Conştienţă

Pricepe cum bate Vântul,
Cinsteşte-I Puterea...
Vezi-ţi sufletul şi gândul,
Simtele adierea...
Redescoperă Viaţa,
Trăieşte Învierea...
Îndeamnă-ţi mintea să sape
Cuvântul, atent;
Cheamă Cerul să-ţi adape
Duhul, conştient...
Strălucire cheamă-n pleoape,
Fii eficient...
Şi-ai de grij' să nu te "înţepe"
Şarpele şiret!

poezie de Ioan Hapca din Reflecţii
Adăugat de Carol
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondel fierbinte

E uscat pământul,
Sufletul mă doare
Ca nu bate vântul,
Nu trezeşte-o boare.

Arşiţa de soare
Frige şi cuvântul;
E uscat pământul,
Sufletul mă doare.

Rog pe Domnul Sfântul
Cu puterea-i mare
Să adape câmpul
Mort de însetare,

Că-i uscat pământul.

rondel de Ioan Friciu (2018)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Veşnicia

Viaţa omului sub soare
E ca steaua căzătoare;
Răzbate un timp şi moare.
Însă cu sufletul lui,
Prin Puterea Domnului,
Va sta deasupra soarelui
Şi-l va pune în uimire
Cu divina-i strălucire

poligramă de Ioan Hapca
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bate vântul

Bate vântul
inima mi-a rămas caldă ca atunci
ca cerul albastru
când te-am imbrăţişat
bate vântul
ascultă-l!
înţelege-l!
e ca iubirea noastră mişcatoare de ploi si de fluturi
bate vântul iubirii.

poezie de Lorin Cimponeriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Timpul trebuie tratat
Cu o grijă delicată
Dar ai de grij' ca îngrijorat
Să nu te prindă niciodată.

Ioan Hapca în Sfaturi simple împletite simplu-n rime potrivite...
Adăugat de Claudia Tipec
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul şarpelui biblic

Iubito, şarpele şiret
Ne-a păcălit pe amândoi
Căci, iată, nu mai suntem goi
Plăcerea ne-a ajuns regret.

Păcatul ce-l ştiam doar noi,
Acuma nu mai e secret,
Iubito, şarpele şiret
Ne-a păcălit pe amândoi.

N-am fost nici popă, nici profet,
Iar tu mi-ai declarat război...
De-atunci şi până mai apoi
Am încercat să fiu ascet...

Iubito, şarpele-i şiret!

rondel de Mihai Enachi din O antologie a literaturii gălăţene contemporane (2010)
Adăugat de Mihai Enachi
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Ai de grij' că trândăvirea
Poartă păcătos gândirea,
Întărâtă tare firea,
Procesează rea voirea,
întăreşte nesimţirea
Şi îţi spulberă sfinţirea.

poezie de Ioan Hapca din Sfaturi simple împletite simplu-n rime potrivite...
Adăugat de Filip Mardoheu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mori ca să-ţi rămână sufletul în viaţă, nu trăi ca să-ţi omori sufletul!

antimetabolă de Ioan Hapca în Diverse gânduri, reflecţii, sfaturi şi poveţe în slujba unei vieţi cu scop
Adăugat de sara
Comentează! | Votează! | Copiază!

Salvaţi-vă duhul dintr-a morţii prinsoare;
La ce vi-i bun trupul când sufletul moare?!

citat din volumul de versuri Reflexii de Ioan Hapca
Adăugat de Marin Oprescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Reflecţie

Nu mai văd a scrie
Cum vedeam odată
Însă bucurie
Am ca niciodată;

Pe-orizontul bolţii
Zorii-s de lumină,
În lumina minţii
Ziua e divină,

Noaptea-i o orchestră
De armonie plină,
Aura terestră
Somnul îmi sprijină,

Universu' înclină
Arfa peste mână,
Cântecu-n surdină
În duh mi-l îngână,

Zorii-s o splendoare
Plină de lumină,
Ziua-i uimitoare,
Viaţa e divină,

Vânt de bucurie
Suflă pe cărare,
Ploaia timpurie
Toarnă înviorare,

Vântul bucuriei
Spulberă întristarea
Dând călătoriei
Toată încântarea,

Razele de soare
Inspiră chemarea,
Prin Cuvântul Care
Linişteşte marea,

Se adapă-n rouă
Rostul înflorit,
Cerul se coboară
Spre-un nou răsărit,

Sufletul zâmbeşte
Într-un bob de rouă,
Duhul străluceşte
De viaţă nouă,

Piscul mult dorit
Fruntea mi-o mângâie,
Ceru-i însorit
De nădejdea vie
A Celui Preaiubit.

