Legenda legendelor de Prof. Dr. Cornelia Păun Heinzel

Legenda legendelor de Prof. Dr. Cornelia Păun Heinzel
Într-o zi, Dumnezeu chemă la el pe Sfântul Petru şi îi spuse:
- Sfinte Petru, aş dori să mergi prin lume şi să afli ce mai fac oamenii. Le-am dăruit Biblia plină de învăţăminte spre a le fi de călăuză şi exemplu în viaţă; le-am adus pe pământ scriitori talentaţi care să creeze basme pentru copii, povestiri şi poveşti religioase sau istorice, inspirate din istoria popoarelor lor; le-am trimis poeţi care să-i încânte pe toţi cu magia versurilor lor; le-am creat muzicieni care să-i farmece cu acordurile melodiilor lor; le-am dăruit rapsozi şi cântăreţi cu har care să glăsuiască şi să interpreteze minunat creaţiile acestora; le-am oferit actori care să performeze cu dăruire şi talent creaţiile dramaturgilor. Doresc să ştiu, dacă oamenii se bucură de aceste daruri ale mele şi dacă toate acestea făcute pentru ei din suflet, le-au schimbat într-adevăr viaţa în bine iar munca mea nu a fost în zadar.
Sfântul Petru porni imediat la drum lung. Urcă din greu pe cele mai înalte vârfuri muntoase, unde ascultă doinele, baladele melodioase şi istorisirile minunate ale păstorilor, coborâ pe plajele cu nisip auriu şi fin ale apelor, întinse şi adânci, auzind cântecele şi snoavele pescarilor, străbătu oraşe şi sate, încântat de înţelepciunea proverbelor şi a zicătorilor populare şi privi alături de oameni reprezentaţiile actoriceşti, participă la serbările organizate în lume cu diferite prilejuri, fiind fermecat de bogăţia spirituală a ceremoniilor organizate, îi însoţi pe oameni la biserici, la slujbele religioase, participând cu aceştia la rugăciuni şi călătoria sa ajunse la sfârşit.
Se întoarse direct în Rai şi pentru că avea multe de povestit, despre cele văzute, se prezentă aşa cum trebuia, înaintea Domnului.
- Sfinte Dumnezeu, am cutreierat lumea în lung şi-n lat, am ascultat versurile minunate ale oamenilor şi melodioasele lor cântece, am mers şi m-am rugat alături de ei în biserici, am privit scene de teatru impresionante şi am participat la sărbători fermecătoare. Am ascultat snoave, poveşti şi povestiri care bucură urechea şi mintea oricărui ascultător. Am citit cu plăcere basme pentru copii, poveşti de tot felul - magice, fantastice, istorice, filozofice, religioase, romantice, satirice... Am totuşi o nedumerire. Nu ştiu ce fel de povestiri sunt acelea care conţin elemente fantastice sau miraculoase, brodate pe fondul unui motiv istoric sau al unei închipuiri mistice, prin care se explică geneza unui lucru, a unei fiinţe, caracterul aparte al unui eveniment istoric, al unui erou mitic sau al unui fenomen. Pentru că sunt deosebite de celelalte, ar trebui să aibă un nume special.
- Adevărat grăieşti, Sfinte Petru. Şi eu m-am gândit de mult timp la acest lucru. Am meditat îndelung şi doresc ca începând de astăzi, aceste povestiri deosebite să se numească "legende", spuse Dumnezeu.
- Doamne, atunci aceasta va fi cu siguranţă "Legenda legendelor", pentru că narează tocmai apariţia legendei, glăsui Sfântul Petru.

