Pe umedul pământ rămas

Mi-aștept încet sfârșitul

În fața se întinde infintul

Cuprinzător și vast.

citat din
Adăugat de Farcas AlexandraSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doar două voturi până acum, nu e relevant, votează!

Distribuie

Citate similare

Fermecătoare și cu șic

Mi-a răscolit aseară lumea

Nu inimioara ce să zic

Ci buzunuarele și punga.

citat din
Adăugat de Farcas AlexandraSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doar două voturi până acum, nu e relevant, votează!

Distribuie

Doctor la nefrologie

E ca plata la chirie

Umblă fără încetare

Pentru decreatinizare.

citat din
Adăugat de Farcas AlexandraSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doar două voturi până acum, nu e relevant, votează!

Distribuie

Oamenii la dializă

Sunt ca sacii de la moară

Pe unii îi macină

Iar pe alții îi omoară.

citat din
Adăugat de Farcas AlexandraSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doar două voturi până acum, nu e relevant, votează!

Distribuie

Epigrama am vrut s-o scriu

Cu un ac și cu venin

Dar c-un strajnic ghinion

Am scris-o tot in creion.

citat din
Adăugat de Farcas AlexandraSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doar două voturi până acum, nu e relevant, votează!

Distribuie

Te pierd în sfera absolută

În mantia-ti de curcubee

De euforie și mistere

O tu, planetă revolută.

citat din
Adăugat de Farcas AlexandraSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

vot: idee genială, exprimare superbă, ton ponderat

Distribuie

M-am pregătit de analiză

Și nu stiu cum s-a întâmplat

După această dializă

Am ajuns un diluat.

citat din
Adăugat de Farcas AlexandraSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doar două voturi până acum, nu e relevant, votează!

Distribuie

În rotirea-i de planetă

Te-a întâlnit meteorit

Întunecată masa și inertă

De cremene și de granit.

citat din
Adăugat de Farcas AlexandraSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

vot: idee genială, exprimare superbă, ton serios

Distribuie

Îngâmfată dializă

Am crezut că esti o liză

Din lipsă de caracter

M-am ales c-un cateter

citat din
Adăugat de Farcas AlexandraSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

vot: idee genială, exprimare superbă, ton trist

Distribuie

Tremurător i-întinse mâna

Ea, crenguța de dafin

El i-o prinde și i-o frânse

Fiind acum tufan bătrân

citat din
Adăugat de Farcas AlexandraSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

vot: idee genială, exprimare superbă, ton trist

Distribuie

Obrazul palid mi-este plin

De ploaie și de lacrimi

Tumultumul de rele și de patimi

Îmi spală sufletul suspin

citat din
Adăugat de Farcas AlexandraSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doar două voturi până acum, nu e relevant, votează!

Distribuie

Unei asistente

Ea zice că te asistă,
Se uită la tine, săracu',
Ți-ascultă povestea cea tristă
Și-apoi te înțeapă cu acu'.

epigramă de
Adăugat de Farcas AlexandraSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un singur vot până acum, nu e relevant, votează!

Distribuie

Un suflet rănit

Un suflet rănit,
în genunchi pironit,
strigă și plânge,
cu lacrimi de sânge,
că viața lui se stinge.
Rămas singur pe lume,
nu are cu-i spune
că moartea-l răpune.
Cu inima zdrobită
la lume privește,
cum trece grăbită
și-l ocolește.
Rănit sufletește
cu fața la cer,
încet se sfârșește
într-un ungher.
Rămas fără suflare,
sărută pământul
și-n strada cea mare
își află mormântul.

poezie de (august 2020)
Adăugat de Dumitru DelcăSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doar două voturi până acum, nu e relevant, votează!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Lucian Blaga

Mi-aștept amurgul

În bolta înstelată-mi scald privirea
Și știu că și eu port în suflet
Stele multe, multe,
Și căi lactee,
Minunile întunericului,
Dar nu le văd,
Am prea mult soare-n mine
De aceea nu le văd.
Aștept să îmi apună ziua
Și zarea mea pleoapa să-și închidă,
Mi-aștept amurgul, noaptea și durerea
Și să răsară-n mine stelele,
Stelele mele
Pe care încă niciodată
Nu le-am văzut...

poezie celebră de
Adăugat de SagittariusSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

vot: idee genială, exprimare superbă, ton serios

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
cumpărăturiCartea "Trilogia cunoasterii" de Lucian Blaga este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la -66.47- 46.99 lei.

