Da, se doarme la ora asta, şi asta e liniştitor, deoarece marea dorinţă a unei inimi neliniştite este să posede la nesfârşit fiinţa pe care o iubeşte sau să poată să scufunde această fiinţă, când timpul despărţirii a venit, într-un somn fără vise, care să nu se sfârşească decât în ziua revederii.

Albert Camus în Ciuma
Adăugat de Alex Kazumi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Visul este, într-un anumit fel, descărcarea psihică a unei dorinţe în stare de refulare deoarece el prezintă această dorinţă ca realizată. El satisface în ecelaşi timp cealaltă tendinţă, permiţând celui care doarme să-şi continue somnul.

Sigmund Freud în Interpretarea viselor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omul este o fiinţă liberă, o conştiinţă creatoare: doar fiinţa care suferă este o fiinţă necesară. Existenţa fără nevoi este o existenţă superfluă;o fiinţă fără nevoie este o fiinţă fără cauză;o fiinţă fără suferinţă este o fiinţă fără esenţă. O fiinţă fără suferinţă nu este nimic altceva decât o fiinţă fără sensibilitate, fără materie.

citat din Ludwing Feuerbach
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

În această poezie, luna semnifică noaptea, şi asta înseamnă că a venit timpul acţiunilor care nu pot fi făcute ziua.

perlă din examen de bacalaureat (2013)
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce se întâmplă cu tine şi ce ţi se pare că ai făcut în viaţa asta a fost aidoma unui vis. De aceea, la fel cum timpul nu există pentru un om când visează, fie că doarme un ceas, fie că doarme o sută e acelaşi lucru pentru cel adormit, tot astfel şi pentru omul care trăieşte în lumea asta timpul nu există. Omul se află mereu în prezent.

Lev Tolstoi în Despre Dumnezeu şi om din jurnalul ultimilor ani
Adăugat de Gabrine94
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mai am o singură dorinţă

De când eu te-am văzut pe tine,
Viaţa mea s-a schimbat,
Nu ştiu de rău, ori de bine
Sufletul mi-i tulburat.

Căci tu eşti unica fiinţă
În lumea asta care moare,
Tu îmi dai putere şi credinţă
Iubita mea cu chip de floare!

Mai am o singură dorinţă,
A te mai vedea odată,
Dar asta e cu neputinţă,
Îngerul meu cu chip de fată!

poezie de Vladimir Potlog (18 iunie 2008)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omul vrea să trăiască, însă este inutil să sperăm că această dorinţă va dicta toate acţiunile sale.

citat clasic din Albert Camus
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Căci omul este o fiinţă fără vârstă, o fiinţă care deţine îndemânarea, ca în câteva secunde să devină mai tânără şi aceasta în cadrul zidurilor timpului în care a trăit, în care înoată în sus şi în jos ca într-un bazin, la care oglinda apei se ridică şi coboară şi o conduce când cu această epocă, când cu alta.

citat celebru din Marcel Proust
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Câteodată este mai uşor să vezi clar ce se ascunde într-un mincinos decât într-un om care spune adevărul. Adevărul, asemeni luminii, orbeşte. Falsitatea, din contră, este o sclipire frumoasă care aureolează orice lucru.

citat clasic din Albert Camus
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am fost de părere că există o literatură germană din România care îşi procură subiectele din lumea înconjurătoare, în care ea prinde fiinţă, şi încearcă să trateze aceste subiecte într-o limbă care a luat fiinţă în altă parte şi este limba altei ţări, dar, în acelaşi timp, o limbă amprentată într-un fel ce ne îndreptăţeşte să spunem: "Asta este limba noastră, asta este literatura noastră!".