poezie de Cornelia Păun Heinzel din The Alternative (2017)
Adăugat de CORNELIA PAUN
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iisus Hristos: Arătat-am numele Tău oamenilor pe care Mi i-ai dat Mie din lume. Ai Tăi erau şi Mie Mi i-ai dat şi cuvântul Tău l-au păzit. Acum au cunoscut că toate câte Mi-ai dat sunt de la Tine; pentru că cuvintele pe care Mi le-ai dat le-am dat lor, iar ei le-au primit şi au cunoscut cu adevărat că de la Tine am ieşit, şi au crezut că Tu M-ai trimis. Eu pentru aceştia Mă rog; nu pentru lume Mă rog, ci pentru cei pe care Mi i-ai dat, că ai Tăi sunt. Şi toate ale Mele sunt ale Tale, şi ale Tale sunt ale Mele şi M-am preaslăvit întru ei. Şi Eu nu mai sunt în lume, iar ei în lume sunt şi Eu vin la Tine. Părinte Sfinte, păzeşte-i în numele Tău, în care Mi i-ai dat, ca să fie una precum suntem şi Noi. Când eram cu ei în lume, Eu îi păzeam în numele Tău, pe cei ce Mi i-ai dat; şi i-am păzit şi n-a pierit nici unul dintre ei, decât fiul pierzării, ca să se împlinească Scriptura. Iar acum, vin la Tine şi acestea le grăiesc în lume, ca să fie deplină bucuria Mea în ei. Eu le-am dat cuvântul Tău, şi lumea i-a urât, pentru că nu sunt din lume, precum Eu nu sunt din lume. Nu Mă rog ca să-i iei din lume, ci ca să-i păzeşti pe ei de cel viclean. Ei nu sunt din lume, precum nici Eu nu sunt din lume. Sfinţeşte-i pe ei întru adevărul Tău; cuvântul Tău este adevărul. Precum M-ai trimis pe Mine în lume, şi Eu i-am trimis pe ei în lume. Pentru ei Eu Mă sfinţesc pe Mine Însumi, ca şi ei să fie sfinţiţi întru adevăr. Dar nu numai pentru aceştia Mă rog, ci şi pentru cei ce vor crede în Mine, prin cuvântul lor, Ca toţi să fie una, după cum Tu, Părinte, întru Mine şi Eu întru Tine, aşa şi aceştia în Noi să fie una, ca lumea să creadă că Tu M-ai trimis. Şi slava pe care Tu Mi-ai dat-o, le-am dat-o lor, ca să fie una, precum Noi una suntem: Eu întru ei şi Tu întru Mine, ca ei să fie desăvârşiţi întru unime, şi să cunoască lumea că Tu M-ai trimis şi că i-ai iubit pe ei, precum M-ai iubit pe Mine. Părinte, voiesc ca, unde sunt Eu, să fie împreună cu Mine şi aceia pe care Mi i-ai dat, ca să vadă slava mea pe care Mi-ai dat-o, pentru că Tu M-ai iubit pe Mine mai înainte de întemeierea lumii. Părinte drepte, lumea pe Tine nu te-a cunoscut, dar Eu Te-am cunoscut, şi aceştia au cunoscut că Tu M-ai trimis. Şi le-am făcut cunoscut numele Tău şi-l voi face cunoscut, ca iubirea cu care M-ai iubit Tu să fie în ei şi Eu în ei.

replici din Sfânta Evanghelie după Ioan, Rugăciunea lui Iisus pentru Sine, pentru apostoli şi pentru toţi credincioşii. - 17:6-26 de Sfântul Ioan Evanghelistul
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

N-am numărat fericirea

N-am numărat niciodată paşii pe care i-am făcut
Pe calea către Puritate...
Şi nu ştiu dacă vor fi fost suficienţi!
Dar am avut grijă ca, fiecare din ei să ocolească noroiul!
Nici numărul treptelor pe care le-am urcat
Pentru adorarea Supremaţiei, nu m-a interesat...
E posibil, să nu fi zăbovit, îndeajuns!
Dar ştiu că, pe fiecare din ele, am lăsat o fărâmă din mine!

N-am numărat niciodată slovele pe care le-am găsit
În căutarea Luminii...
Probabil, nu voi ajunge niciodată la înţelepţire!
Dar ştiu precis că, niciun gând nu mi-a rămas în întuneric!
Nici vorbelor pe care le voi fi rostit
În contul Frumuseţii nu le voi fi ţinut seama...
Poate le-am spus de prea puţine ori!
Dar ştiu că, pe cele mai bune, nu le-am rostit încă!

