Primăvară

Visător cu degetele-i lungi pătrunde vântul
printre ramuri şi pe fire de paianjen
cântă bietul ca pe-o harfă.

Albi pe fruntea ta-şi deschid subţirile pleoape
trandafirii,
fragezi ca fiorii unor tăinuite presimţiri,
tremurând de neastâmpărul ce-ţi joacă
viu şi cald în vine.

Lacomi şi flămânzi îmi strigă ochii,
veşnic nesătui ei strigă
după ochii tăi - scăpărătorii -
cari de luminoşi ce-ţi sunt, copilo,
nu văd niciodată umbre.

poezie celebră de Lucian Blaga
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Primăvară

Visător cu degetele-i lungi pătrunde vântul
printre ramuri şi pe fire de paianjen
cântă bietul ca pe-o harfă.

Albi pe fruntea ta-şi deschid subţirile pleoape
trandafirii,
fragezi ca fiorii unor tăinuite presimţiri,
tremurând de neastâmpărul ce-ţi joacă
viu şi cald în vine.

Lacomi şi flămânzi îmi strigă ochii,
veşnic nesătui ei strigă
după ochii tăi - scăpărătorii -
-cari de luminoşi ce-ţi sunt, copilo,
nu văd niciodată umbre.

poezie celebră de Lucian Blaga din Poemele luminii (1919)
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Peisaj transcendent

Cocoşi apocaliptici tot strigă,
tot strigă din sate româneşti.
Fântânile nopţii
deschid ochii şi-ascultă
întunecatele veşti.
Păsări ca nişte îngeri de apă
marea pe ţărmuri aduce.
Pe mal - cu tămâie în păr
Isus sângerează lăuntric
din cele şapte cuvinte
de pe cruce.
Din păduri de somn
şi alte negre locuri
dobitoace crescute-n furtuni
ies furişate să bea
apă moartă din scocuri.
Arde cu păreri de valuri
pământul îmbrăcat în grâu.
Aripi cu sunet de legendă
s-abat înspăimântate peste râu.

Vântul a dat în pădure
să rupă crengi şi coarne de cerbi.
Clopote sau poate sicriile
cântă subt iarbă cu miile.

poezie celebră de Lucian Blaga din Lauda somnului (1929)
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trandafirii galbeni

Trandafirii galbeni ce-i purtai aseară,
Trandafirii galbeni, galbeni ca de ceară,
Aplecaţi pe sânu-ţi ca-ntr-o rugăciune,
Trandafirii galbeni, ce-ţi puteau ei spune?

Tremurând în ritmul pieptului săltat,
Tu-i purtai cu fală, ca nişte trofee.
Din ce vază-ascunsă, oare, i-ai luat,
Sau din care seră, sau din care-alee?

Trandafirii galbeni ce păleau mereu,
Cu un zâmbet tainic şi sfios de stea,
Erau reci ca gheaţa sufletului meu,
Erau, poate, galbeni ca şi fruntea mea?

Ce-ţi puteau ei spune, adormiţi pe veci?
Prinşi la sânu-ţi tânăr, trandafirii reci,
Îngropaţi în cuta albelor dantele,
Răspândeau aroma cântecelor mele.

poezie de Mihail Cruceanu din Poeme alese (1976)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce-ţi sunt? Ce-ţi cer?

Ce-ţi sunt? -Iubită
Ce-mi eşti? -Ursită
Ce-ţi cer? -Iubire
Ce-mi dai? -Cârtire
Ce-ţi sunt? -Nu ştiu
Ce-mi eşti? -Pustiu
Ce-ţi cer? -Mici daruri
Ce-mi dai? -Amaruri
Ce-ţi sunt? -O coastă
Ce-mi eşti? -Năpastă
Ce-ţi cer? -Plăcere
Ce-mi dai? -Durere
Ce-ţi sunt? -Izvorul
Ce-mi eşti? -Ulciorul
Ce-ţi cer? -Blândeţe
Ce-mi dai? -Tristeţe
Ce-ţi sunt? -Femeie
Ce-mi eşti? -Scânteie
Ce-ţi cer? -Sărutul
Ce-mi dai? -Născutul

poezie de Mihaela Banu din Din volumul Paşi peste margine de timp (2017)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ridică-ţi ochii

Ridică-ţi ochii şi priveşte
că-n tot ce este-n jurul tău
te copleşeşte bunătatea
şi dragostea lui Dumnezeu.
Şi totuşi tu, pe El lumina,
şi viaţa ta pe veşnicii,
pe El ce-ţi poate da iertarea,
tu nu-L asculţi
— de ce nu vii?
Când se cutremură pământul
când guri de moarte se deschid
când plăgi şi lipsuri şi necazuri
atâtea mii de vieţi ucid:
— acestea toate ţie-ţi strigă
să-ntorci din căile pustii,
Pe-Acel ce poate să te scape
tu nu-L asculţi
— de ce nu vii?

