Toţi marii oameni politici sunt nişte laşi fără egal. Dragi contemporani, dacă voi muri înainte de a demonstra (prin tot ceea ce ştiu despre aceste canalii), vă rog să mă credeţi pe cuvânt, căci ştiu ce spun.

citat celebru din Mihai Beniuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Această sângeroasă bandă de laşi e cea mai veche şi mai primejdioasă pacoste pentru omenire şi pentru planetă chiar. Au o singură metodă de a se menţine: demagogia. Iar demagogia e vărsare de sânge nevinovat. Toţi marii politicieni sunt nişte criminali înrăiţi. De când e lumea aşa e. Atenţie!

citat celebru din Mihai Beniuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cum poţi trăi fără să ştii? spun unii oameni. Nu înţeleg ce vor să spună. Eu trăiesc fără să ştiu continuu. Este uşor. Ceea ce vreau eu să ştiu este cum au ajuns ei să ştie.

citat din Richard P. Feynman
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Maria: Ce părere ai despre el?
Stela: Nu ştiu ce să-ţi spun; e prea devreme să mă pronunţ! Dar e drăguţ.
Maria: Drăguţ doar, spui?! Nu e numai drăguţ! E revoltător de frumos; nefiresc de atrăgător... Mi se pare periculos să călătorim alături de unul ca el, pentru o perioadă atât de lungă. Sau cel puţin riscant.
Stela: Periculos, riscant?! Haide, fii serioasă!
Maria: Ştii tu ce anume vreau să spun... Credeam că ei trei sunt mai în vârstă, ca domnul profesor Manea, nu aşa de tineri, ca noi.
Stela: Şi eu credeam la fel, dar se pare că ne-am înşelat amândouă.
Maria: În plus... Enka Lucian; după nume, mi-e foarte cunoscut, am mai auzit de el. Ştii ce se vorbeşte despre el prin Institut?
Stela: Nu, habar n-am! Ce se vorbeşte?
Maria: Că ar fi un mare Don Juan. Sau, cel puţin, aşa am auzit, iar acum, că l-am şi văzut, înţeleg de ce.
Stela: Eh, aş...
Maria: Dar despre ceilalţi doi ce părere ai?
Stela: Nu ştiu. Nu pot să-mi dau seama imediat. Vom avea destul timp să-i cunoaştem suficient de bine pe toţi. Oricum, sunt drăguţi; toţi trei! Cel înalt pare puţin cam aiurit. Sper că ştiu să se poarte frumos, să nu fie nişte mojici nesuferiţi. Iar puştiul ăsta, Mihai; el e atât de tânăr...
Maria: Ai dreptate.

replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ne gândim că nu ştim nimic despre cosmos şi despre planetele din sistemul solar sau că nu ştim mai nimic despre ce se ascunde în fundul oceanelor, dar să fim serioşi – majoritatea oamenilor nu ştiu ce să facă atunci când se simt geloşi, trişti, deprimaţi, fără motivaţie, nervoşi etc. Mă întreb cui ajuta faptul că oamenii nu ştiu aceste lucruri banale! Ar fi aşa de simplu să înveţi lucrurile acestea şi totuşi parcă nu se doreşte să fie scoase de sub magia acestui cuvânt – "psihologie".

citat din Marius Simion
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cum eşti tu!

Cu inima arsă, de şoaptele fierbinţi
Te cred pe cuvânt, dar ştiu că poţi să minţi!
M-ai fermecat, cu zâmbetul tău!
Gurii tale, nimic nu-i trebuieşte, chiar nimic!
Şi cât sunt eu de mare,
Mă ai la degetul tău mic!

Fără de sandale,
Mă plimb pe nisip, pe nisipul moale!
Fără tine!
Atât de simplu, tu spui nu!
Mă laşi, pleci! Chiar pleci?
Nu ştiu când glumeşti!
Nu ştiu când greşeşti!