N-am numărat niciodată zâmbetele pe care le-am dăruit
Pentru împlinirea iubirii...
Unele nu vor fi fost reuşite, din cauza propriei dureri!
Dar ştiu că, pe cele mai convingătoare, nu le-am dăruit, încă!
Nici drumurile pe care le voi fi străbătut
De dragul Dreptăţii şi Binelui, nu le voi fi memorat...
Poate voi fi mers prea repede, ori prea încet!
Dar pe ultimul, musai să alerg, ca să ajung la timp!

N-am numărat niciodată răsăriturile, dimineţile, amiezile
Din călătoria mea pe Pământ...
Sigur, am irosit mult mai multe decât am putut agonisi!
Dar vreau ca, apusul să mă găsească în tumultul trudei!
Nici de numărul zilelor în care am îngenunchiat
Pentru a mulţumi Fericirii, nu m-am învrednicit...
Poate Spaţiul şi Timpul nu-mi vor fi fost îndeajuns!
Dar în fiece noapte slăvesc cerul, dăruit de Tatăl Însuşi!

poezie de Iulia Mirancea (18 iulie 2014)
Adăugat de Iulia Mirancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Legenda legendelor / Ο Θρύλος των Θρύλων

Cornelia Păun Heinzel: Legenda legendelor / Κορνέλια Παούν Χάϊντσελ: Ο Θρύλος των Θρύλων
Traducere în limba greacă: Tarcisius Iulian Laurenţiu Movileanu, Ταρσίζιος Ιουλιανός Λαυρέντιος Μοβιλεάνου, traducător, absolvent cu studiile liceale şi universitare în Grecia, fiu de preot şi nepot de preot
Μια μέρα ο Θεός κάλεσε τον Άγιο Πέτρο σ' αυτόν και του είπε:
– Άγιε Πέτρε, θα ήθελα να περάσεις από τον κόσμο για να μάθεις τι κάνουν οι άνθρωποι. Τους δώρισα την Αγία Γραφή, η οποία είναι γεμάτη διδασκαλίες για να τους καθοδηγήσει και να είναι παράδειγμα στη ζωή τους• τους έφερα στη γη ταλαντούχους συγγραφείς που να δημιουργούν παραμύθια για παιδιά, θρησκευτικά ή ιστορικά μυθιστορήματα, εμπνευσμένα από την ιστορία των λαών τους• τους έστειλα ποιητές για να τους συναρπάζουν όλους με τη μαγεία των στίχων τους• τους δημιούργησα μουσικούς για να τους γοητεύουν με τη συγχορδία των τραγουδιών τους• τους δώρισα ραψωδούς και τραγουδιστές με χάρισμα για να τραγουδάνε και να ερμηνεύουν τις υπέροχες δημιουργίες τους• τους πρόσφερα ηθοποιούς που να παίζουν με αφοσίωση και ταλέντο τις δημιουργίες των δραματουργών. Θέλω να μάθω, αν οι άνθρωποι απολαμβάνουν αυτά τα δώρα από μένα, αν όλα αυτά δημιουργημένα γι'αυτούς από την ψυχή, τους άλλαξε τη ζωή προς το καλύτερο, και το έργο μου δεν ήταν μάταιο.
Ο Άγιος Πέτρος ξεκίνησε αμέσως σ' ένα μακρύ δρόμο. Ανέβηκε με δυσκολία στις υψηλότερες κορυφές των βουνών, όπου άκουσε τις βουκολικές ποιήσεις, τις μελωδικές μπαλάντες και τις πανέμορφες ιστορίες των ποιμένων, κατέβηκε στις παραλίες με χρυσή και λεπτή άμμο των κρυστάλλινων και βαθιών νερών, ακούγοντας τα τραγούδια και τα ανέκδοτα των ψαράδων, διέσχιζε πόλεις και χωριά, μένοντας ενθουσιασμένος από τη σοφία των παροιμιών και των λαϊκών γνωμικών και παρακολούθησε δίπλα στους ανθρώπους τις θεατρικές παραστάσεις, συμμέτειχε σε παγκόσμιους εορτασμούς οργανωμένους για διάφορες περιστάσεις, μένοντας μαγεμένος από τον πνευματικό πλούτο των οργανωμένων τελετών, συνόδεψε τους ανθρώπους στις εκκλησιαστικές ακολουθίες, συμμετέχοντας μ' αυτούς στις προσευχές και το ταξίδι του έφτασε στο τέλος.
Επέστρεψε κατευθείαν στον Παράδεισο και επειδή είχε πολλά να πει γι' αυτά που είδε, παρουσιάστηκε έτσι όπως πρέπει ενώπιον του Κυρίου.
– Άγιε Θεέ, διέσχισα ολόκληρο τον κόσμο, άκουσα τους υπέροχους στίχους των ανθρώπων και τα μελωδικά τραγούδια τους, πήγα και προσευχήθηκα μαζί τους στις εκκλησίες, παρακολούθησα εντυπωσιακές σκηνές θεάτρου και συμμέτειχα σε γοητευτικές γιορτές. Άκουσα ιστορίες, ποιήσεις, γνωμικά, τα οποία είναι απόλαυση του αυτιού και του μυαλού του κάθε ακροατή. Διάβασα με ευχαρίστηση τα παιδικά παραμύθια, ιστορίες όλων των ειδών – μαγικές, φανταστικές, φιλοσοφικές, θρησκευτικές, ρομαντικές, σατυρικές... Έχω όμως μια απορία. Δεν ξέρω τι είδους ιστορίες είναι αυτές που περιέχουν φανταστικά ή θαυμαστά στοιχεία, κεντημένα σε φόντο κάποιου ιστορικού λόγου ή κάποιας μυστικής φαντασίας, στις οποίες εξηγείται η γένεση ενός πράγματος, ενός όντος, το ειδικό χαρακτήρα κάποιου ιστορικού γεγονότος, κάποιου μυθικού ήρωα ή κάποιου φαινομένου. Επειδή είναι διαφορετικές από τις άλλες, θα πρέπει να έχουν ένα ειδικό όνομα.
– Αλήθεια μιλάς, Άγιε Πέτρε. Κι' εγώ σκέφτηκα πολύ καιρό σ' αυτό το πράγμα. Διαλογίστηκα πολύ και θέλω ξεκινώντας από σήμερα αυτές οι ειδικές ιστορίες να ονομάζονται «Θρύλους», είπε ο Θεός.
– Θεέ, τότε αυτή με σιγουριά θα είναι «ο Θρύλος των Θρύλων», επειδή περιγράφει την εμφάνιση του θρύλου, είπε ο Άγιος Πέτρος.