Atâtea tainice-adevăruri
răsar din locul lor ascuns,
şi la-ntrebări înfiorate
îţi dau cu-adevărat răspuns
— dar când puterea Lui cea tare
ţi-ncearc-a vieţii temelii,
tu nu-nţelegi ce-ţi spune oare
sau te prefaci,
— de ce nu vii?

poezie celebră de Traian Dorz
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Visătorul

Spânzurat de aer printre ramuri
se frământa în mătasa-i
un paianjen.
Raza lunii
l-a trezit din somn.
Ce se zbate? A visat că
raza lunii-i fir de-al lui şi
cearc-acuma să se urce
până-n ceruri, sus, pe-o rază.
Se tot zbate îndrăzneţul
şi s-azvârle.
Şi mi-e teamă
c-o să cadă - visătorul.

poezie celebră de Lucian Blaga din Poemele luminii (1918)
Adăugat de Ionuţ Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Martie

Din caier încâlcit de nouri
toarce vântul
fire lungi de ploaie.
Fluşturatici fulgi de nea
s-ar aşeza-n noroi,
dar cum li-e silă --
se ridică iar
şi zboară să-şi găsească
cuib pe rarnuri.
Vânt şi-i frig --
-iar mugurii
prea lacomi de lumină
îşi zgulesc acum
urechile în guler.

poezie celebră de Lucian Blaga din Poemele luminii (1919)
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ne strigă, sonor, trandafirii

Visul meu eteric se transformă-ncet,
Într-un vis dogmatic, frust şi desuet...
Se făcea, iubito, că erai pe-o scenă,
Sub privirea lunii, goală şi obscenă...

Lângă tine, palid, mă găseam şi eu,
Des-golit de suflet şi de Dumnezeu,
Mă zbăteam, alături, ca să înţeleg,
Cum jumatea-mi strigă după un întreg!

Ţi-am şters pudra de santal de pe gene,
De pe sânii păgâni şi de pe sprâncene,
Îmbătătoarele arome ale voluptăţilor tale
Mă atrag, mă resping, m-adumecă-agale...

Dă-mi umbra umbrei tale şi apa privirii,
Acum, când ne strigă, sonor, trandafirii,
Tu, creangă-nflorită în sânge de rodii
Renaşte-mă-n tine şi-n fine plasmodii!

poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oamenii niciodată n-or fi mai buni! Cel ce are puterea în mână şi-ţi vorbeşte de fericirea altora te înşală; demagogul care strigă pe stradă "Dreptate" te înşală; femeia ce-ţi zice că te iubeşte te înşală; cel ce-ţi strânge mâna te înşală; cel ce vorbeşte ca tine din vise şi din morale te înşală. Ce mai aştepţi, dar?

Dimitrie Bolintineanu în Manoil
Adăugat de scofieldutza
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lacrimile ce-ţi apar în ochi anunţă împăcarea sufletului, după cum când picuri de rouă răsar pe trandafiri zorile sunt aproape.

citat celebru din Lucian Blaga
Adăugat de eMMa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ţie amorul îţi penetrează mintea, ţi se mută în cap după aceea. Tot ce gândeşti e cald. Eşti mereu caldă. Singurul lucru e că ai un corp de adolescentă. Dar ce forţă ai de a păstra iluzia! Ştii cum se simt bărbaţii după ce au avut o femeie. Le vine s-o dea jos din pat. Cu tine e la fel de înălţător după ca şi înainte. De tine nu mă satur niciodată... Înviere după înviere... Nu sunt decât ce-ţi imaginezi tu că sunt.

citat clasic din Henry Miller
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Celei mai aproape

De ce-ţi sunt ochii verzi -
Coloarea wagnerianelor motive -
Şi părul negru ca greşeala imaculatelor fecioare?
De ce-ţi sunt buzele pătate de violete trecătoare?
Şi mâinile de ce-ţi sunt albe ca albul tristelor altare
Din Babilon,
Şi din Ninive?