citat din Werner Sollner
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

O altfel de radiografie a realităţii

realitatea asta nu ştie de glumă când vine vorba de risipit vise
realitatea asta născătoare de monştri
realitatea asta violatorare de amintiri
realitatea asta bolnavă de disperare
cu trăsăturile ei diforme
cu focuri de artificii aprinse pe orice golgotă
cu traficul de biografii contrafăcute
cu dedesubturile ei ticsite cu trotil
realitatea asta care flirtrează adesea cu ospiciul
realitatea asta care încurajează stereotipurile
şi avorturile viselor
şi cultul excesului
realitatea asta fabricată în China
cu ideologiile ei artificiale
cu manipulările ei morbide
realitatea asta analfabetă la capitolul blândeţe
realitatea asta inamică unui surghiunit poet
care încă mai crede cu tărie
în coabitarea dintre suflete
în terapia versului
realitatea asta ca o hipnozantă trangresie
ca un cocktail Molotov în ochii privitorului
realitatea asta mult mai rece decât mângâierea morţii
realitatea asta mult mai tristă ca o melodie de Ceaikovski
realitatea asta când banală când excentrică
când radioactivă când halucinogenă
realitatea asta îi este copilului din mine
când scrânciob
când ştreang

poezie de Gabriel Petru Băeţan din volumul de versuri Headshot
Adăugat de Gabriel Petru Băeţan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Atunci când o fiinţă moare de somn, ea poate adormi oriunde, instantaneu. Tot aşa se întâmplă şi cu o fiinţă care îl iubeşte pe Dumnezeu. Ea poate medita oriunde, chiar şi într-un loc foarte aglomerat sau foarte zgomotos.

citat din Paramahamsa Yogananda
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Într-un sens, iluminarea este să îţi dai seama că nu există niciun sine separat. Am putea auzi asta de o sută de mii de ori: "Nu există niciun sine separat." Dar ce se întâmplă atunci când luăm asta în interior şi căutăm în mod serios ce ar putea să însemne? Am afla că înseamnă că tot ceea ce eu ca sine separat care se susţine ca fiind adevărat nu este. Gustul niciunul sine separat este total eliberator. "Niciun sine separat" nu înseamnă că este o experienţă spirituală care e ceva de genul: "M-am extins la infinit peste tot, şi am fuzionat cu totul." Asta e o experienţă frumoasă, minunată pe care să o aibă un sine separat, dar nu asta este Unimea. Unimea nu fuzionează. Fuzionarea are loc între doi şi deoarece nu există decât Unul, atunci orice experienţă de fuziune este o iluzie care fuzionează cu alta, oricât de frumoasă şi minunată ar putea fi această experienţă. Chiar şi atunci când am experienţa că am fuzionat cu absolutul, cu infinitul, cu Dumnezeu, aceasta înseamnă pur şi simplu că sinele meu fictiv a fuzionat cu o altă ficţiune. Experienţele mistice nu sunt iluminarea."

citat din Adyashanti
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unuia care doarme în timpul serviciului

Dânsul, când s-a trezit,
Era obosit
Că, în somn fiind,
S-a visat… muncind.

epigramă de Petre Gigea-Gorun din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă nu uiţi asta, le poţi da uitării pe toate celelalte, căci fără asta toate sunt deşertăciune. Draga mea, atât el cât şi tu poţi uita, ziua când v-aţi cunoscut, iubit, logodit, poţi uita ziua de naştere sau chiar numele copilului, poţi uita părinţii, poţi uita absolut orice gând, căci inevitabil timpul ţi le va lua şi le va vinde uitării... Un singur element esenţial nu uita, că tu eşti Dumnezeu şi nu nenorocitul de gând care te-a schilodit şi te-a făcut om. Dacă îl ţii minte pe Dumnezeu ca propria ta fiinţă poţi să uiţi totul, căci totul este doar deşertăciune. Dacă nu uiţi asta, le poţi da uitării pe toate celelalte, căci fără asta toate sunt deşertăciune. Nu-ţi uita inima dar uită-ţi mintea, nu aştepta bătrâneţea ca să vină Alzheimerul să ţi-o ia. Atât de multă deşertăciune pe care mintea o numeşte pompos şi fals "cunoaştere".

citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cel care se supune unei legi nu se teme de o judecată care-l aşază la locul ce i se cuvine într-o rânduială în care crede. Dar cel mai mare chin pe care l-au suferit vreodată oamenii, este acela de a fi judecaţi fără nicio lege.