poezie de Ioan Hapca din Reflecţii (2 iulie 2023)
Adăugat de Carol
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mintea este un dar preţios de la Dumnezeu care este destinată să călăuzească sufletul omului la cele bune şi plăcute Lui. Mintea este în suflet, iar sufletul este în trup. În minte este cuvântul, iar cuvântul este este sluga minţii, căci ce voieşte mintea, aceia tâlcuieşte cuvântul.

Aurel Roşca
Adăugat de Aurel Roşca
Comentează! | Votează! | Copiază!

Învaţă

De la orbi învaţă
Şi ia seama bine
Ce-i vederea-n viaţă
Şi viaţa-n sine.

De la surzi învaţă
Şi ascultă bine
Cum cheamă la viaţă
Cuvântul din tine.

De la prunci învaţă
Inima curată
Ce-ţi aduce-n viaţă
Pace necurmată.

De la orice floare
Învaţă mereu
A vieţii splendoare
Ce-o dă Dumnezeu.

Dumnezeu te învaţă
Viaţa din Scriptură
Căci Scriptura-i Viaţă,
Har fără măsură.

De la vînt şi ceaţă
Ia învăţătură;
Slava Lui măreaţă
Se vede-n natură.

Căci natura întreagă,
Cerul înstelat,
Face să Se vadă
Cel ce le-a creat.

De la tot ce vezi
Şi auzi învaţă,
Învaţă să crezi
În Suprem şi Viaţă.

Din toate învaţă
Că-n orice suflare
Se vede măreaţă
Mâna creatoare.

Tot ce-a fost creat
Este-n armonie
Cu-al vieţii Împărat
Până-n veşnicie.

"Un Fiu ni S-a dat"
Din ceruri de Sus,
Domn şi Împărat;
Viaţa eIsus!

Învaţă să-auzi
Şoapta Lui divină
Ajutând pe surzi
La Hristos să vină.

Fii un văzător
Care îl conduce
Pe nevăzător
Cu râvnă la cruce

Şi-alege-n toate
Viaţa cea de Sus
Ce-i Eternitate
Cu Domnul Isus.

Traiul cu folos
Pe pământ să-ţi fie,
Parte cu Hristos
Să-ai în veşnicie!

Ioan Hapca
10/01/2020 -Zaragoza

poezie de Ioan Hapca din volumul de versuri Reflexii
Adăugat de Marin Oprescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amintiri

Câteodată amintirea-i bună
Şi te scaldă-n liniştite ape;
Altădată-i rea ca o furtună
Care-ncearcă sufletul să-ţi sape.
Nu mai vezi nici Rai, nici Pomul Vieţii.
Au rămas şi îngerii, departe.
Bate vântul aprig al tristeţii
Sub un cer aducător de moarte.

Ce-i cu tine, Eva? Ce-i Adame?
Vă-nspăimântă deznădejdea firii?
Inima, în felurite game,
Sângeră pe spuza amintirii...

poezie de Simion Cubolta
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bate vântul florile

Bate vântul florile,
Ce frumoase îs zorile,
Când îmi bat lin în fereastră
Şi iubirea mea îi aleasă,
Ca o pasăre măiastră.

Bate vântul în fereastră,
Să vadă când sânt acasă,
Să mă îmbete cu mireasme,
În luna cu crizanteme
Florile iubirii mele.

Bate vântul în grădină,
Adunând frunze-n rugină,
Să-mi aştearnă covor moale,
Ce foşneşte sub picioare
Colorând orice cărare.

Bate vântule cu dor!
Şi mă cheamă în pridvor,
Unde m-aşteaptă bădiţa,
Să îi împrumut guriţa,
Că îi dulce ca frăguţa.

Vântule, pe unde treci
Toate cele le culegi,
Şi porţi dorurile mele
În nopţi albe, dar cu stele,
Florile vieţii mele.

