Punct
o prăbușire de sare
ia locul zidului
lumina rămâne
un punct
îngheț
culeg plante siberiene
peretele din stânga
mă scoate din minți
piatră albă peste
piatră neagră
poezie de Carmen Secere
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Am construit
un castel pentru tine
tot mai sus pe munte
inaccesibil celorlalți
am pus piatră pe piatră, piatră mare
lângă piatră mare
sau
piatră mică lângă piatră mare
un palat de vis în visul de
venit realitate
trebuie să vii acolo
să fii regina mea din palatul de piatră
peste piatră să stăpânești
inima mea lăsată-n caseta cu bijuterii
să mă aștepți în balconul de la ultimul etaj
voi urca în corzi
te rog să nu te joci cu inima mea
nu tăia din ea
cu ea te iubesc
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Departe
mâinile mele
două călugărițe albe
leagănă aerul
în inima nopții
mă dor toate rănile
de piatră
sunt prea departe
de somnul tău
poezie de Carmen Secere
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Invazie
străbat pasajul de nord
distanțele sunt mai scurte
pe sub pământ
în plan secundar
deschid jurnalul zilei
la pagina 35 zgârii
hieroglife
o fugă nebună
câteva nedumeriri
o invazie de pisici
siberiene
poezie de Carmen Secere
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Piatră să fiu
Pe câmpul primăverii
atâta frumusețe muritoare
piatră să fiu
o ploaie mă dezgroapă
alta mă ascunde
piatră să fiu
piatră gânditoare.
poezie de Valeriu Butulescu din Creșterea neființei (1994)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Pelin verde
cu râșnița de piatră
prin măruntaiele pământului
deschid peșteri
mucegaiul crește la umbră
îmi spăl ochii
usuc pelin verde
morții sunt
curați
poezie de Carmen Secere
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Piatra
O piatră, care se rostogolește de pe un vârf de munte,
în mod aparent doar cade. De fapt, ea caută în adânc
sensul vieții. Ea sfârșește prin a se scufunda pentru a
deveni piatră de râu, memorizând istoria în fosilă.
Această piatră are sentimente. Ea simte lacrimile
timpului, dar și picăturile de ploaie. O piatră de râu
strălucește veselă în lumina soarelui, dar este
tristă în umbra muntelui, extrem de melancolică
în lumina lunii și visătoare noaptea, în special
atunci când râul o îmbrățișează cu undele sale.
Această bucată de stâncă rămâne singură în
albia secată a râului mult timp pentru a reflecta
asupra propriei ei existențe. Ea este aceeași piatră
care se crapă, aceeași, care este zidită în altarul
pentru jertfă, sau așezată de Iisus în capul unghiului.
Dar, uneori, ea poate deveni simbolul pietrei filozofale,
sau chiar vârful unei piramide. Indiferent de structura ei,
ea nu va putea fi îndoită și nu-și va schimba esența,
pentru că orice piatră este și rămâne întotdeauna o
parte din muntele de care se desprinde.
poezie de Marieta Măglaș din Poeme
Adăugat de Marieta Măglaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Am visat azi-noapte un șes înflorit cu o cărare la mijloc și o piatră mare la capăt, o piatră netedă și albă, lucind în soare. M-am încercat în joacă să o dau la o parte. Apoi, înfierbântată, cu mare greu, am ridicat-o din loc. Mișunau gândacii și viermii sub piatra albă. Și, îngrozită, m-am deșteptat din somn.
citat celebru din romanul Lorelei de Ionel Teodoreanu
Adăugat de Mademoiselle Simona
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.
Cartea "La Medeleni Vol. 3" de Ionel Teodoreanu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar Piatră...
Piatră, piatră,
Coaptă-n vatră,
Tu mă mârâi
Ca pe-o șatră,
Ești oloagă,
Întro doagă,
Și mă târâi
Fără șagă...
Piatră ești de temelie,
Piatră acră de mormânt,
Unsă-n colțuri pe vecie,
Aruncată-n cercul sfânt...
Urcată-n zări
Dai cugetări,
Cu seva uzi
Multe-nsetări,
Tu piatră crești
Dintre povești,
Te rog, m-auzi,
Vreau să-mi vorbești?!...