De ce mă laşi?
Adun nisip în palmă
Făcând câţiva paşi!
Spre tine vin, cu visele mele!
De mână te ţin!
Pe-o cărare mică, dar plină de stele!

poezie de Ilie Dragomir
Adăugat de Ilie Dragomir
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu ştiu dacă, a existat cineva in stare să dea o formulă exactă a ceea ce inseamnă umorul (v-au căzut cheile, fiţi atent, de la maşină) dacă s-a pregătit cineva, chiar dintre marii noştri "comici" (vorbind, încoace, trecînd pe la Aristofan, prin Shakespeare, şi Caragiale) ştiu eu, noştri cum să zic, aşa, dramaturgi.

citat celebru din Nicu Constantin
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să uit că fără tine nu mai pot

Chiar dacă altuia îi sunt mireasă,
Cu-al tău sarut, eu veşnic mă voi îmbrăca,
Şi-atunci, când dorul, pe suflet mă apasă
Eu, pe sub piele port, iubirea ta.

Mereu absentă, când viaţa-ţi pare fantezie,
Purtându-ţi frigu-n ochii verzi,
Căci calea către răsărit imi e pustie,
Trăgându-mi soarta în zăpezi.

Fatomă sunt, cand viaţa mea prin viaţă-ţi umblă,
Si nu mai ştiu, ce să-ţi mai spun că sunt,
Căci fără tine-s fără umbră,
Şi nu îmi gasesc locul pe pământ.

Cu-n ochi te văd, şi totuşi esti departe,
Când teama-mi face noaptea-n zi,
Tinându-mă legată, de viaţă si de moarte,
Crezând, că fără tine voi muri.

Când mă priveşti, imi sare inima din piept,
Iar ochii-mi verzi te caută prin casă,
Amintindu-mi, ce lung e drumul unde-aştept
Să-ti spun doar tie da, şi să îţi fiu mireasă.

Mai trece-o iarnă, apoi o vară,
Şi-n lume moare aproape tot,
De când, in inimă mi-am pus, tot frigul de afară,
Să uit de noi, să uit că fără tine nu mai pot!

poezie de Iuliana Dinte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O lumină

De ce plângi, când toţi dau în tine?
Nu-ţi fie teamă, căci Eu sunt mai tare!
Eu te-ntăresc şi-ţi vin în ajutor
Cu dreapta Mea biruitoare!

De ce te ruşinezi de-al Meu Cuvânt?
Vrei ca şi Eu să fac la fel?
Tu spune lumii despre Mine
Şi despre-al mântuirii ţel!

Tu ştii că ziua e aproape,
Tu ştii că ceasul e târziu...
Adu şi-azi lucrători în vie
Căci am răsplata, şi-S pe drum!

Eu ştiu că-n jur e multă ură;
Eu ştiu că eşti de toţi lovit...
Dar ce aştepţi de l'astă lume?
De lume, nu poţi fi iubit!

Eu n-am nevoie de-o lumină
Într-un mănunchi strălucitor de raze..
Eu am nevoie de-una care
Să lumineze-n bezna mare,

Ca cei ce sunt pribegi prin lume,
Să vadă clar a ta lumină,
Şi-atunci, păşind pe-ngusta cale,
Încrezători la Min' să vină!

O, dac-ai şti ce-adânc pătrunde
În Mine, mila pentru cei pierduţi,
Şi cîte lacrimi, fără număr,
Printre suspine Mi-au căzut,

N-ar sta nepăsători nicicare,
Ci mulţumind de al Meu har,
Cît mai e timp, ar semăna-n ogoare
Sămânţa bună, al Meu Cuvânt.

Deci, nu te-uita cu-ngrijorare
La valurile ce s-au ridicat
Ci aminteşte-ţi că te-am pus pe stâncă!
În noapte, fi la toţi un far!

Fi treaz, copilul Meu, întruna,
Şi fi ca servii Mei, curat.
Nicicând să nu te-nşele lumea!
Înţelepciunea Eu ţi-am dat!

Eu te iubesc, şi vreau să ştii
Că-ţi port de grijă ne-ncetat.
Iar de te mai apasă griji,
La cruce, toate să le laşi.

