
Fior
înainte
de-a se risipi
clinchetele devin clopoței
petalele devin flori
ca să fiu dreaptă mi se pare
vântul nu bate
- și nu-i o invenție -
doar un fior trece grăbit
peste filele
îngălbenite într-o carte
poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Cum îmi bate ceasul
Dacă îl ascult cu urechea dreaptă
Ceasul meu bate clipele vieții mele.
Dacă îl ascult cu urechea stângă
Ceasul meu bate clipele vieții tale.
Dacă îl ascult cu osul frunții
Ceasul meu măsoară durata universului.
Dacă îl arunc în apă
Dau înapoi cu un regn și devin copac.
Dacă îl arunc în foc
Dau înapoi cu două regnuri și devin piatră.
Dacă îl arunc în neant
Și îl ascult cu memoria morților
Dau înapoi cu trei regnuri
Și devin Cuvânt.
poezie celebră de Geo Bogza
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!

Pentru a fi
cum să ne facă să simțim opera Sa
și forța degetului arătător ce nu lasă
să se prăbușească peste noi veacul
cuvintele devin neputincioase
toate aproximații
ce încearcă să spargă ziduri în bolboroseli
doar tu
cel ce știi ce este iubirea de El
vei face să fie
zilele înflorite în mângâieri
mintea aprinsă în mănunchi de lumină
neputințele limpezimi
pentru a fi cum ai vrea să fii
poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Duioșia unei singure flori
e ceva ce nu-i în nicio carte.
liniștea unui loc neînșelător
unde paradisurile nu sunt mincinoase
acolo regrete și locuri în care ai mai fost
dispar din memorie
vine o zi
când te surprinzi că exiști
și primăvara poate fi actualizată chiar în zi de iarnă
într-o inimă cu resurse de statornicie
și când mă gândesc
totul ține doar de măiestria echilibrului
în mersul pe sârmă e îndeajuns
duioșia unei singure flori
pentru a tămădui toate rănile
poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

îngălbenite
filele jurnalului
cu flori presate
găsesc din întâmplare
data primei întâlniri
tanka de Argentina Stanciu
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumina
Matinală ca de fiecare dată, stau în scaunul pierdut...
Mă ridic spre a zări lumina și apoi mă ascund...
O lumină vie mă acoperă cu un văl de lumină,
Suspin, lăsând loc adierii de vânt...
Stau în lumina din mine...
Mă apropi de vers,
Mă ancorez în sufletul meu
Descriu cuvintele până devin chiar lumină roz,
Privesc lumina până devin spațiu...
Adorm cu ultimele cuvinte...
Timpul se adună...
Lumina devine ultima speranța spre rai...
Dumnezeu îmi dă mâna și mă privește atent
Sunt doar un om... visez și mă luminez...
Timpul se risipește în vămi...
Sufletul mi-e luminat...
Ultimele cuvinte se scriu înrămat..
Devin o rază de soare... devin un fir de iarbă
Devin o stea sau poate luna ta...
Stai în lumină... timpul se risipește în zori...
Cuvintele vor reacționa
Până ce lumea va fi mai bună
Împreună vom evolua
Și vom risipi valurile tulburi ale întunericului.
poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Într-o zi tandră, ca aceasta, în care-mi pare că verdele se-nveșnicește, îmi rezerv timp să privesc vara, din afară, în numele meu, neînfricoșată că mâinile pot atinge, într-o clipă, capătul vieții.
citat din Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Într-o zi tandră, ca aceasta, în care-mi pare că verdele se-nveșnicește, îmi rezerv timp să privesc vara din afară în numele meu, neînfricoșată că mâinile pot atinge, într-o clipă, capătul vieții.
citat din Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Ai grija ce gandesti, gandurile tale devin cuvinte. Ai grija ce spui, cuvintele devin actiuni. Ai grija ce faci, atiunile devin obiceiuri. Ai grija ce obisnuiesti sa faci, obisnuintele devin caracter. Analizeaza-ti caracterul, iti devine destin.
citat din Frank Outlaw
Adăugat de Adriana Pleșca

Comentează! | Votează! | Copiază!

Trandafirul toamnei
Petalele se sting ușor,
Mai tare se ascute spinul,
Albit, într-un pudrat decor
A sărutat brumei veninul.
Roșu, înflăcărat covor
Așterne peste timp destinul,
Petalele se sting ușor,
Mai tare se ascute spinul.
E rece, nu suportă frigul,
Privind, mă trece un fior:
Se duc și anii mei în zbor,
Învăluie încet suspinul,
Petalele se sting ușor...
rondel de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

prima iubire mereu
păstrată vie într-un caiet
cu filele îngălbenite
de trecerea timpului
și flori de nu-mă-uita
gogyohka de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Cresc taxele școlare (folclorică)
Bate vântul într-o dungă
Și ne lasă fără pungă...
Bate vântul dintr-o parte
Și ne lasă fără carte!
epigramă de Titel Andreianu din Printre epigramiștii olteni (2008)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi

Comentează! | Votează! | Copiază!