De ce, când plângi,
În plânsu-ţi moare o-ntreagă lume de petale
De trandafiri,
De chiparoase,
De nuferi albi
Şi crizanteme?...
De ce, când plângi,
Cu tine plânge tristeţea blondelor opale,
Iar torţele aprinse-n umbra castelelor medievale
Se sting suflate ca de groaza demoniacelor blesteme?...
De ce, când cânţi,
Cu tine cântă un infinit de armonii
Ce năvălesc tumultoase
Din golul zărilor,
Din astre,
Din zborul păsărilor albe,
Din fundul mărilor albastre,
Din lumea morţilor,
Din lumea părerilor de rău târzii?

Şi când stai ochi în ochi cu-amanţii - poeţi

Ce-ţi cântă ochii,
Părul
Şi buzele -
Când te-nfioară cuvintele ce n-au fost spuse,
Când in penumbra violetă a trioletelor apuse
Pui într-o cumpănă Minciuna
Şi-ntr-altă cumpănă-Adevărul,
De ce te pleci spre cel mai tânăr dintre poeţi,
Şi-i strângi cu sete
În palme capul,
Ca-ntr-o gheară de vultur însetat de sânge,
Şi dinţii tăi
De ce-i pictează, în rozu-obrajilor, motive
Asiriene,
Din poemul trăit de sfintele poete
În noaptea-altarelor păgâne
Din Babilon
Şi din Ninive?...

poezie celebră de Ion Minulescu din Romanţe pentru mai târziu (1908)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pastel de seară

de pe picior de plai tălăngile sună,
amurgul se-aşterne prin aer
răsare pe cer o faţă de lună
şi norii-n răstoace se-adună în caier.
pastelu-nserării se jacă pe zare
şi-mi toarnă în suflet tristeţi ancestrale,
mi-aduce sub pleoape doar umbre bizare
mirosuri de luncă, imagini rurale,
cu satul ce doarme într-o râna pe deal,
flăcăii cântând din caval...
amintiri ce-mi stau veşnic de strajă,
freamăt de vânt printre plopii în floare,
îmi poartă în suflet o mirifică vrajă
şi-o gust ca pe-o dulce savoare.
cu ochii muiaţi în parfumuri de gene,
iubita mi-apare din ceaţă şi dor
din timpuri trecute, apusene
un efemer şi tainic odor.
în jocul feeric de raze, răsfrângeri,
zugrăvită pe cer de-o lumină
mi-apare iubita-n cohorta de ingeri
cu chipul sibilei, suavă, divină.
tristă şi plânsă, rătăcită de lume,
răsărită parcă din ceruri de ape
cu luna din ţărmuri de brume,
căzutu-mi-a veşnic pe pleoape.
am dus-o în ţări cu veşnică zăpadă
să n-o atingă lumea trecătoare
doar ochii mei însângeraţi s-o vadă,
un visător sub bolta făra soare.

poezie de Ion Ionescu-Bucovu (3 aprilie 2011)
Adăugat de Ion Ionescu-Bucovu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce culoare au ochii tăi?

Nu ştiu ochii mei despre cine, ce-ţi vorbesc,
Dar imaginea ta mi-e intipărită pe retină.
Ce culoare au ochii tăi, atunci când te privesc,
E ca un deja vu, cu frame-uri pe secundă.
Ce culoare au ochii tăi, atunci când mă atragi,
De simt cum pierd controlul,
E profunzimea lor, nu ştiu cum faci,
În viaţă îmi reamenajezi decorul.
Ce culoare au ochii tăi, atunci când mă respingi,
În contradicţie cu ceea ce simţi
Şi ascunzi în ei sensuri şi non-sensuri,
Paradigme cu subînţelesuri.
Ce culoare au ochii tăi, atunci când îţi spun, mai stai,
Se deschid în semitonuri sau capătă nuanţe de nu pleca
Şi mă întorci din drum,
Direcţii diametral opuse,
Dar găsesc calea, chiar şi-n vremuri demult apuse.
Ce culoare au ochii tăi, atunci când întreabă de mine,
Şi-mi cauţi privirea în oricine,
Pentru că în ei găseşti ceva familiar,
Acel "aşteaptă-mă", că vin îndat'.
Nu ştiu ochii mei despre cine, ce-ţi vorbesc,
Dar derulează imagini în dublu sens,
În primul plan, mi te proiectează, aşa cum te cunosc,
În perspectivă, mi te scanează interior-exterior.