poezie de Cornelia Păun Heinzel din Curba destinelor / Η στροφή του πεπ, traducere de Tarcisius Iulian Laurenţiu
Adăugat de CORNELIA PAUN
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doină blajină...

mergea odată Dumnezeu
cu Sfântu Petru
şi-n calea lor ieşeam şi eu
în antic metru

le-am dat bineţe fără plecăciuni
fără mătănii
simţind în ei şi oameni buni
şi răi şi genii

ei mi-au răspuns cu zâmbet şi senin
şi lin ce zboară
şi Dumnezeu- că de blajin
ades pogoară

că pelegrin în lung şi lat
străbate toate
că vine azi la mine-n sat
şi-n alte sate

de rând cu toţi în ţintirim
Va frânge pâine
cu vin Va sta să-i pomenim
pe duşi de bine...

trecea prin lume Dumnezeu
cu Sfântu Petru
şi-n calea lor ieşea mereu
cuantic metru...

poezie de Iurie Osoianu (15 aprilie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toate îmi par minunate

Toate îmi par minunate
Şi cu Domnu-s împăcat,
Simt un iz de libertate
Şi simt că sunt mai curat

Totul I-am mărturisit
Domnului, mă simt mai bine,
Despre toate I-am vorbit
Chiar, dacă mi-a fost ruşine

Minciuna şi lăcomia
În care eu am trăit,
Îngâmfarea şi mândria
Ce odată m-au robit,

Răutatea, răzbunarea,
Patimi, ce m-au măcinat,
Intriga şi desfrânarea
Eu cu totul le-am lăsat.

Nu mai vreau să ştiu de ele
Eu de tot le-am părăsit
Toate păcatele grele
Le-am lăsat, şi-s liniştit.

