Ce lumini neodihnite ale morţilor slăvesc
Pământul din care eşti universul românesc?
Ce gând sumbru-mi osândeşte vechiul meu hotar neşters,
Şi ce patrie există fără niciun univers?...

catren de Ştefan Radu Muşat din poezia, Cântece de pâine nouă legănau acest pământ - Exerciţiu de patriotism
Adăugat de Nicoleta Muşat
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântece de pâine nouă legănau acest pământ...

Era un drum care urca în cer de pe câmpia coaptă,
Umblat de-o fată c-un paner şi-avea ulcior cu apă.
N-a mai rămas nimic din toate ce-am avut;
De-aseară stau pe câmp sub un stejar mărunt.

Ne-am născut să stăm pe aur, dar rămânem tot săraci
Şi pământul sângerează, e spinos şi plin de maci.
El a fost pământ rotund şi era ocean de grâne,
Iar în coarnele de brazi atârnau colaci şi pâine.

Ce fântâni erau pe câmp!... Stelele cădeau în ape
Şi văpaia se-nchina spicelor de grâne coapte.
De aramă era câmpul, grânele urcau în cer...
E târziu şi-i lună plină - o fată vine c-un paner.

Vino cu mine să vezi unde este pâinea – îmi zice -
E între ape; aici e gras pământul. Şi dă să se ridice.
Sunt rănită... Ţi-aduci aminte grâul cum urca în cer?
Îşi şterse ochii, dar altele curgeau şiroaie din paner.

Grâul nou urca în cer ca să-l vadă soarele.
Brazii, cerbii, munţii falnici îngânau izvoarele...
Pe pământuri darnice creşte pâinea din ţărână:
Doar în ochii morţilor, eu sunt Patria Română?!

Ce lumini neodihnite ale morţilor slăvesc
Pământul din care eşti universul românesc?
Ce gând sumbru-mi osândeşte vechiul meu hotar neşters,
Şi ce p a t r i e există fără niciun univers?...

Când în râuri curgea aur, au venit flămânzii lumii
Să-nrobească dar pământul, dumnezeul şi străbunii.
Glasul meu – izvor de munte – mi l-au auzit eroii:
N-au răbdat să mă-ngenunche nici străinii nici ciocoii!

Îmi ştii zestrea mult râvnită: păduri dese, mări de grâne...
Dacii mei – stejari de piatră – erau c i n e v a în lume.
Azi, în vatră-mi bate vântul, satul este colb şi fum:
În troiţă – mărăcinii; sfinţii... doborâţi în drum!

De peste tot sunt numai lacrimi de toate câte sunt;
Cântece de pâine nouă legănau acest pământ...
Sunt o patrie săracă, plânsul meu în clopot bate:
Chem în vatra milenară fiii mei plecaţi departe!

Şi blestem să cadă-n neguri fără linişte străinul,
Şi să-l ardă-n focuri grele calicia şi veninul!
Grânele să urce iară cu arama lor în cer,
Eu să umblu cu ulciorul şi cu pâinea în paner.

poezie de Ştefan Radu Muşat din Exerciţiu de patriotism, revista Boema, mai 2021, nr.147
Adăugat de Alina Niculescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

patriotic vorbind,
suntem o naţiune de sentimente.

o,
oamenii,
aceşti bărbaţi ca brazii sintetici
şi aceste femei care pun leuştean în orice,
ei!

o,
mândria de-a spune -
te urăsc
în cel mai românesc mod posibil
sau
te ignor definitiv cu munţii şi câmpiile tale...

o,
patrie de birouri,
tu
cu toate iubirile tale îndosariate
în emoţii cu şină,
cu lacrimi
de seceri şi de ciocane,
cu singurătatea
parazitului de cursă lungă
şi transhumanţa turmelor de nepoţi...

suntem
o ţară uluitoare
de telefoane de dor virtual şi de doine!

te slăvesc,
să mor eu,
patrie!
o!

poezie de Corina Daşoveanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Patrie ne este limba...

