După prânz

După prânz – un pui de somn:
La trezire – două ceşti de ceai.
Ridicând capul,
Văd iarăşi razele soarelui
Căzând pieziş dinspre sud.

Cei fericiţi regretă scurtimea zilei,
Cei trişti abia aşteaptă să scape
De povara unei zile care nu se mai termină.

Dar cei ale căror inimi nu cunosc veselia şi nici tristeţea
Îşi văd liniştiţi de viaţă,
Indiferent de "lungimea" sau de "scurtimea" acesteia.

poezie de Bai Juyi, 772-846, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vitae summa brevis spem nos vetat inchohare longam

"Scurtimea vieţii ne interzice să ne îngăduim speranţe de lungă durată" – Horatius

Plânsul şi veselia nu ţin mult,
Nici dragostea, nici ura cea deşartă;
Ele nu mai trezesc al sângelui tumult
După ce trecem dincolo de poartă.

Nu ţin mult zilele cu vin, cu flori şi boltă-albastră:
De partea cealaltă-a unui vis de ceţuri circumscris
Pentru scurt timp apare viaţa noastră,
Pentru-a se-nchide-apoi în acel vis.

poezie de Ernest Dowson, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Celui lipsit multă vreme de iubire (dac-­o fi tot aia cu dragostea, încă nu mi-­am răspuns), dă-­i-­o cu încetul, îmbucă­tură cu îmbucătură, şi nu toată odată, pentru că aşa cum poţi ucide un sărman care a flămânzit îndelung lăsându­-l să înfu­lece pe nemestecate tot ce găseşte în bucătăria unei ospătării măricele, tot aşa îl poţi omorî şi pe el, abandonându-­l fără apărare în calea unei trăiri mistuitoare, cu nimic mai blândă decât para focului adus de vânt dinspre miriştile abia secerate către casele din marginea satului. Am văzut mulţi oameni după un astfel de pârjol, goliţi de lăuntrul lor cel mai preţios şi pur, deveniţi nişte bieţi infirmi incapabili de dragoste, dar o infirmitate de altă natură decât lipsa unei mâini, a unui ochi ori scurtimea unui picior, însă o infirmitate mai fericită, în pofida a ceea ce cred alţii, deoarece existenţa ei te scuteşte de grozăvia suferinţelor pe care numai iubirea, în cruzimea ei travestită, ţi le poate da."

citat din romanul Livrescu de Mihail Soare (octombrie 2014)
Adăugat de Radu Câmpan
Comentează! | Votează! | Copiază!

În ceea ce-i priveşte pe zei, n-am mijloace să ştiu nici că există, nici că nu există, căci multe sunt pricinile care împiedică cunoaşterea, atât obscuritatea problemei cât şi scurtimea vieţii omeneşti.

Protagoras în Despre zei
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am plâns în somn, iubito

Am plâns în somn, iubito,
Visam c-ai fi murit
Şi chiar după trezire
Plânsei necontenit.

Am plâns în somn, iubito,
Visam că m-ai lăsat
Şi chiar după trezire
Plânsei nemângâiat.

Am plâns în somn, iubito,
Visam ce drag ţi-s eu
Şi chiar după trezire
Amarnic plâng mereu.

poezie celebră de Heinrich Heine (2000), traducere de Ion Bentoiu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe podelele trosnind, alung găinele

Şi văd vrăbii zburând pretutindeni, jur împrejur,
ca şi cum nu merită să întrerupă zborul pentru un bob de orez.
Ele au ochi limpezi, cu lumină venind din interior.
Graurii zboară de asemenea pretutindeni, confuzi, în stoluri.
Ei vibrează şi scot sunete care par flash-uri.
Când nu se mai văd, cerul coboară mai jos,
Albastru-întunecat pe întinsul satului.
Cerul se ţine mereu aproape de-acest pământ,
forţându-ne să-i privim albastrul,
în felul în care strămoşii noştri ne fac să privim în noi înşine,
în golul îngust şi adânc – astfel că noi privim iarăşi
pe Septembrie în ochi – suntem mulţumiţi de insignifianţa acestei luni,
dar întristaţi de scurtimea ei.
Trăindu-ne vieţile astfel, ne simţim în siguranţă.
Atâta orez. De unde vine oare?
Atâtea culori aurii. De unde vin oare?
An după an am fost binecuvântată, pentru a fi apoi abandonată.
Când veselia şi tristeţea vin îmbrăcate-n aceeaşi culoare
sunt fericită şi-mi doresc să fiu uitată.
Dar de cine-s separată? Nu ştiu.
Eu stau întotdeauna aproape de orele care mi-au fost date.

poezie de Yu Xiuhua, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cel mai bun lucru pe care omul l-a primit în dar de la natură este scurtimea vieţii sale.

citat din Secundus Plinius
Adăugat de Corneliu Tocan, Ph.D., M.Sc.
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scurtimea e sufletul lenjeriei.