citat clasic din Albert Camus
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Târziu şi-a dat seama

că e un personaj din roman
când stătea rezemată în coatele
goale şi se uita la castel
de acolo începe praga cea adevărată
ar putea ajunge acolo într-un sfert de oră
academic cum se spune
începând cu acel parapet
este oraşul din ilustrate
a turiştilor
şi
şi a târfelor asistate de peştii lor
acolo este praga pe care prietenii ei
n-o vizitează din multe motive
cu restaurante prea luxoase
pentru cehul venit din tranziţie
luminată orbitor de mii de
de
de proiectoare care spală imaginea veche
praga asta e de neînţeles
şi
şi nici nu simte vreo dorinţă să-l înţeleagă
chiar o oboseşte privindu-l
în oraşul ăsta a trăit kafka
şi l-a urât din toată fiinţa lui
se uită
se uită
şi-i vine să strige din adâncul fiinţei
să ţipe cu putere: vreau un amant!
şi trupul ei simte nevoia asta

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi s-a spus că eram un copil aproape grav, deşi plin de toate naivităţile acelei vârste. Mama mea mă iubea cu toată puterea unei naturi concentrate şi a unei vieţi care fusese tristă. Mi s-a spus că era o femeie înaltă, tăcută şi frumoasă. Ea suferise mult, căci multă vreme luptase cu cea mai grozavă sărăcie, lucrând zile şi săptămâni la o cuscutură, pentru care lua câţiva lei, căci bunica mea rămăsese fără mijloace. Numai mai târziu începu să aducă acasă ceva un frate al ei. Eu n-o ţin minte cum era la faţă, decât foarte vag. Am mai mult o impresie nelămurită despre fiinţa ei, despre esenţa ei sufletească, despre ceva cald şi lipit cu patimă de copilul acela, care azi sunt eu. Dar această impresie nelămurită a mea, adăugată cu cele ce am auzit despre ea, au alcătuit în mintea mea o fiinţă vie, pe care o văd: o fată tânără. Ea a murit la vârsta de 31 de ani, şi o văd ca o fată. Mama mea, acum când eu am 40 de ani, când sunt mai bătrân decât ea, îmi apare într-un chip foarte curios, pe care e greu să-l exprim. Mama mea este mai tânără decât mine.

Garabet Ibrăileanu în Amintiri din copilărie şi adolescenţă (31 iulie 1911)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toţi oamenii simt, într-un anumit fel, o duioşie a vieţii. Este cea care îi ajută să meargă înainte, cea către care se întorc atunci când sunt epuizaţi şi storşi.

citat clasic din Albert Camus
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu cred că există o altă lume în care va trebui "să dăm socoteală". Dar oricum avem de dat socoteală pe lumea asta tuturor acelora pe care îi iubim.

Albert Camus în Caiete
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Două inimi

Două inimi într-un singur piept, îşi împărţeau bătăile.
Una se satură şi decide să urce sus, în cap.
Îşi construieşte un întreg oraş, pe care îl înconjoară cu ziduri groase, din cea mai rezistentă pânză de aer.

Timpul trece...

Inima ce a decis să plece, măcinată fiind de singurătate, începe să îşi dea întâlnire cu prieteni invizibili; să îşi aducă singură ofrande; să cânte despre fericire, pentru a şi-o aminti.
În fiecare dimineaţă, de cum se deschid pleoapele, îşi repetă că "ştie ce face", minţindu-se fără să vrea.

Timpul trece...

Precum două păsări pe acelaşi cer, cele doua inimi nu se pot ignora la nesfârşit.
Prima ar vrea să vorbească, dar nu ştie limba.
A doua ar vrea să tacă, dar nu cunoaşte liniştea.

Timpul trece...

Până-ntro zi, când se opreşte-n loc.
Şi pentru câteva secunde, cele două inimi se privesc.
Una uitându-se în sus, cu modestie, cealaltă privind în jos, cu trufie.

De la această întâmplare, mult timp a trecut...
Şi adevărul e, că nimeni nu ştie să descrie exact ce s-a întâmplat, deşi mulţi au încercat.

Unii spun că cele doua inimi s-au privit, până când cea de sus a adormit.
Şi aşa de la înălţime a căzut, că s-a ciocnit de cea de jos... şi din doua inimi, Una s-a făcut.

poezie de Alexandru Pop
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!