Un exemplu vreau să fiu
Cei din jur să vadă-n mine
Că sunt credincios şi viu
Viaţa mea îmi aparţine.

Doamne, viaţa mi-ai schimbat
Sunt atât de fericit,
De ce-a fost rău, m-ai scăpat
Salvatorul meu iubit!

Amin

poezie de Florenţa Sărmăşan (23 decembrie 2016)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dumnezeu, tăcut ca o lacrimă

dovada faptului că am fost
şi încă exist sunt
cele câteva cicatrici de pe trup
şi o urmă de bisturiu pe care
nu mă sfiesc să v-o arat
mai am câteva femei
pe care
le-am uitat definitiv
de fapt nici nu ştiu dacă
le-am iubit
dimineaţa
unele
mă împiedicau să văd răsăritul
altele
se aşezau la masă şi
îndepărtau locurile rămase libere
nu cumva Dumnezeu
să se aşeze între trupurile noastre
până în ziua în care
am coborât în mine şi m-am privit
am deschis toate ferestrele inimii
imprevizibil ţipătul zilei
mi-a dezechilibrat paşii
nu era decât o diversiune care
mi-a amintit de cineva şi
de toate trecerile mele prin viaţă

Dumnezeu, tăcut ca o lacrimă mă privea

ştiu că sunt vinovat de toate cele şi
mai ştiu că sfârşitul unei vieţi
nu-l aduce ploaia şi nici
zborul negru de deasupra

în drumul meu s-a pierdut
o urmă de om
şi atât...

poezie de Teodor Dume din Dumnezeu tăcut ca o lacrimă
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

E interesant că omul nu iubeşte pe viaţă dar
de urât poate să o facă pentru două vieţi!
Sunt oameni la care le-am transmis atâta
ură că îi iubesc
şi oameni la care le-am transmis iubirea
de-a mă urî!
Oamenii sunt cele mai complexe stări ale
simplităţii!

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cea mai profundă şi complexă realitate nu este cea pe care o vedem, simţim sau atingem ci este dincolo de acestea. Cele mai multe lucruri care se văd şi pe care le deţinem, au fost făcute deşi nu au mai existat vreodată. Întâi le-am văzut în mintea noastră iar apoi am crezut că pot fi făcute şi le-am creat. Fără credinţă viaţa nu are Nord.

citat din Daniel Bota
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Moş Nicolae (poezie pentru copii)

De pe dealuri şi coclaie,
Vine Moşul Nicolae,
Cu-n sac mare încărcat,
Cu daruri de neuitat.
Iar jordiţele bronzate,
Ascunse bine la spate,
Spre cei răi sunt îndreptate.

Noi cizmele le-am spălat
Şi cu cremă le-am fardat,
Lângă geam le-am aşezat.
Moşule! Mult aşteptat,
Poezii am învăţat,
Părinţii i-am ascultat...
La treabă i-am ajutat.

Moşul după o zăbavă,
Pleacă vesel, împăcat,
Fiindcă daruri minunate,
Copiilor le-a lăsat,
Ca în fiecare an,
Când toţi îl pândesc la geam.
Primul Moş darnic din an.

poezie pentru copii de Valeria Mahok (noiembrie 2011)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cele mai bune cărţi pe care le-am citit vreodată le-am aflat în oamenii pe care am ajuns să-i cunosc.

citat din Marius Torok
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Herman Altman

Am mers oare pe urmele Adevărului
Oricare ar fi fost drumurile acestuia,
M-am luat de piept cu întrega lume pentru o cauză
Şi-am sprijinit pe cel slab împotriva celui puternic?
Dacă le-am am făcut voi rămâne în amintirea oamenilor,
Aşa cum am fost cunoscut în oraş în timpul vieţii mele
Şi aşa cum am fost iubit şi urât pe acest pământ;

De aceea nu-mi ridicaţi monument
Şi nici nu-mi sculptaţi bust,
Astfel, chiar dacă nu voi deveni semizeu,
Realitatea sufletului meu va fi pierdută,
Iar hoţii şi mincinoşii
Care au fost adversarii mei şi care m-au distrus,
Şi copii hoţilor şi mincinoşilor,
Nu vor putea afirma în faţa statuii mele
Că au fost alături de mine în ziua înfrângerii.