Dorothy Parker în revista "Vogue"
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cei care îşi întrebuinţează rău timpul sunt cei dintâi care se plâng de scurtimea lui.

citat clasic din La Bruyere
Adăugat de Corneliu Tocan, Ph.D., M.Sc.
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumina soarelui

Lumina soarelui creşte pe pământ
ia înfăţişarea zilei
şi împinge prin pământ în sus
tulpinile
şi acele oase care de asemenea şi-au
scuturat ţărâna de pe sinele lor
privind mai întâi
cu orbitele ochilor goale încă
cerul de deasupra capului
apoi în jurul lor
la imensitatea florei
şi-apoi grăbit
fiecare se îndreptă unde-l cheamă
dorinţa...

lumina soarelui creşte pe pământ
lumina soarelui –
şi printre razele ei gloate
de oameni abia evadaţi din beznă

poezie de Mang Ke, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scurtimea vieţii nu ne îngăduie iluzia unor speranţe lungi.

citat clasic din Horaţiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Perspectivele posibilităţilor sunt limitate numai de scurtimea vieţii.

citat clasic din Winston Churchill
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Balanţe

Pe un taler e veselia.
Pe celălalt, tristeţea.
Tristeţea este mai grea.
De aceea veselia
Se înalţă mai sus.

poezie de Vera Pavlova, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fusta

Mereu mai scurtă pe picioare,
Deşi era, odată, scut,
Scurtimea ei e grăitoare
În sensul că te lasă... mut!

epigramă de Janet Nică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fericiţi vor fi cei săraci, trişti vor fi cei bogaţi, fericiţi vor fi cei ce te ajută, trişti vor fi cei care te alungă.

George Placido Popa
Adăugat de George Placido Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ceai şi poezie

În seara asta-mi eşti o poezie
În faţa unei ceşti de ceai,
Zicându-ţi că aşa este să fie,
Să îmi fii muza, să îmi fii rai.

Frumoasă eşti, cu ochi mărgele,
Nu mă mai satur să-i privesc,
Eşti poezia mea, eşti toate cele
Câte aş vrea ca să iubesc.

poezie de Mihail Coandă (30 noiembrie 2016, Rîpa, Motru)
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cugetă în ce stare a corpului şi a sufletului te va prinde moartea, precum şi la scurtimea vieţii, la infinitul de timp dinapoia şi dinaintea ta, la fragilitatea tuturor corpurilor.

citat celebru din Marc Aureliu
Adăugat de Mihai Rusu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aşteaptă

noaptea s-a trezit dezbracată de întuneric
ziua a fost sărutată de razele soarelui
cu gîndurile la ferestrele minţii
privesc jocul luminii prin frunze

prin faţa casei de dincolo de stradă
se plimbă umbra norilor călători
şi ploaia nu vine

tu aşteaptă cu mîinile întinse
bucuria o să-ţi cadă în palme
şi păsările o să te cheme
în universul zilei

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tristeţea despărţirii

Mireasma florilor de lotus se stinge,
o pată roşie pe draperiile tremurând delicat.
Toamna revine.
Las să-mi cadă rochia de mătase subţire
şi, goală, plutesc singură
în barca de orhidee.
Cine poate duce o scrisoare dincolo de nori?
Doar gâştele sălbatice răspund,
scriind enigmaticele lor ideograme
pe cerul serii
când razele de lună plină
tocmai inundă
camera dinspre răsărit.
Fiecare floare, după felul ei, se desface, flutură
şi se scutură.
Apa, urmându-şi firea,
după ce-a fost separată-n stropi mici, recade,
adunându-se iarăşi în locurile joase.
Creaturile aceleiaşi specii
tânjesc una după cealaltă;
în schimb, tu şi cu mine
rămânem departe,
iar eu am devenit mai înţeleaptă
pe drumurile inimilor sfărâmate.
Nimic nu poate dizolva tristeţea –
şi nici nu o poate face să dispară.
O clipă a alungat
toată bucuria din ochii mei,
iar următoarea mi-apasă greu pe inimă.

poezie de Li Qingzhao ~ Li Ching-chao,1084-1155, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Decalog antistres

apă, aer, alimente, viaţă fără stres
în malaxorul zilei am tocat tristeţea
magice stele m-au scos din eres
mă împac cu iarna şi cu bătrâneţea.

câte bucurii mai sunt de cules
din lumea mare ce-şi arată nobleţea
apă, aer, alimente viaţă fără stres
în malaxorul zilei am tocat tristeţea.

greşelile trecutului cu iertări am dres
învăţ de la îngeri să cultiv tandreţea
lumea s-o iubesc într-un mod expres
rai de curcubeie ningându-şi fineţea.

apă aer alimente viaţă fără stres
în malaxorul zilei am tocat tristeţea.

hipersonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omul este ca ghiocelul.
Suportă povara grea din necazului glacial, visând la mângâierile candide ale Soarelui, iar când simte dragostea de viaţă, nimic nu-i mai stă în faţă să-i îmbrăţişeze razele magice. - Maria FILIPOIU / despre dragoste şi viaţă.

citat din Maria Filipoiu (12 februarie 2022)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!