţii, nu sunt lucruri, ci un întreg univers a cărei frumuseţe omul o cucereşte cu efort şi, uneori, cu mai mult decât atât: ei sunt şi ştiinţă fiindcă avem nevoie de ea pentru a-i cunoaşte, pentru a-i înţelege, pentru a pătrunde în tainele lor. Între oamenii care îi colindă trebuie să existe relaţii de prietenie, de ajutorare, chiar de sacrificiu fiindcă, uneori eşti silit să-ţi rişti cel puţin sănătatea pentru a-ţi salva coechipierul. Acestea şi altele sunt munţii. Şi totuşi, în primul rând, ei sunt iubire."

Aurel Neron în Muntele şi iubirea, Capitolul al II-lea
Adăugat de Neron Aurel
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rolul jucat de timp la începutul universului eu cred că este cheia finală spre a elimina nevoia de un Mare Arhitect (Dumnezeu), şi pentru a dezvălui modul în care universul s-a auto-creat... Timpul în sine trebuie să ajungă la o oprire [la singularitate]. Nu se poate ajunge la un timp înainte de Big Bang, pentru că nu a existat timp înainte de Big Bang. Am găsit în sfârşit ceva ce nu are o cauză, deoarece nu a existat timp în care să existe o cauză. Pentru mine acest lucru înseamnă că nu există nici o posibilitate de a avea un creator, deoarece nu este timp în care să fi existat un creator. Din moment ce timpul a început în momentul Big Bang-ului, a fost un eveniment care nu ar fi putut fi provocat sau creat de cineva sau ceva... Aşa că atunci când oamenii mă întreabă dacă un Dumnezeu a creat universul, eu le spun că întrebarea în sine nu are sens. Timpul nu a existat înainte de Big Bang, aşa că nu este timp în care Dumnezeu să poată să facă universul. Este ca şi cum ai cere indicaţii pentru a ajunge la marginea Pământului. Pământul este o sferă. Nu are o margine, aşa că a o căuta este un exerciţiu inutil.

citat clasic din Stephen Hawking
Adăugat de Catalin Popescu
Comentează! | Votează! | Copiază!