Era răguşit

la bătrâneţe din cauza fumului
decent tras în plămânii
cu vene verzi umflate
de durerile venite din cer
vocea se drege în umbra paharului
cu apă gazoasă
prinse a vorbi cu glasul pârâului
unde se scăldau pruncii
şi răguşeala se poticnea
părea învinsă de fiara care muşca
în amurgul cu picioare fierbinţi

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gogyohka

chipul ei tremura pe apă
şi el şi-a culcat umbra
de-a latul pârâului
neîndrăznind să sărute
faţa care se vedea unduind

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trag de vene

până ajung unde trebuie
să ajungă dacă şi-ar propune
cu acele care le răscolesc
şi nu pleacă. îngerii au nevoie
de mine. sunt bolnavi, doamne
trag de vene ca de fiare
un culturist cu o plantaţie
de cânepă indiană. plec
să nu mă fac medic
nu vreau să ascult inima
legată tainic de vene
stau cu mâinile la spate
legat de vene cu vene irigate

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gogyohka

balena albastră de plastic
ducea în spate o prinţesă
păpuşă de lemn şi cârpă
şi lăsată pe balta
unde se scăldau copilaşii satului

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gogyohka

era un pod ce ofta noaptea
pe sub care trecea un râu
unde pluteau craniile găurite
şi creaturi venite din alte lumi
într-un vuiet de haos smintit

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Umbra

era cât se poate de impersonală
întoarse capul şi-mi vorbi
mi-a copiat imaginea
spunea ceva de freud
cu vocea răguşită de la berea rece
jucase infam un rol
dintr-o piesă de beckett
purta pălărie şi loden
sorbea vânt cu nesaţ
avea faţa stoarsă de soare
ne uitam la dansul uliului
şi simţeam mâna rece a umbrei

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Avea o voce

uscată cu feonul
care se prelinge pe picioarele lui
ca o simplă pisică
prinsă mâncând şoarecii
ce-au ronţăit kant şi hegel

vocea reuşea să ţină
o conversaţie dezinteresată
de-ţi venea să sari gardul

vocea putea conversa cu umbra mea
dacă se poate numi aia conversaţie

vocea aceea era în stare să te pândească
să stea sub fereastră şi să lase
urme pe pământul moale
şi tu nici măcar nu poţi povesti cuiva
cele petrecute în fumul lung

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Haiku

braconaj ratat -
în gheaţa pârâului
prins Carul Mare

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

A ieşit să vadă luna

ce face luna şi luna părea
foarte provizorie, acolo
unde a urcat-o creatorul
mult deasupra vecinului
care usca frunzele plantelor
cu feonul după fiecare ploaie
apoi trecea la uscarea balustradei
şi a trotuarelor din faţa blocului
era dezamăgit pentru că nu
a prins loc în cimitirul nebunilor
unde asculta carlos santana
şi citea cesare pavese la umbra
unei sticle sau la umbra mea

ieşise cu un pardesiu pe care aproape
nu-l dezbrăcase pentru că a uitat
cum trebuie îmbrăcat, dar mai curând
s-ar arunca într-un puţ cu vipere
decât să recunoască măcar faţă de sine
că iubeşte actriţa aia nebună

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mahatma Gandhi a sfârşit din cauza bodyguarzilor care nu au tras, Indira Gandhi - din cauza celor care au tras.

aforism de N. Petrescu-Redi (13 noiembrie 2014)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Senryu

facturi umflate -
inelul de logodnă
dus la amanet

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

împleteşte o cunună
de zâmbete pierdute
pe buzele surâzâtoare
unde glasul meu
s-a pierdut în tăcere

gogyohka de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Incantaţie

O, voi, amurgite pietre-ale râului,
Oglindească-se timpul în apa pârâului
Şi trece fuiorul cât de repede poţi!
Ne bate lumina şi zarea în porţi.
Ne trece un soare prin sită o stea
Ea luna o cheamă şi ea lumina
Amurgul ce trece prin apa pârâului
Şi lin stinge ochiul al pietrei şi-al râului...

poezie de Necula Florin Dănuţ (6 ianuarie 2015)
Adăugat de Baude
Comentează! | Votează! | Copiază!

Heraclit lângă lac

Lângă ape verzi s-adună cărările.
Sunt linişti pe-aici, grele şi părăsite de om.
Taci, câne care-ncerci vântul cu nările, taci.
Nu alunga amintirile ce vin
plângând să-şi îngroape feţele-n cenuşa lor.

Sprijinit de butuci îmi ghicesc soarta
din palma unei frunze tomnatice.
Vreme, când vrei să iei drumul cel mai scurt,
pe unde apuci?

