CÂND NEBUNII UMBLĂ LIBERI (pamflet)

Când NEBUNII umblă liberi,
Plânge-n hohot Sfânta Vineri;
Ea ne spune, din oficiu,
Să îi ţinem în ospiciu,
La lumină doar de torţă,
În cămaşă, dar de forţă.

pamflet de George Budoi din Dicţionarul Nebuniei (5 ianuarie 2023)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nebunii din Ţara lui Invers (pamflet)

România-i ţara-n care
Cei cinstiţi nu au mâncare,
Fug din ţară mii de tineri,
Iar nebunii umblă liberi.

Umblă liberi printre noi
Şi aruncă cu noroi,
Iar mai nou, nebuni complet
Umblă şi pe Internet.

pamflet de George Budoi din Dicţionarul Nebuniei (6 ianuarie 2023)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Extremista Şoşoacă Iovanovici este un suflet mort care umblă printre oamenii vii şi-i chinuie. În plină pandemie de COVID-19, ea bântuie peste tot, în pieţe, în instituţii publice, în spitale, terorizează tot ce întâlneşte în cale, îi terorizează pe medici şi le spune că sunt criminali, că omoară pacienţii. Alo, Spitalul 9, chiar nu găsiţi o cămaşă de forţă pe mărimea ei?

aforism de George Budoi din Extremismul şi extremiştii în aforisme, epigrame, pamflete şi satire (19 octombrie 2021)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dintr-un ospiciu

direct la grătarul clandestin
cu poetul care frige carnea
(c)rudă bătută cu cioca
nul
în iarba verde de a
casă (?!) cu iederă
poetul în
toarce
micul cel mic evadat
de la supermarket
în cămaşă de forţă

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

"Nimeni nu este mai presus de lege" (?!): Constituţia României, art. 16

Pentru o găinărie,
Faci ani grei de puşcărie;
Cei ce-au jefuit o ţară
Umblă liberi pe afară.

epigramă de George Budoi din Justiţia în aforisme, epigrame, pamflete şi satire (10 decembrie 2013)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doar o singură cămaşă

Doar o singură cămaşă
Ştie taina vântului
Ca o atingere
Înnebunită de dor
Doar o singură cămaşă
Poate fi sau nu fi
Între mine şi tine
Ca un târziu nedescifrat
Doar o singură cămaşă
Poartă stigmatul
Parfumat al păcatului
Tânguitor ca o poveste
Doar o singură cămaşă
Arde metaforic plăcerile
Din acele cuvinte
Nespuse de priviri
Doar o singură cămaşă
Poate fi albă
Providenţial
De albă.

poezie de Constanţa Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sfânta Scriptură: Sfânta Scriitură.

aforism de George Budoi din Religia în aforisme, epigrame, poezii, pamflete şi satire (1 iulie 2017)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când ţinem o torţă în mână, ea nu luminează calea aproapelui nostru fără să o lumineze mai întâi pe a noastră.

citat din Ben Sweetland
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

‒ Alo? Spitalul 9? Aveţi cumva un loc liber pentru Şoşoacă? Azi, de Ziua Unirii, s-a urcat la Iaşi pe statuia lui Alexandru Ioan Cuza, domnitorul Unirii.
‒ Avem un loc liber, dar n-avem cămaşă de forţă pentru gabaritul ei...

George Budoi în Pamflete şi satire (24 ianuarie 2021)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cineva mi-a explicat diferenţa dintre democraţie şi democraţie populară: este aceeaşi diferenţă ca între o cămaşă şi o cămaşă de forţă.

Ronald Reagan în discurs cu ocazia înfiinţării Zilei Drepturilor Omului (10 decembrie 1986)
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!

Marină

Din Chilia la Neptun,
Plânge-n hohot litoralul,
C-a pierdut ce-avea mai bun;
Flota ţării, marinarul...

epigramă de Constantin Păun (2013)
Adăugat de Constantin Păun
Comentează! | Votează! | Copiază!

România

Ţara asta-i un "ospiciu",
Und' se fură pe-ntrecute,
Unde cinstea e un viciu,
Iar hoţia-i o virtute.

pamflet de George Budoi din România şi Românii (3 decembrie 2020)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când noi, nebunii, vom fi mai mulţi decât normalii, atunci voi veţi fi nebunii noştri.

aforism de George Geafir din Strigătul tăcerii (2009)
Adăugat de Cristina Paula Cristescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Se spune că un bărbat poate plânge doar de trei ori în viaţă: când se naşte şi când îi mor părinţii.

aforism de George Budoi din Plânsul în aforisme, epigrame, poezii, pamflete şi satire (28 iulie 2011)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ecoul

m-a rănit în inimă şi maşinile
rulau indiferent pe străzile albe
femeia blondă, provizoriu
abera despre pier paolo pasolini
şi umberto eco după un extract
de mătrăgună şi ayahuasca
în părţi egale a hotărât să divorţeze
pe culoarul unui tren accelerat
era un delir de alain robbe-grillet
o sinucidere fără bilet de avion
o chemare din depărtare, chemare
şi tangou la ospiciu dărâmat
nebunii umblau liberi şi haotici
purtând cu ei farmecul demenţei