-Eu, am inimă în mine,
Îți simt piatra inimii,
Și păstrează-mă-n suspine,
Te voi ferici, să știi!...
poezie de Vasile Zamolxeanu (10 iunie 2017)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vorbind cu Eminescu
ne plimbăm pe-o câmpie de piatră
în stânga poate-i un copac, dar nu se vede
îl acoperă copiii ce răscolesc în el
nici ei nu știu
în dreapta se așează în butoaie
se pun în mari butoaie inimi la sărat
vorbim pe-un câmp de piatră
nu vrei, îmi spune el
nu, nu vreau, îi răspund
nu vrei, îmi spune el
nu, nu vreau, îi răspund
nu vrei, îmi spune el
nu, nu vreau, îi răspund
din focul lui săpat în piatră
când dispare
mai râmâne un păianjân negru
cămașa-mi sfârâie
arsă în dreptul inimii
din trunchi și până-n creștet
îmi sare măduva spinării
și cu panașul ei de luptă-astfel alerg
nu, nu vreau,
mai strig
nu vreau, chiar dacă n-o să fiu
decât un strigăt de care trupul
să-mi atârne spânzurat
poezie de Grigore Hagiu
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Getica
Bogată e toamna. Și frunzele s-au copt,
Belșugul e dulce, mai dulce ca oricând.
Rodește câmpul, sunt roade peste tot,
Sudoarea omului e fructul pe pământ.
Zamolxe, fii slăvit! Îți mulțumesc.
Doar Masa Ta de piatră lumină în ruine.
Cu pâine și cu sare te slăvesc,
Că bravii geto-daci sunt pururi lângă Tine.
De piatră așa cum sunt, cu paloșele sus,
Sunt vrednici, războnici neînfricați.
Când soarele se întunecase la apus,
Nu au răbdat furtuni peste Carpați.
Românule, să știi că ești din neam ales!...
Dar gloria durează în propria-i lumină.
Și cât ar fi de spus nu încape într-un vers,
Ei sunt lumina pietrei și-n lume rădăcină.
poezie de Ștefan Radu Mușat din revista USR Bacău P l u m b, nr 164 - nov. 2020 (revistă fondată de George Bacovia)
Adăugat de Adi Mușat
Comentează! | Votează! | Copiază!
Împreună
pe drumuri de seară
ca-ntr-o depărtare
mă pierd
durerea de dinți
nu se descântă
mă răsucesc într-un punct
în care nu voi putea desena
decât un alt punct
călcând pe urmele altor femei
am fost atât de singură
împreună
poezie de Carmen Secere
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
La final
La final,
după tot ce e ars până la scrum,
nu mai rămân decât pietrele.
merităm măcar atât o aromă de adio
cu apus de soare peste piatră
și piatră peste piatră
ca un tort de aniversare a morții noastre.
cine știe câți vor mai fi pe mal
și se vor întreba peste timp
Doamne, de ce nu și-or fi savurat și ultima felie?
suntem rătăcitori
precum Ra
murim la fiecare apus
și ne naștem mai înțelepți
dar cui îi mai arde de lumină când în jur totul e scrum?
poezie de Dana Logigan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
"Casă de piatră, de piatră, de piatră", răsuna în urechea Anei lui Manole ecoul urărilor din ziua nunții.
aforism de N. Petrescu-Redi din Reverber (2005)
Adăugat de Mariea Petrescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
A fost scris un comentariu până acum.Textul original este scris în limba română.