Nu-mi ridicaţi monument,
Astfel amintirea mea nu va fi pervertită de fii
Minciunii şi ai opresiunii.
Voi fi alături de cei care m-au iubit şi de copii acestora;
Voi rămâne întotdeauna proprietatea onestă
A acelor pentru care am trăit.

poezie de Edgar Lee Masters din epitaf din ANTOLOGIA DE LA SPOON RIVER – editura CORESI, ediţie 2020, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mâinile care mă dor

Mâinile mă dor,
Sunt mâinile acestea,
Pe care mi le-a făcut cadou
Dumnezeu,
Într-o dimineaţă de sărbătoare.
Mâini cu care m-am rugat,
Cu care am iubit,
Am trudit,
Am mângâiat pâinea cea de toate zilele,
Am mângâiat chipul tău,
Am mângâiat icoanele,
Şi pietre şi copaci...
Le-am împreunat
Şi le-am ridicat spre cer
Când îmi era a pustiu,
Când îmi era a jale,
Când Dumnezeu era plecat prin lume cu sfinţii,
Să judece...
Sunt mâinile care i-au hrănit pe alţii,
Şi pe mine.
Mâini care ţi-au şters lacrima...
Sunt mâini care erau cândva
Tinere şi viguroase
Şi acum se prefac în crengi uscate,
Cu gheare încovoiate
Care se apleacă inexorabil
Să scurme ţărâna.
Sunt mâini bătătorite de greşeli,
De iertări, de păcate, de rugăciuni,
De zidiri, de patimi, de griji,
Mâinile care mă dor,
Care te caută prin noapte,
Care te roagă să te întorci,
Pe care nu le mai pot întinde spre tine,
Cu care sap în cenuşă
Să rostogolesc timpul,
Cu care îmi torn cenuşă în cap,
Mâini cu care întorc tot mai greu
Ultimele file dintr-o carte,
Mâini care ţin o lumânare neîncepută
În aşteptarea luminii...

poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În sfârşit, după oarecare osteneală, am izbutit să mă exprim perfect în limba venusiană şi prima mea încercare în publicul venusian a fost ţinerea unei conferinţe în care am tratat despre Pământ. Le-am povestit geneza lui, apariţia omenirii, formele ei de guvernământ, le-am explicat distracţiile şi ştiinţele, artele şi tot ce ţine de Pământ.

Victor Anestin în În anul 4000 sau o călătorie la Venus
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fiecare talent care ni s-a dat, pentru că fiecare dintre noi are talente, ne-a fost dat cu un motiv anume. Cu fiecare dintre aceste talente pe care le-am primit vine şi responsabilitatea ca noi să-l modelăm şi să-l dezvoltăm, apoi să-l aplicăm în lume într-un fel care să îmbogăţească viaţa altor oameni. Oamenii care nu vor să stabilească un scop cu privire la tot ceea ce vor de la viaţă şi apoi să urmărească acest scop cu curaj sunt de fapt oameni cu foarte multă frică în ei. Sunt speriaţi. Au umbre care trebuie examinate şi probleme care trebuie vindecate.

Robin Sharma în Descoperă-ţi destinul (2010)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mai mulţi din cetăţenii mei, văzându-mă în etate înaintată şi că mă ocup cu istoria şi cu arheologia ţării mele, m-au rugat ca să le arăt mai multe cunoştinţe ce am despre schimbările şi evenimentele petrecute în ţară şi mai cu osebire în Capitală, căci doresc unii a şti tradiţiile istorice ale ţării, iar alţii ale Capitalei, şi astfel, ca fiecare om care are a trece din această vremelnică viaţă, nu i-am putut refuza şi le-am răspuns că mă voi sili a le arăta purul adevăr de tot ce am putut culege din diferite letopisiţe ale ţării, cum şi din diferiţi scriitori vechi şi cele văzute de bătrânul meu părinte, care a trăit 90 de ani, cum şi ce am văzut eu, care sunt astăzi în etate de 80 ani, şi astfel voi urma înainte, rugând pe onor domnii cititori de a-mi ierta greşelile stilului meu, fiind un stil bătrânesc ce se practica în timpul tinereţelor mele.