Am pus în tine gândul veşniciei,
Şi-am oglindit în ochii tăi chiar cerul...
Te-am făurit cel mai frumos din toate,
Cu-atâtea daruri, Eu te-am înzestrat!

De-aceea, fi curajos şi luptă!
Nicicând să nu te laşi înfrânt!
Să iei în mână a Cuvântului sabie,
'Nainte mergând pe cărare
Cântând.

poezie de Andrea Kasznel (20 octombrie 2016)
Adăugat de Andrea Kasznel
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ars poetica IV

Acum, în fine, când mai sunt spre nu mai sunt,
abia acum am dreptul să vă mint
şi să vă spun despre cuvânt că e cuvânt
şi ce presimt chiar simt.
Abia acum o să mă credeţi
când sunt înspre nu sunt
că viaţa mea a fost mormânt
iar moartea mea o tinereţe.
Abia acum o să mă credeţi
în fine când am reuşit să mint.

poezie clasică de Nichita Stănescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu ştiu de ce

Nu ştiu de ce viaţa, nu ţine mai mult,
Nu ştiu de ce aţa, repede s-a rupt.
Nu ştiu de ce visul, de-a trăi mai mult,
Invocă Paradisul, ce nu l-am văzut.
Nu ştiu de ce iubirea, prea repede dispare,
de ce omenirea, duşmănie are.
Nu ştiu de ce iubirea, apare doar în doi,
Nu ştiu de ce menirea, prea scurtă-i pentru noi.
Nu ştiu de ce teama, de lumea neştiută,
Atunci când trecem vama, toţi oamenii o uită.
Nu ştiu de ce, dar cred, că pot trăi de două ori.
În destinul meu mai cred, că pot muri de multe ori.

poezie de Dumitru Delcă (noiembrie 2019)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu ştiu dacă voi reuşi, căci de nenumărate ori m-am apucat de această treabă şi de tot atâtea ori m-am lăsat păgubaş. La fel am făcut cam cu tot ce am întreprins în viaţă: fundamente şi ziduri părăsite. Niciodată n-am ajuns la acoperiş, nici măcar până sub viitoarea streaşină. Culmea e că tot nu-mi pare rău.

citat celebru din Mihai Beniuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Elizabeth Bennet: Dacă, până la sfârşitul serii nu se îndrăgostesc toţi bărbaţii din cameră de tine, atunci eu nu ştiu nimic despre frumuseţe.
Jane Bennet (chicoteşte): Sau despre bărbaţi.
Elizabeth Bennet (râde zgomotos): Nu, ei sunt prea uşor de desluşit.
Jane Bennet: Nu toţi sunt chiar aşa de răi.
Elizabeth Bennet: Nişte aiuriţi fără haz, vorbeşte experienţa mea limitată.
Jane Bennet: Lizzie, într-o zi cineva o să-ţi atragă atenţia şi atunci va trebui să ai grijă cum vorbeşti.

replici din filmul artistic Mândrie şi prejudecată, scenariu de Deborah Moggach, după Jane Austen
Adăugat de Anamaria Licurici
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi ştiu...

Nu ştiu ce viaţa îmi rezervă mâine...
Nu ştiu de va fi bine cum doresc...
Dragostea să vină, să răsune,
Căci doar prin dragoste mă împlinesc.

Nu ştiu de m-ai iubit vreodată...
Să te întorci, să ne iubim nespus...
Ceasul rău, să vină niciodată,
Iar dragostea să nu aibă apus.

Şi ştiu că mult ne va fi bine...
Şi ştiu ce mult putem iubi...
Inima să nu mai suspine,
Şi de regrete, nu ne vom lovi.

Şi ştiu o viaţă ce o visez cu tine...
Atât de fericită... ca în vis...!
Visul realitate el devine,
Şi fericirea ieşită din abis...