Supraveghează-ți gândurile căci ele devin cuvinte. Supraveghează-ți cuvintele căci ele devin acțiuni. Supraveghează-ți acțiunile căci ele devin obicei. Supraveghează-ți obiceiurile căci ele devin caracter. Supraveghează-ți caracterul pentru că acesta va deveni destinul tău.
citat din Lao Tse
Adăugat de Catalin Popescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Bate vântul, bate vântul și bate așa de tare încât mi-a uscat lacrimile înainte de a fi rostite.
Paul Butnariu (30 iunie 2010)
Adăugat de Paul Butnariu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Când deschizi o carte
Când deschizi o carte
Pătrunzi ca într-o rază,
Cuvintele devin făclii
Și scânteiază fiecare frază.
Când deschizi o carte,
Să sorbi ca dintr-un izvor
Seninul atâtor ape
Ce curg în gând răcoritor.
poezie de Ioana Voicilă Dobre din Albumul cenaclului buzoian prin corenspodență "Prietenia" (1977)
Adăugat de Girel Barbu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Din punct de vedere intelectual, internetul este o mare invenție. Emoțional, însă, lucrurile devin problematice.
citat din Will Self
Adăugat de Micheleflowerbomb

Comentează! | Votează! | Copiază!

Evadare simplificată
în timpul descoperit cu jumătate de inimă
palmele devin ventuze pe zid
oasele schele ce improvizează echilibrul
carnea se întinde arcuri
în infuzia de speranță și marea poftă de risc
într-o evadare simplificată
se sare provizoriu peste povârnișuri osoase
în cealaltă jumătate de inimă
în diminețile de trezire
cu noaptea-n cap
umbre alunecă de pe frunte deasupra sprâncenelor
nu e regretată bucățica aceea de mătase
cu care se șterg ochelarii negri
ar dispărea orice fermecare
a desprinderii din acest film de întuneric
ce lasă suluri spumoase să treacă valuri
în răpăit de tobe
alunecări pe parapetul inimii
desprinse dintr-un coșmar simfonic
năvălit de oriunde
mărind îndoielile născute în singurătatea lumii
deșertică într-o parte și înzăpezită în cealaltă
poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Încercat, încastrat, bine încetinit
Cu anii, cu boala, cu hapurile,
mai nătâng devin, mai nătâng
iată, pot ridica jaluzelele, număra stelele
fără ca din priviri să și plâng.
Cu anii, cu nebunia, cu drogurile,
mai stingher devin, mai stângaci
iată, abia despic firul cu lamele
mașinii de tocat greieri și maci.
Cu anii, cu feeria, cu acadelele,
mai adânc devin, mai adânc
iată, pot lopăta cu atelele
pământul de flori din umărul-crâng.
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Nicio școală nu-i mai puternică decât școala iubirii Lui. Pare simplu, dar nu-i ușor să fii ucenic al lui Iisus. În timpul uceniciei ascultării, jerfei și harului, multe din trăsăturile lui de caracter vor străluci în viețile noastre. Așadar, să învățam să iubim pentru a birui deznădejdea, eul și frângerea.
citat din Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu pot atinge primăvara
Îmi bate primăvara-n ferestre,
Mă cheamă în poala-i înflorată,
Mâinile mele devin albastre,
Lumea îmi pare o ilustrată.
Prizonieră sunt în palustre,
Atingerea-i îmi este negată,
Îmi bate primăvara-n ferestre,
Mă cheamă în poala-i înflorată.
Zborul de pasări parcă dispare,
Doar clopotele sună-o erată,
Surâsuri și lacrimi îmi sunt zestre,
Azi, când scriu o desiderată,
Îmi bate primăvara-n ferestre...
poezie de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Bucuria întâlnirii
Plouă cu flori de tei
peste dorul nostru
petale albe plutesc
ca într-un vals tandru
vântul cântă simfonia
magicei iubiri
alerg cu pași de rouă
în unghiuri albastre
descopăr speranța și credința.
Orologiu bate liniștit
peste timp
măsoară clipele
ce fug undeva într-o gară
mă scald în aerul curat,
simt bucuria întâlnirii
clădesc un vis
peste un drum suspendat
port rochița albă
cu flori de mac.
poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de Maria Ciobotariu

Comentează! | Votează! | Copiază!