începutul de la Istoria fondărei oraşului Bucureşti, Precuvântare de Dimitrie Papazoglu (1891)
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am încercat să îmbunătăţesc telescoapele, pentru a vedea mai bine cu ele. Aceste instrumente mi-au dezvăluit câteva trucuri, pe care le-am descoperit în sfârşit, după ce le-am folosit de multe ori.

citat din William Herschel
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nici măcar nu mai sunt sigur că eu exist cu adevărat. Sunt toţi scriitorii pe care i-am citit, toţi oamenii pe care i-am întâlnit, toate femeile pe care le-am iubit, toate oraşele pe care le-am vizitat, toţi strămoşii mei...

citat din Jorge Luis Borges (1981)
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Neadevărul afectează în mod natural informaţiile istorice. Există diferite motive care fac acest lucru inevitabil. Unul dintre motive este încrederea în sursele istorice... Un alt motiv este necunoaşterea scopului unui eveniment... Un alt motiv este presupunerea neîntemeiată în ceea ce priveşte adevărul unei acţiuni... Un alt motiv este ignoranţa faţă modul în care relatările sunt în conformitate cu realitatea... şi sunt multe alte motive... Dar dintre toate, cel mai puternic este indiferenţa naturii faţă de diversele condiţii care apar în civilizaţie. Fiecare eveniment (sau fenomen), trebuie să aibă în mod inevitabil un caracter specific esenţei sale.

citat din Ibn Khaldun
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Balanţa cu un singur talger

Sunt vinovată numai pentru ceea ce n-am făcut.
Păduri tropicale crescute printre coloanele
Unor temple în care nu m-am închinat,
Oceane de frunze
În care nu m-am lăsat îngropată,
Duşmani pe care nu i-am urât,
Săbii pe care am refuzat să le mânui,
Cuvinte pe care n-am învăţat să le ţip,
Trupuri pe care nu le-am iubit,
Fiare pe care nu le-am ucis,
Fluvii în care nu m-am înecat,
Răsărituri pe care n-am apucat să le văd,
Piscuri pe care n-am apucat să le urc,
Muzee amenajate în corola unor crini
Pe care nu i-am mirosit niciodată!
Toate vor avea dreptul să mă acuze.
Şi faptele mele, oricât de bune,
Nu vor reuşi să menţină un echilibru
Oricât de instabil,
Pentru că nu între bine şi rău
Va fi balanţa din urmă,
Ci între a fi fost şi a nu fi fost.

poezie de Ana Blandiana
Adăugat de Doina Bumbuţ
Comentează! | Votează! | Copiază!

Versurile de dragoste ale unei curtezane

Te voi recompensa egal cu darurile tale, eficace,
numai dacă-mi oferi pe-acela care mă va face
să râd din plin, în hohot...

Deşi pe tine nu te-ar costa un zlot,
valoarea-ar fi imensă, totuşi – pentru mine-îndeosebi.

Răsplata ta, întrebi?
Nu o planare printre norii de cobalt,
ci-un zbor direct spre cer, atâta de înalt
încât desfătările-ţi vor fi mai mari decât ţi-ai fi putut dori.

Iar frumuseţea mea, spre care inima ta aspiră zi de zi
şi pe care nu oboseşti s-o cânţi,
o voi năimi ca să-ţi înalţ
sufletu-n paradis. Apoi, gingaş întinsă lângă tine, ca o floare
sau ca o mireasă, te voi scălda-n toate plăcerile pe care
le-am deprins şi-n care sunt expertă.

Şi, în sfârşit, tu, în care patima a fost frecventă,
îţi vei afla-împacarea şi-împlinirea, deplin satisfăcut –
îndrăgostit deşi din ce în ce mai mult –
la sânul meu cel alb şi-odihnitor.

Când sunt cu-un om în pat înfloresc ca un bujor;
sunt liberă ca fluturii evadând din crisalide
alături de omul care mă iubeşte şi care se bucură de mine.

poezie de Veronica Franco, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!