Că viaţa fără de doruri,
Îi mătrăguna de pe dealuri.

poezie de Valeria Mahok (4 octombrie 2018)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tu, trăieşte Azi, îngână-ţi Cântul
Şi ascultă-n Adevăr cuvântul
Crescut şi luminat de mintea mea:
"Ai venit ca Apa, pleci ca Vântul."

rubaiat de Omar Khayyam, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cine-ţi cucereşte mintea îţi stăpâneşte sufletul.

Ioan Hapca în Diverse gânduri, reflecţii, sfaturi şi poveţe în slujba unei vieţi cu scop
Adăugat de sara
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Fă-ţi linişte în suflet pentru-n moment
şi-ascultă, ascultă atent cum te întâmpină timpul
cu clipa următoare, un har în care-i momentul
să-asculţi, să înveţi şi să faci ce cere Cuvântul,
ca să devii un pom cu rod abundent.

poezie de Ioan Hapca din Sfaturi simple împletite simplu-n rime potrivite...
Adăugat de Filip Mardoheu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mulţi zic cu gura că iubesc din tot sufletul care-i contrazice cu toată puterea!

Ioan Hapca în Diverse gânduri, reflecţii, sfaturi şi poveţe în slujba unei vieţi cu scop
Adăugat de Elis
Comentează! | Votează! | Copiază!

In memoriam - EMINESCIANĂ

Şi dacă tot am fost bătrân
Şi m-ai uitat cu totul,
E ca în tine să rămân,
Când îmi plăti-voi ortul!

Şi dacă zeu ţi-am fost cândva
Şi m-ai pus în icoană,
E ca să-ţi spună cineva
Că suntem într-o rană.

Iar dacă mă alungi din cer
Şi-mi pustieşti pământul,
E ca să afli că nu pier
Iubirea şi cuvântul!

Căci dacă, totuşi, n-am murit,
Dar te păstrez sub pleoape,
E că pe lume am venit,
Iubirea să-ţi adape!

poezie de Teodor Laurean
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De la orbi învaţă

De la orbi învaţă
Şi ia seama bine
Ce-i vederea-n viaţă
Şi viaţa-n sine.

De la surzi învaţă
Şi ascultă bine
Cum cheamă la viaţă
Cuvântul din tine.

De la prunci învaţă
Inima curată
Ce-ţi aduce-n viaţă
Pace necurmată.

De la orice floare
Învaţă mereu
A vieţii splendoare
Ce-o dă Dumnezeu.

Dumnezeu te învaţă
Viaţa din Scriptură
Căci Scriptura-i Viaţă,
Har fără măsură.

De la vânt şi ceaţă
Ia învăţătură;
Slava Lui măreaţă
Se vede-n natură.

Căci natura întreagă,
Cerul înstelat,
Face să Se vadă
Cel ce le-a creat.

De la tot ce vezi
Şi auzi învaţă,
Învaţă să crezi
În Suprem şi Viaţă.

Din toate învaţă
Că-n orice suflare
Se vede măreaţă
Mâna creatoare.

Tot ce-a fost creat
Este-n armonie
Cu-al vieţii Împărat
Până-n veşnicie.

"Un Fiu ni S-a dat"
Din ceruri de Sus,
Domn şi Împărat;
Viaţa e Isus!

Poţi alege-n toate
Cât ar fi de greu,
Pentru Eternitate
Domn pe Dumnezeu.

Învaţă să-auzi
Şoapta Lui divină
Ajutând pe surzi
La Hristos să vină.

Fii un văzător
Care îl conduce
Pe nevăzător
Cu râvnă la cruce.

Traiul cu folos
Pe pământ să-ţi fie,
Parte cu Hristos
Să-ai în veşnicie!

Ioan Hapca
10/01/2020 -Zaragoza

poezie de Ioan Hapca din volumul de versuri Reflexii
Adăugat de Marin Oprescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rugăciunea devine cu atât mai eficace cu cât te rogi mai eficient.

Ioan Hapca în Diverse gânduri, reflecţii, sfaturi şi poveţe în slujba unei vieţi cu scop
Adăugat de George
Comentează! | Votează! | Copiază!