Şi ştiu că ai temeri adânci...
Ţi-e teamă de tot ce va urma...
Te rog iubirea să n-o mai arunci,
Şi nici pe mine să mă laşi în urma ta...!

poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Şoptit de Dumnezeu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Credeţi că veţi muri? Da, omul este muritor, eu sunt om: prin urmare... Nu, nu asta vreau să spun. Ştiu că voi ştiţi asta. Eu întreb: aţi crezut vreodată cu adevărat lucrul acesta? aţi crezut nu cu mintea voastră, ci cu trupul? aţi simţit vreodată că într-o bună zi degetele care ţin această pagină vor fi reci ca gheaţa, galbene... Nu, sigur că nu credeţi - şi acesta este motivul pentru care n-aţi sărit de la etajul zece pe pavaj; de aceea încă mai continuaţi să mâncaţi, să daţi pagina, să v bărbieriţi, să zâmbiţi, să scrieţi...

Evgheni Zamiatin în Noi
Adăugat de Homo Novus
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt măr de lângă drum ...

Sunt măr de lângă drum şi fără gard.
La mine-n ramuri poame roşii ard.
Drumeţule, să iei fără sfială,
Că n-ai să dai la nimeni socoteală.
Iar dacă vrei s-aduci cuiva mulţam,
Adu-l ţărânei ce sub mine-o am.
E ţara ce la sânul ei ne ţine,
Hrănindu-ne pe tine şi pe mine.
Când se-ncălzeşte-n primăveri sub soare,
În mine sunt puzderie de floare,
Iar vara, adăpat din sucu-i sfânt,
Cu crengile mă-ndoi până-n pământ,
În semn de prea adâncă plecăciune,
De tot ce-aş vrea să spun şi nu ştiu spune.
În toamnă, când pe creangă măr de măru-i,
La pământeni cu dragoste mă dărui.
Când au pornit podoabele-mi să cadă
Şi vine blana groasă de zăpadă,
Eu strâng vârtos în rădăcini pământul
Să nu mă smulgă din temeiuri vântul.
Şi an de an mi-i rodul mai bogat
Şi an de an mai gata sunt de dat.
Mi-s dragi copiii legănaţi în ramuri,
La gât cu mici bucăţi din sfinte flamuri.
Şi dragi îmi sunt şi fetele fecioare
Umblând prin crengi cu dalbele picioare,
Cu poala şi cu sânul plin de mere,
Râzând îmbujorate de plăcere.
Atunci mai uit pe-aceia care-au dat
Cu pietre-n rămurişul meu rotat,
Şi-mi amintesc cum astă-primăvară
Lângă tulpină-mi doi se sărutară,
Iar la plecare, el cu bucurie
Şi-a pus cântând o floare-n pălărie.
Sunt măr de lângă drum si fără gard,
La mine-n ramuri poame roşii ard.
Drumeţule, să iei fără sfială,
Că n-ai să dai la nimeni socoteală.
Iar dacă vrei s-aduci cuiva mulţam,
Adu-l ţărânei ce sub mine-o am.
E ţara ce la sânul ei ne ţine,
Hrănindu-ne, pe tine şi pe mine.

poezie celebră de Mihai Beniuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tatăl nostru

Tatăl nostru carele umbli tehui prin biblioteci
şi te faci că asulţi şi te faci că-nţelegi
şarpele din mine se hrăneşte cu cărţi
nimeni acum n-l mai poate ucide.
Ştiu că emoţiile sunt mai reale decât aceste pagini
ce ziua şi noaptea muşcă din mine
şi ştiu că sunt singur pierdut că femeile mor
aşteptându-mă prin spitale
ştiu pe de rost aurorele ţărmul merii-nfloriţi
ştiu ştiu. Dar nu mai pot să aleg.

poezie de Aurel Dumitraşcu din Furtunile memoriei (1984)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din păcate, asta suntem: fiinţe. Şi dispărem. Aproape toţi colegii mei importanţi s-au dus în Ceruri. Aproape toţi marii noştri artişti au murit şi nu s-a mai auzit nimic de ei. Nu sunt mediatizaţi. I-au lăsat aşa. E o situaţie specială şi mă şi cam jenez. Este posibil ca oamenii să nu cunoască artiştii care au fost de mare importanţă. Tinerii, în general, nu mai ştiu despre ei. Şi dacă nu sunt mediatizaţi, măcar o dată pe lună, sunt uitaţi.

