După prânz
După prânz un pui de somn:
La trezire două cești de ceai.
Ridicând capul,
Văd iarăși razele soarelui
Căzând pieziș dinspre sud.
Cei fericiți regretă scurtimea zilei,
Cei triști abia așteaptă să scape
De povara unei zile care nu se mai termină.
Dar cei ale căror inimi nu cunosc veselia și nici tristețea
Își văd liniștiți de viață,
Indiferent de "lungimea" sau de "scurtimea" acesteia.
poezie de Bai Juyi, 772-846, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim

Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.