Când din lanţuri se ridică un popor strigând u n i r e,
Nicio rugă nu-l ajunge invocând dumnezeire.
Şi nici ceruri furtunoase nu se dreg cu stele albe,
Cum nici pruncii nu îndură întunericul să-i scalde.

Patrioţi împrumutaţi au venit aici cu vântul;
Lacrima acestui neam, mult mai grea decât pământul,
Arde în flacără la Putna
Pentru Ţara Românească ce-i de-un neam - şi este una.

Neamul nostru moldovean e un munte nalt şi verde,
Care urcă în Ardeal şi pe veac de piatră şede.
Trunchiul nostru-i şir de veacuri: şi cum neamul să-l desfaci
Când grăim aceeaşi limbă şi strămoşii ne sunt daci?

Nu sunt ape curgătoare sângele de neam să-l spele,
Cum nici graiul sângelui, românismul nu-l va piere.
Oltul, doina întregeşte în ţarina oltenească
Şi-i de vatră, de-o sămânţă, cu ţărâna ardelenească.

Patrie ne este limba care-n vântul nevăzut
Se aude româneşte - şi aici şi peste Prut.
Patrie ne este doina, Prutule dulce-amar,
Care-ţi umblă peste apă şi n-are niciun hotar.

Patria se oglindeşte în ape nemuritoare:
Oltul, Mureş – fraţi cu Prutul.
Pretutindeni românească este limba şi p ă m â n t u l...

poezie de Ştefan Radu Muşat din Exerciţiu de patriotism (12 februarie 2018)
Adăugat de Adi Muşat
Comentează! | Votează! | Copiază!

Patrie ne este limba...

Patrie ne este limba care-n vântul nevăzut
Se aude româneşte - şi aici şi peste Prut.

distih de Ştefan Radu Muşat
Adăugat de Adi Muşat
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mihai Eminescu se identifică cu limba română iar graiul românesc cu dânsul; într-un joc de cuvinte avea să înveşnicească ''lacul codrilor albastru'' pe pământul românităţii de la rugăciunea unui dac încoace.

aforism de Ştefan Radu Muşat din Cafeaua fără ghicitoare (2011)
Adăugat de Florina Popescu - Blaju
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă vrei să ştii cum a crescut ţărâna acestei ţări, am să-ţi spun următorul lucru:
De pildă, lui Amza Pellea i-a curs Oltul în vene până când trupul său s—a unit cu pământul românesc.

citat din Ştefan Radu Muşat
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

În rai nu există mâine; este infinit unde chiar şi mâinile, braţele vorbesc în jocul lor, îngăduind astfel luminii să curgă fără niciun obstacol în sufletele noastre – aceasta e funcţia magică a iubirii şi-n asta constă eternitatea ei.

Ştefan Radu Muşat în Interviu sentimental (septembrie 2008)
Adăugat de Ana Georgiana Niculescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fără

Fără Dumnezeu şi soare nu ai exista.

Fără apă nu ai exista.

Fără păduri nu ai exista.

Fără albine nu ai exista.

Fără hrană nu ai exista.

Fără animale nu ai exista.

Fără flori nu ai exista.

Fără culori nu ai exista.

Fără muzică nu ai exista.

Fără sunet nu ai exista.

Fără lumină nu ai exista.

Fără propriul corp nu ai exista.

Fără spiritualitate nu ai exista.

Fără forme de relief nu ai exista.

Fără plâns şi râs nu ai exista.

Fără natură nu ai exista.

Fără sentiment nu ai exista.

Fără foc nu ai exista.

Fără aer nu ai exista.

Fără univers nu ai exista.

Fără armonie nu ai exista.

Fără întelepciune nu ai exista.

Fără simţuri nu ai exista.

Fără smerenie nu ai exista.

Fără geometrie nu ai exista.

Fără suflet nu ai exista.

Fără pământ nu ai exista.

Fără gând nu ai exista.

