În sfârşit, după zile fierbinţi, cu văzduh plin de abur, şi alte ploi viforoase, vremea parcă s-a aşezat. Dar într-o miercuri de la mijlocul lui august s-a vestit în sat la Buciumeni că vine mare Siretul şi ia podul. Dacă ia apa podul, rămâne moşia boierească tăiată în două.

Mihail Sadoveanu în Venea o moară pe Siret, Capitolul I
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

— Cuconu Cilip o poruncit aşa... că nu care cumva să se ducă podul, că ne rămâne moşia tăietă în două. — Aha! vă rămâne moşia tăietă în două! Şi tu, măi Iordache, nu mai poţi de scârbă! Oamenii prinseră a râde. Iordache începu să se scarpine în cap, ca să facă ceva, şi zâmbea şi el, cu obrazu-i mare şi puhav înflorit de băutură.

Mihail Sadoveanu în Venea o moară pe Siret, Capitolul I
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oamenii tăceau în jur şi priveau cum vine, năvalnic şi plin din mal în mal, Siretul cu ape gălbui. Şăicile săltau întruna, şi podul gemea necontenit din încheieturi. În josul râului lunca era înecată. Sălciile cele bătrâne pluteau pe apă ca nişte căpiţe, şi soarele lucea în oglinda bălţii ca un cuibar de foc

Mihail Sadoveanu în Venea o moară pe Siret, Capitolul I
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Căsuţa, aşezată pe dâmb nalt deasupra apelor, n-avea habar de înec. Vătăjelul Iordache Nastratin, care venise cu sătenii, începu vorba, lat şi-ndesat, privind într-o parte cu ochii lui alburii: — Moş Pahomie, iaca m-o trimăs cuconu Cilip cu ajutor... «Să nu cumva – zice – să se ducă podul, că ne rămâne moşia tăietă în două». Aşa a zis cuconu Cilip Podarul se uită la Nastratin lung, măsurându-l cât era de nalt. Apoi avu o încreţitură de buze.

Mihail Sadoveanu în Venea o moară pe Siret, Capitolul I
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îndată a ieşit domnul Iacobache, primarele, cu slujbaşii; şi Ghiţă, cel mai spătos şi mai de ispravă fecior boieresc, s-a crăcănat în capul satului, cu mânile-n şolduri, şi-a dat căciula pe ceafă şi a prins a striga cumplit, cum îi era obiceiul, de s-auzea până-n vale, peste zece hudiţi: — Ascultaţi... oameni buni!... Vine apa mare şi ia podul! Ascultaţi... poruncă boierească: să iasă din fiecare liţă câte doi oameni! — Iar a început să buciume Ghiţă în capul satului...

Mihail Sadoveanu în Venea o moară pe Siret, Capitolul I
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

— Vra să zică aţi venit să vedeţi cum se duce podul! strigă podarul către oameni.

Mihail Sadoveanu în Venea o moară pe Siret, Capitolul I
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Podul Mincinoşilor

Podul e deosebit.
Dacă-l vezi, l-ai îndrăgit,
Chiar de-i podul mult hulit
De aceia ce-au minţit.

epigramă de Toma Gross-Rocneanu din revista "Spinul", nr. 6/2007 (2007)
Adăugat de Toma Gross-Rocneanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce va fi

Mă voi urca în podul palmei
să simt vârful degetelor
cum ating viaţa
Niciodată o zi nu va fi mai bună
ca acea care avea să înceapă
Niciodată o seară nu va fi mai plină
dacă nu-i vei sta în umbră
Mă voi întoarce - în sfârşit
în podul tău
să întoarcem fânul

poezie de Vasile Tent
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

După prânz

Pe Podul Waterloo unde noi ne-am spus la revedere
Condiţiile meteo au făcut să-mi curgă lacrimi de durere.
Le-am şters cu dosul mănuşilor din lână împletită
Şi-am încercat să pretind că nu-s deloc îndrăgostită.

Pe Podul Waterloo încerc să cred că nu s-a întâmplat nimic nasol.
În vremea asta tu eşti plin de şarm şi de alcool.
Dar tonomatul din mine îngână-un cântecel
Care spune cu totul altceva. Cine-a greşit oare, eu sau el?

Pe Podul Waterloo cu vântu-un păr ceva mă-apasă;
Sunt tentată să eludez. Eşti prost. Nu-mi pasă.
Deşi capul se descurcă foarte bine, totuşi, inima-i şeful, am oftat –
Trebuie să admit asta, chiar dacă nu-mi ţine de cald.

poezie de Wendy Cope, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Curcubeu ...