poezie de Diana Niţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poarta

se scutură umbre pe ziduri
în tristul ungher
un om îşi caută pasul
în trist decor efemer

ciuturi de lemn coboară agale
lângă casă, în curtea străbună
plânge o mierlă, a jale
în oglindă se stinge iar gândul

vântul strigă agonic prin luncă
stele îşi spală paloarea în vatră
foşneşte gândul rămas
mai cântă un cocoş, într-o baltă

la fereastră, bolta e spartă
trec în goană păsări de munte
gândul să'l poate iarăşi
dintr-o parte în altă parte

clopot stins mă cheamă
umbre curg pe perna goală
tu tremuri, lângă ultima poartă
slabă, rezemând tăcerea

tu respiri şi plângi pe o pernă
ochii curg,
privirea e lacrimă toată
norii trec grăbiţi către cer, încă o dată

te învelesc în neagra pânză
busuioc în păr, crini albi pe buze
tu ai rămas pe perna goală
printre spini şi neguri iară

vântul bate în poartă
o dată, încă o dată
eu aştept pe ţărm femeia
ce a plecat la drum, pe o poartă

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ultima poartă

se scutură umbre pe ziduri
în tristul ungher
un om îşi caută pasul
în tragic decor efemer

ciuturi de lemn coboară agale
lângă casă, în curtea din vale
plânge o mierlă, a jale
se stinge şi gândul în cale

vântul strigă agonic prin luncă
stele îşi spală paloarea într-o baltă
foşneşte gândul rămas într-o stâncă
mai cântă un cocoş a mea soartă

la fereastră, bolta e spartă
trec în goană păsări de munte
gândul să'l poate iarăşi
dintr-o parte în altă parte

tu respiri şi plângi pe o pernă
ochii curg,
privirea e lacrimă toată
norii trec grăbiţi către cer, încă o dată

clopot stins mă cheamă
umbre curg pe perna goală
tu tremuri, lângă ultima poartă
rezemând a ta soartă

te învelesc în neagra pânză
busuioc în păr, crini albi pe buze
ai rămas statuie de ceară
printre spini şi neguri iarăşi şi iară

vântul bate nebun într-o poartă
o dată, încă o dată
eu aştept pe ţărm iubirea
ce a plecat la drum, pe o poartă

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ochii tăi

Ochii tăi sunt limpezi ca lacul liniştit
În zilele când vântul adie abia simţit
Şi sunt adânci ca marea acolo-n depărtări
Unde vapoare albe plutesc spre alte zări.

Ochii tăi sunt paşnici ca mielul alb şi pur
Ce paşte liniştit cu oile în jur
Şi parcă-s nestemate, atât sunt de frumoşi,
Iar râsul tău îi face zglobii şi luminoşi.

Ochii tăi sunt bruni ca ursul din Carpaţi,
Pe care-l vezi atunci când codrii îi străbaţi,
Dar sunt cu mult mai vii decât de obicei
Atunci când chipul meu se oglindeşte-n ei.

poezie de Octavian Cocoş (10 august 2020)
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Înviere de toate zilele

O înviere e pretutindeni, pe drum
şi-n lumina deşteaptă.
Ochii mi se deschid umezi, şi sunt împăcat
ca fântânile din imperiul lutului.
Trecătorule, oricine-ai fi,
ridică şi tu peste mine mâna ta dreaptă.
Astăzi n-o să mai cert nici o fiinţă,
nici pietrele, nici oamenii, nici buruienele.
Sunt în mijlocul privighetorilor. Învie străbunii?
Rugăciunea de-atâtea ori începută
mi se sfârşeşte şi zic:
Tată, te iert că-n adânc
m-ai semănat între brazdele lumii.

Ziua vine ca o dreptate făcută pământului.
Flori peste fire de mari
îmi luminează din larg -
aureole pierdute pe câmp de sfinţii trecutului.

poezie celebră de Lucian Blaga din În marea trecere (1924)
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce-ţi pasă de otrava ce-ţi întind duşmanii, când din conştiinţa ta curge limpede izvorul cel veşnic?

aforism celebru de Nicolae Iorga din Cugetări
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ochii tăi

Cu ochii lacomi de iubire,
Privesc cum pe sub geamul meu treci,
Inima mi-e plină de fericire,
Chiar dacă paşii tăi sunt reci,

Ştiu că pe altul îl iubeşti,
Ştiu că pe altul îl săruţi,
Şi de pe alte buze
Cuvinte de dragoste vrei să asculţi.

Dar nu o să uit niciodată
Clipa în care la mine ai venit
Şi ochii tăi de înger
Cu ochii mei s-au întâlnit!

poezie de Vladimir Potlog (27 iunie 2013)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!