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pierzătorul

În jocul acesta de şah
Eu pierd la orice mutare
Mai mult ca o fugă de Bach
Uitată de-un veac în sertare;

Eu sunt pierzător din oficiu
Şi nu mai mizez pe câştig
De-o viaţă mă plimb prin ospiciu,
Momâie de zdrenţe şi frig.

poezie de Ion Untaru din Vestitorul (1999)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ritual

Nişte interpuşi,
Ăştia din oficiu,
După cei suspuşi
Umblă cu... şoriciu'!

epigramă de David Boia (20 martie 2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Forţa cuvintelor

cuvintele îmi dau întotdeauna forţă
înţelepciunea curge cu vorbe de duh
îmi luminează noaptea ca o torţă
pe aripi de vis plutesc în văzduh.

adesea cuvântul e un fel de toiag
mă sprijină să nu cad în bezna adâncă
construit de meşteri din trunchi de fag
înlătur cu el obstacolul- stâncă.

cuvintele-s lumină mă ţin noaptea trează
sunt ninse de stele ascunse-n poeţi
îmi spune şi Luna să nu-mi fie groază
de jocul umbrelor extins pe pereţi.

cuvintele cheie credinţa mi le-a dat
hristice învăţături am aprofundat.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un gunoi, chiar pe un tron de aur, rămâne tot gunoi. Bişniţarul agramat, incult şi vanitos Gigi Becali, miliardar de carton care a făcut puşcărie pentru corupţie, chiar când se aşează pe tronul lui de aur, în salonul lui aurit, cu o cămaşă aurie, cu un lanţ gros de aur la gât, când cheamă ziargii de la tembeliziunea Rromânia TV să le dea interviuri, să-l vadă toată ţara pe tronul lui de aur, rămâne tot un bişniţar agramat, incult şi vanitos, care spune inepţii despre probleme medicale (cum este pandemia de COVID-19, care aproape a dat şah mat celor mai mari medici ai lumii), legislative, economice etc. în care doar specialiştii se pot pronunţa, care spune inepţii despre religie, ca aceea că românii au liturghia în ADN. Bişniţarul incult n-are habar ce înseamnă AND şi nici nu înţelege cu adevărat ce este o liturghie, altfel n-ar spune o asemenea inepţie.

George Budoi în Vanitatea şi Modestia în aforisme, epigrame, pamflete şi satire (19 iulie 2020)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

În vineri

Nu-i ceaţă-n vineri:
Clădirile se-ascund
De prea multe geamuri.

Nu-i frig în vineri:
Vara se umple
De prea multă toamnă.

Nu-i ploaie-n vineri:
Norii asudă
De prea multă joi.

Nu-i vis în vineri:
Somnul se-ntinde
De prea multă noapte.

Nu-i brumă-n vineri:
Verdele plânge
De prea multă febră.

Nu-i doi în vineri:
Tu vindeci ziua
De prea mult eu.

poezie de Gabriela Chişcari (2 noiembrie 2012)
Adăugat de Gabriela Chişcari
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi drumeaţa, pornind, a mers iar un an de zile tot prin locuri sălbatice şi necunoscute, până ce cu mare greu ajunse la sfânta Vineri. Şi aici i s-a întâmplat ca şi la sfânta Miercuri: numai că sfânta Vineri i-a mai dat şi ea un corn de prescură, un păhăruţ de vin şi o vârtelniţă de aur care depăna singură; şi a îndreptat-o şi ea cu multă bunătate şi blândeţe la soră-sa cea mai mare, la sfânta Duminică. Şi de aici drumeaţa, pornind chiar în acea zi, a mers iarăşi un an de zile prin nişte pustietăţi şi mai grozave decât cele de până aici. Şi fiind însărcinată pe al treilea an, cu mare greutate a putut să ajungă şi până la sfânta Duminică. Şi sfânta Duminică a primit-o cu aceeaşi rânduială şi tot aşa de bine ca şi surorile sale. Şi făcându-i-se milă de această nenorocită şi zdruncinată fiinţă, a strigat şi sfânta Duminică o dată, cât a putut, şi îndată s-au adunat toate vietăţile: cele din ape, cele de pe uscat şi cele zburătoare. Şi atunci ea le-a întrebat cu tot dinadinsul dacă ştie vreuna din ele în care parte a lumii se află Mănăstirea-de-Tămâie. Şi toate au răspuns, ca dintr-o singură gură, că nu li s-a întâmplat să audă măcar vorbindu-se vreodată depre aceasta

Ion Creangă în Povestea porcului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!