Fără iarbă nu ai exista.

poezie de Cînepă Ştefan din Dumnezeu este lumina conştiinţei noastre, Fără...
Adăugat de cinepa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să ai o patrie

Să ai o patrie, să ai un soare,
Să ai o inimă, să ai o mare,
Să ai o grădină cu flori în floare.
Să ai patrie fără sânge,
Să ai o mamă care nu mai plânge.
Să ai tot ce-ţi doreşti,
Să ai o fată frumoasă ca-n poveşti,
Să te iubească şi s-o iubeşti.
Să ai o patrie, să ai o mare
Să ai un loc sfânt sub soare.

poezie de Vladimir Potlog din Pe o ramură de grai (10 martie 2002)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Există întunecimi în viaţă şi există şi lumini, şi tu eşti una dintre lumini, cea mai luminoasă din toate luminile.

citat din Bram Stoker
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eminescu este spiritul existent în tot ceea ce înseamnă românesc.

citat din Ştefan Radu Muşat
Adăugat de Ania Vişan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Niciun poet, niciun scriitor sau istoric nu a reuşit să surprindă mai măreţ, mai impresionant, momentele cruciale ale istoriei noastre aşa cum le-a încondeiat Eminescu.

Ştefan Radu Muşat în Eminescu şi istoria neamului românesc - E P I G O N I i nr. 2 - iunie 2016
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Universul e cuvântul

Universul e cuvântul
care uneşte sub soare,
Cerul, apa şi pământul
şi chiar necuvântătoare.
Fără soare, universul
în haos s-ar transforma.
Timpul şi-ar opri tot mersul,
pământul ar exploda.
Cerul s-ar întuneca,
apa s-ar evapora,
viaţă n-ar mai exista.

poezie de Dumitru Delcă (martie 2018)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu există Dumnezeu când e vorba de ţară. Singurul dumnezeu al unei ţări este acela care o iubeşte şi e înrădăcinat prin moartea sa de pământul ei străvechi, de doina ei de jale şi nevoia de curat pentru plaiul ei.

Ştefan Radu Muşat în Exerciţiu de patriotism (ianuarie 2011)
Adăugat de Adăugat de Ana Georgiana Niculescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când ucizi o pasăre cântătoare,
Îi iei dreptul primăverii de la soare.
Eşti mult mai greu decât pământul
Şi graiul tău de sânge este vântul.

catren de Ştefan Radu Muşat din Cafeaua fără ghicitoare (2011)
Adăugat de Adi Muşat
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţa nu te întreabă niciodată dacă eşti pregătit sau nu de o nenorocire. Nu îţi dă niciun preaviz şi niciun avertisment înainte să te surprindă cu un necaz, care să îţi prăbuşească întreg universul.

citat din Irina Binder
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Liviu Rebreanu rămâne figura durabilă peste timp a emancipării romanului românesc şi a literaturii noastre...

Ştefan Radu Muşat în Mari figuri româneşti
Adăugat de Geta Manea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Există şi lumini care au menirea de a naşte întuneric.

aforism de Ştefan Mîrzac din Cuvinte cu dor de miez, Lumină (2016)
Adăugat de Ştefan Mîrzac
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eminescu

Luceafăr al poeziei româneşti,
până la altarul de unde ne priveşti,
Şapte vieţi dacă-am avea, tot nu ne-ar fi de ajuns,
să urcăm până la tine, într-atâta eşti de sus.
Strălucirea ta astrală, luminează-întreg pământul,
pentru noi rămâi un geniu, preamărit de Dumnezeu Sfântul.
Eşti steaua nepieritoare a neamului românesc,
eşti mândrie, eşti onoare, pe pământul strămoşesc.

poezie de Dumitru Delcă (15 ianuarie 2020)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Liviu Rebreanu rămâne figura durabilă peste timp a emancipării romanului românesc şi a literaturii noastre...

aforism de Ştefan Radu Musat din Figuri celebre româneşti
Adăugat de Geta Manea
Comentează! | Votează! | Copiază!