Nicolae Herlea în Atlas TV, interviu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu sunt cuvânt şi libertate

Eu sunt cuvânt şi libertate,
Aş dori să ştiu ce univers tainic află albinele în fiecare floare,
Aud glasul fiecărei frunze, din mugur până ce e modelată în cuptor,
Văd roua ce botează în zori firele de iarbă,
Vreau să urc muntele pentru a atinge stelele,
Eu sunt cuvânt şi libertate.

Mă prefac în apă şi foc,
Simt ce mă mistui bucată cu bucată,
Ating florile de colţ ascunse pe stânci,
Mă îngrijorează plânsul vântului dinaintea furtunii,
Plâng, căci văd atâta durere în jur nerezolvată,
Eu sunt cuvânt şi libertate.

Ştiu că eternitatea există,
Spun că poţi gusta Absolutul,
Visez să gust taina apei vieţii,
Mă străduiesc să fac cununi de cuvinte,
Sper că toate vor gusta dulceaţa nemuririi,
Eu sunt cuvânt şi libertate.

M-am decoperit pe mine prin cuvânt,
Am luat cuvintele şi le-am legat într-un joc ce a devenit carte,
Am simţit că doar cuvintele fac iarba să crească,
Am aflat taina stropilor de rouă de pe aripile cuvintelor,
M-am împărtăşit cu verdeţa lor tainică zburând spre infinit,
Eu sunt cuvânt şi libertate.

poezie de Ana-Cristina Popescu din Din tiparniţele presei / 2019 / Editura InfoRapArt (2019)
Adăugat de Ana-Cristina Popescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dependenta

Eu nu ştiu fără tine cum se cântă
când se aşază-n portativ diezi
de râs înalt şi nu ştiu cum cuvântă
glasul iubirii... Zborul mi-l retezi

de-mi iei nemărginirea ta albastră
şi-mi laşi doar o fărâmă de apus
să-mi îmblânzească cerul din fereastră.
Şi nu ştiu fără tine cât s-a spus

din gândul alb al iernii fără nume,
din cel al verii, încă auriu,
din cel lăsat pe margine de lume
să pârguiască roade de pustiu.

Nu ştiu măcar de unde până unde
hotarele poveştii se întind
căci fără tine răspândesc secunde
de timp confuz şi-n zbucium mă aprind...

poezie de Aura Popa
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ipostază

Sunt punctul de miră în hazard cu întâmplare, ştiut, neştiut doar de mine,
Că nu pot s-ascult doar pe alţii, ce nu-s eu şi nu mă ştiu cine-s, ce vreau,
Iar mintea mi-ar spune să cred că nimic nu se-ntâmplă, îs cu toate destine!?...
Şi nu cred un bob; nu se poate să fie un înscris, cuvânt cu... cuvântul, pe şleau!

Şi cin' l-ar fi scris şi nici rostul nu-l văd dacă îmi e dedicat şi nu-l ştiu,
Timpu-mi pierd -neştiut cât îl am- doar să fac retuşări şi obiecţii,
Ce nu-s acceptate chiar de-s bun din alţi răi; e mereu prea târziu
Şi rănile-mi curg, se deschid neîncetat. Prevenit nici nu sunt... de infecţii!

Ce simplu-i de spus necunoaşterii crase, când nu e răspuns ce-i un "dat"
Ca egal să nu fie, nici pe-aproape egal! Matematica-i farsa neştiinţei;
Căci sunt din mulţime şi reguli ar fi -doar nici capul nu-l am... la pătrat-
Nu să n-am rezolvări, să n-ajung la soluţii, să fac semnu' egal... neputinţei!

Şi atunci rolul îmi joc, cum sunt sigur deja că şi voi tot la fel l-aţi jucat;
Personaj duplicat -unul singur cu mine şi-altul scenic, sau doar stând la masă-
Prefăcându-mă însumi stăpân pe-al meu eu... subiectul ce-l ştiu blestemat,
C-ar fi, el, reuşit tot, cu har.... Nu golul sub piele, sub osul din piept... O tabula rasă!...

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (23 mai 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!