Din stropi de ploi şi raze blonde
Şi din lumini de nepătruns,
Un curcubeu cu forme ronde
Până pe pajişte-a ajuns.
Un pod din picuri şi culoare
Stă răstignit pe cer senin.
Cine îl construise oare?!
Era zidit din ploi şi soare?!
Cine-l vopsise-n graba mare?!
Astfel de întrebări îmi vin...
Dar nici n-am apucat prea bine
Să caut la-ntrebări răspuns,
Că podul meu, numai ruine,
În nori de spumă s-a ascuns.
Chiar ţi-aş fi dat o întâlnire,
Iubita mea cu ochi căprui,
Dar podul meu e-o nălucire-
Mai ia-l acum de unde nu-i!...

poezie de Mihaela Banu din volumul de versuri Zăbrelind zadarnic zborul (2014)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fabulă...

După ce mult s-au sfătuit,
Jivinele au chibzuit
Ca să pună în lucrare,
Peste râu, un pod nou, mare.
S-au dus care mai de care,
La minister pentru-ajutoare.
Jupânul urs, mare meşter,
A fost trimis la minister,
Luă, după trei zile de chin,
Un camion cu lucruri, plin.
Plecând, vulpea cea şireată
Se dovedi mai inspirată:
Două camioane pline
Pentru podul nou, vezi bine!
A fost trimis şi măgarul,
La minister, cu samarul.
A-ncărcat samarul bine,
Zece camioane pline!
Şi încăpător, samarul,
A adus tot necesarul!
Văzând, toţi miraţi întreabă:
- Ai reuşit tu, o gloabă!?
- La guvern, când am intrat,
De... rudele mele am dat!

fabulă de Stelian Negomireanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Adevărul pe Podul mincinoşilor

Sus pe cruce, răstignit,
Îl jeleşte tot norodul -
Guvernanţii n-au minţit -
Dar mă tem... că pică podul!

epigramă de Marian Popescu din Adevărul şi minciuna (2011)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Podul mincinoşilor

Noilor căsătoriţi
Vă urez, frumoşilor,
Treceţi astăzi, fericiţi...
"Podul mincinoşilor".

epigramă de Arcadie Chirşbaum din Adevărul şi minciuna (2011)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

A pierit toată asprimea verdelui, iar mâinile se mişcă a mirare. Ierburile sunt acum aproape purificate de vară. După ploi, în mijlocul unei zile însorite parcă ar fi duminică.

citat din Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cerul era limpede, soarele umplea câmpiile de lumină, şi din când în când se vedea Siretul scânteind la cotituri.

Mihail Sadoveanu în Un om necăjit
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

praful aşezat –
strânse în podul casei
multe amintiri

haiku de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Destinul săracilor

Podul vieţii e îngust,
Apa vine şi-l doboară.
După ce criteriu frust,
Unii urcă şi coboară?

epigramă de Nistor I. Bud din arhiva personală a lui Gheorghe Culicovschi (2005)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Orfeu

În timpuri ce-au trecut demult
Ca nişte păsări călătoare,
Mă mai duceam să mai ascult
Cum stropi de ploaie, în tumult,
Păreau descântece-n altare
De ocult.

Acolo-n podul casei vechi,
Sub ropotiri diluviene
(Ca-n vremea zeilor străvechi)
Priveam cum porumbei, perechi,
Se-alintă, netezindu-şi pene
La urechi

Şi timpul, podul, ploaia, eu,
Păream o scurtă simfonie
(Aşa cum viaţa e mereu)
Cântată-n ţărmul elizeu
Şi-n lunga lui călătorie,
De Orfeu.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din zări, din cuibul furtunii, într-o dimineaţă au început a se ridica nouri negri. Veneau cu grăbire, treceau, iar veneau îmbulziţi; şi deodată lumina depărtărilor pieri. Începu să picure în pulberea fierbinte a drumului, În sat la Buciumeni, oamenii ieşeau afară din case, priveau văzduhul spre munte şi cereau ploaie făcându-şi cruce: «Dă, doamne!». Picuşurile conteniră. După jumătate de ceas porniră din nou, mai mărunte şi mai dese, apoi se opriră iar, ca după o osteneală. Pe urmă o lumină cenuşie se întinse peste toate, nourii coborâră spre pământ, şi adevărata ploaie porni ca un şuvoi grăbit.

Mihail Sadoveanu în Venea o moară pe Siret, Capitolul I
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Podul de piatră

Podul de piatră
S-a dărâmat.
A venit apa
Şi l-a luat.

Vom face altul
Pe râu în jos,
Altul mai trainic
Şi mai frumos.

poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de Camelia Opriţa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Inundaţie până în podul casei

Pe apă nu mai cheltui bani
Să-mi schimb confortul vechi, rural,
Bazinu-n pod e natural,
Că pot să dau... şi la duşmani.

epigramă de Mariana Dobrin din Epigrama la scenă deschisă
Adăugat de Mariana Dobrin
Comentează! | Votează! | Copiază!