Sonetistului Paul Dumitrescu

Deși, cuprins de moțăială,
M-am dumerit încet, încet,
De ce se sforăia în sală:
Citea maestru un sonet!

epigramă de din 101 epigramiști retușați și încondeiați de Alexandru Clenciu (2001)
Această epigramă face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe CulicovschiSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Unei frumoase foarte înaltă

Ești cam mic pentru-al meu loc"
Spuse cea cu lung picior.
Zic, strângând-o de mijloc:
"Scurt sunt, dar cuprinzător!

epigramă de din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe CulicovschiSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Galateea

Chipul tău de marmoră, încremenit,
Mi-l dăruiești, sunt fidela oglindă,
Ce-ți vede sufletul de griji frământat,
Întreaga ta durere revarsată
Pe fața ta frumoasă și crispată,
Minute în șir rămâi împietrită
Și fața ta frumoasă, îngrijită,
Se transformă într-un peisaj iernat...
Încet pielea-ncepe să se destindă
Și fruntea încet, încet s-a descrețit,
Îmi zâmbești, cu privirea arzătoare
Ești din nou vie, de nerecunoscut,
Pe chip, vioiciunea-ți din nou apare,
N-a fost nimic serios, totul a trecut.

poezie de din Sanctuar sufletului cu aripi frânte (2016)
Adăugat de Adrian NiculaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

În România, lampa în care sălășluiește Duhul Binelui, se stinge încet, încet, Odată cu ea, se stinge și speranța de viață a românilor.

(7 iulie 2018)
Adăugat de Dumitru DelcăSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

* * *

Nici plăcerea unirii duhului cu trupul n-a rămas
Și nici măcar norocul reînvierii n-a rămas.

Frumoasei cu chip de lună am vrut să-mi deschid sufletul
Dar din tot ce-am dorit să-i spun, nimic nu a rămas.

Întinde mâna ta mică oricărui suflet întristat
Eyvah, sub junghiul tristeții amare nimic n-a rămas.

În duh e bucuria, in dorinți gândul lumii de-apoi
Beție în care te-ai pierdut și nimic n-a rămas.

Ey, paharule, aferim, șterge oglinda inimii
În duhul meu târziu nici măcar plictiseala n-a rămas.

Fuzulî! Ascultă cântecul iubirii și privește
În urma ta nici mângâierea aurului n-a mai rămas.

poezie clasică de din Gazeluri (2005)
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doar două voturi până acum, nu e relevant, votează!

Distribuie

Dans hipnotic

trăiesc dulcele haos exaltată beție
fiorii dansului îmi circulă prin sânge
pe cerul fericirii lumini o feerie
flacăra tristeții din temelii o stinge.

erosul primordial derivă-n conștiință
iubirea-i ca oceanul vast și cuprinzător
adâncirea în valuri o simt în ființă
zâmbesc astăzi soarelui atotcuceritor.

cu mișcări ondulate mă topesc în dans
durerile saltă până când uit de ele
clipe de suferință le ridic în suspans
vreau negreșit să trec peste sechele.

trăiri mărturisite vibrează în balans
la exaltarea mea hipnotică invit stele.

sonet de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Despre moarte

Nu putem fugi de moarte
că sfârșitul oricum vine.
Fără moarte nu se poate
trăi, un secol de zile.
Nu trebuie s-o chemăm.
Ea vine și singură.
Rangul pe care-l purtăm
în fața ei tremură.
E un proces biologic
după cum oricine știe.
Ea ne-adună cronologic
și ne-închide în sicrie.

poezie de (23 noiembrie 2015)
Adăugat de Dumitru DelcăSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un singur vot până acum, nu e relevant, votează!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
♥ Cum pot ajuta?

Fani pe Facebook