Antologia aforismului românesc contemporan, ediția a II-a40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Sperietori
podul e vechi
lacătul a căzut
în lăzi se-ngălbenesc
definiții false
cu ochii închiși
trag la sorți
metafore cusute cu ață neagră
și multe puncte
de suspensie
mereu câștigă aceiași pitici
cu mășți de plumb
pe obraz
să stingă cineva lumina
în depozitul de
sperietori
poezie de Carmen Secere
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Un pumn de sare
dunărea îmi leagănă somnul
în port se mai întorc
doar marinarii care au iubit
aceeași femeie
un vapor alb
taie canalul singurătății
malul s-a rupt în șapte vămi
și o lacrimă
la porțile de fier trebuie
să plătesc pentru un vis
n-am la mine decât un pumn
de sare
poezie de Carmen Secere
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Port o mască de piatră
port o mască de piatră
cu o expresie facială
cenușiu-bizară
prin lume mi-e mai ușor
așa
când se depune praful
peste zâmbete
peste ochi
pe ziduri și
uneori
peste cicatrici
poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Carmen Meretricis
Se cântă cu talent de orice damă tristă, acompaniată
"d'un acordeoniste", într-un mediu de pierzanie cu
vădită tentă pesimistă
"Cânta gurista beată moartă
În Crucea de Piatră..."
Ispită trăznet, parașută
Din ceața cerului căzută,
Plăcându-i să fie avută
În Crucea de Piatră
Mișto senzații poți s-alegi,
Cu ea toți se simțea regi,
Poeții-o trata-n bodegi
În Crucea de Piatră
Aproape goală,-n neglijé,
Cu hoit de vise rele, bre,
De se-nfrupta și peștele
În Crucea de Piatră
Venea la geam ca o nălucă
Nu te holba, și asta-i muncă,
Te amețesc de mișc o bucă
În Crucea de Piatră
Se bulucea la dânsa gloată
De la maior la făr' de-armată
Nu mai giniseră așa bucată
În Crucea de Piatră
Ieșea ștabii din otomobile
Și diplomați poftind copile
Iar impotenți lua pastile
În Crucea de Piatră
Curtea-Veche adora crăița
Țața, nu: "piară-ți sămânța!",
Ea, râzând, scutura țâța
În Crucea de Piatră
Trecute, multe o invidiază,
Fără plăceri li-i viața varză,
Dar în desfrâie n-o să cază,
În Crucea de Piatră
Scorțoși engleji o vizita
Cu tantra, vai, ce-o chinuia!
Dar polu-n plus îi strecura
În Crucea de piatră
Azi nu se primblă la ferești,
Fugi cu unu' de la Balotești,
Tândala-așa mai rar găsești
În Crucea de Piatră
La casa ei, răcnea în zori,
Când se cordea(strașnici fiori),
Cu soțul de mai multe ori
În Crucea de Piatră
Prezis-a ielele mare scofală?!,
Casă de piatră după tăvăleală...
Putea ajunge la Paris "damă fatală"
În Crucea de Piatră...
parodie de Constantin Ardeleanu, după Romulus Vulpescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Zimbri
în rezervația de zimbri
un negustor vinde mătase neagră
durerea
strigătul
resemnarea
mărunțișuri
poezie de Carmen Secere
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cântecul biruinței
Pietre
ploaie
vânt
furtună
gând zvârlit
până în marginea căutării în piatră
ninge
cu ochi
plouă
cu vorbe
până în marginea căutării în piatră
clipe zdrențuite
pași sfârtecați
din piatră
picuri
picuri
pe piatră
dar
alături
o floare
floare de nufăr
cuvinte
prinse în rouă
în rouă
zbor și
stea
surprinsă în zbor peste ape pe muchii de raze
poezie de Ioan Daniel Bălan (8 octombrie 2015)
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cât ne mai ține Dumnezeu
Dacă aș dormi pe o piatră,
aș iubi piatra ca și cum aș
fura un copil orfan și l-aș
alăpta lângă foc.
Dora, prefă-te piatră! Pe
mesele săracilor. Acolo
îngerii nu au sare de
pus pe răni.
Se vor răsturna mesele
peste câini, vor tremura caii
păscându-ți carnea
împietrită pe firul de iarbă.
Dacă aș pleca într-o
noapte, aș iubi întunericul
ca și când aș rupe ultima
pâine în două: jumătate
copilului, jumătate dată de
pomană pentru mama
moartă de o mie de ani.
Când se vor sfârși ploile,
voi iubi muntele ca un porumbel
nemaiîntors pe corabie.
Prefă-te piatră, Dora, vei
zbura cu oase cu tot.
Cu pământ.
poezie de Cecilia Costache
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!