Paşii mei răsună în umbră,
parc-ar fi nişte roade putrede
ce cad dintr-un pom nevăzut.
O, cum a răguşit de bătrâneţe glasul izvorului!

Orice ridicare a mânii
nu e decât o îndoială mai mult.
Durerile se cer
spre taina joasă a ţărânii.

Spini azvârl de pe ţărm în lac,
cu ei în cercuri mă desfac.

poezie celebră de Lucian Blaga
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Heraclit lângă lac

Lângă ape verzi s-adună cărările.
Sunt linişti pe-aici, grele şi părăsite de om.
Taci, câne care-ncerci vântul cu nările, taci.
Nu alunga amintirile ce vin
plângând să-şi îngroape feţele-n cenuşa lor.

Sprijinit de butuci îmi ghicesc soarta
din palma unei frunze tomnatice.
Vreme, când vrei să iei drumul cel mai scurt,
pe unde apuci?

Paşii mei răsună în umbră,
parc-ar fi nişte roade putrede
ce cad dintr-un pom nevăzut.
O, cum a răguşit de bătrâneţe glasul izvorului!

Orice ridicare a mâinii
nu e decât o îndoială mai mult.
Durerile se cer
spre taina joasă a ţărânii.

Spini azvârl de pe ţărm în lac,
cu ei în cercuri mă desfac.

poezie celebră de Lucian Blaga din În marea trecere (1922)
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

m-ai prins în pânza ta
unde mă zbat inutil
ai tras o pânză fină
veninul îl strecori elegant
aştepţi să îmbătrânesc

gogyohka de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Caniculă

Cerul e gri –
cenuşă neclintită,
obosită,
amorţită,
anesteziată,
adormită.

Aerul tremură uşor...
Prin lentila
murdară,
prăfuită,
a zilei de vară,
vezi,
amestecaţi
într-un leneş dans,
vaporii fierbinţi,
enervanţi.

Vrei să respiri...
Plămânii
se urnesc greu –
bureţi storşi,
micşoraţi, chinuiţi
de armata de grade.

Agitat,
pulsul întrece măsura.
Artere şi vene
– reţea sângerândă –
greu suportă căldura.
Inima,
un tic-tac nebun,
speriată de foc
şi-necată de fum
caută umbra.

În cuva etanşă
a nopţii,
stelele palide fierb.

poezie de Ana Vida din Trăiri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântă împotriva sistemului

merge pe străzi până se va îndrăgosti
suferă căutându-se un an în plus
şi se plânge o dată doar şi e suficient
le face cu mâna alături de steag
drege glasul şi se poate converti
începe cuminte un imn pentru poezie
sistemul urmăreşte tăcut cum se-nfiripă
magia sânilor ei strălucind în farurile
dubelor ascunse după stâlpii care-şi aleg
forma farmaceutică scrisă pe făclii

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dragostea e robia grea

toată lumea o ştie
şi persist să mă îndrăgostesc
fac aceeaşi greşeală
pentru o clipă de fericire
îmi vând inima şi sufletul
mintea se-nceţoşează
sunt un zombi care păşeşte
orb tras de lanţul sclaviei
mă calc în picioare
mă sprijin de val şi călătoresc
pe norii duşi de vânt
mă-ngrop în frunze sau în mâl
fac cum îmi comandă

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Domnişoara ana

karla suarez te privesc
şi nu mai pot respira
inima se zbate cât o îm
plinire cu mii de cuvinte
mă uit la baletul tău
la ochii tăi la gura ta
o bucurie nebună mă cu
prinde în ritmul dansului
tău cubanez
bailando bailando bailando
fredonez cu vocea
legată în batista de la gură
în noaptea asta mi-aş dori
să stăm îmbrăţişaţi
să dansăm şi focul să mă ardă
din interior
te ridici pe vârfuri în pantofii tăi
cu poalele rochii ridicate decent
beau tequila cu buzele tale
sorbind chimia ta
devin gelos pe copilul
care se uită la fusta scurtă
deja nu mai pot
o să dansăm toată noaptea
soarele nu o să răsară în cartierul vechi
unde toată lumea cântă şi dansează

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prea des în vers

e nemurirea pe rânduri depănată
de poetul suferind din te miri ce
îşi adună gânduri în oraşul agasat
de luna care e-o poemă în geamul
iubitei unde stau şi cântă iubiţii
opera se-nfiripă pentru ca lumea
s-o înţeleagă din zori până seara
târziu ating tâmplele ninse cu degete
ce mângâie pana limpezită de rouă

prea des recurg la vers prin jilave
iubiri prinse în dansuri năvalnice
frâng tăceri la ceasuri de seară
lângă un pahar într-un colţ afumat
de birt frământat de picioare nervoase

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!