prima iubire mereu
păstrată vie într-un caiet
cu filele îngălbenite
de trecerea timpului
şi flori de nu-mă-uita

gogyohka de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

flori vechi şi firave
uscate de trecerea timpului
uitate într-un ierbar
cu pagini îngălbenite
peste care s-a aşternut praful

gogyohka de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

floare de nu-mă-uita
prima iubire
de mult pierdută
închisă undeva
în carapacea de vis a amintirilor

gogyohka de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

îngălbenite
filele jurnalului
cu flori presate
găsesc din întâmplare
data primei întâlniri

tanka de Argentina Stanciu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

copilul scrie
numărul 2 pe caiet –
lebăda pe lac

haiku de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

toamna începând -
funze îngălbenite
castane pe jos

haiku de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Clădiri somptuoase, palate, turnuri, cetăţi, orice alte creaţii umane care pe moment par grandioase, natura le transformă, odată cu trecerea timpului, în simple ruine, peste care se vor aşterne praful şi uitarea...

aforism de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fior

înainte
de-a se risipi
clinchetele devin clopoţei
petalele devin flori
ca să fiu dreaptă mi se pare
vântul nu bate
- şi nu-i o invenţie -
doar un fior trece grăbit
peste filele
îngălbenite într-o carte

poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

stropi de cristale
sparg sticla eternităţii
şlefuind diamantele uitării
pe muchia timpului
într-un dans nesfârşit

gogyohka de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lui Marius Anghelina

Nu am pix şi nici caiet,
Dar la cursuri vin frecvent...
Şi nimeni n-are ce-mi face:
Mie guriţa nu-mi tace!

epigramă de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

câmp de flori
cu petale colorate
într-un curcubeu strălucitor
al miresmelor
ce farmecă simţurile

gogyohka de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prietenei mele

Rodnică-n literatură,
O-ndrăgeşte orişicine;
De-o vezi, mică de statură,
Iar în inimă – iubire...
Cu drag, ea mereu împarte
Amintirile-ntr-o carte...

Nu poţi să nu-i faci pe plac,
Iar o carte ea ţi-a dat,
Chiar cu dedicaţie,
O pură declaraţie...
Lasă-n urmă orice durere,
E mereu numai un zâmbet,
Te priveşte cu plăcere,
Are dragoste în suflet.

Iubitoare de cuvinte,
Oferă-n dar multe momente,
Ninse cu flori şi sentimente.

acrostih de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

noapte şi zi
antrenându-se mereu
într-un dans de neoprit
al veşniciei
şi ieri şi azi şi mâine

gogyohka de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubire, lucru sfânt

Îmi amintesc iubire
Mă vizitai in noapte
In suflete aveam unire
Sopte vorbe de iubire

Luna ne veghea mereu
Păstrată tainică iubirea
Dintre o stea si un zeu
Meniţi să dăruie iubirea

Mereu tuturor spunând
Iubiţi vă pe acest pămînt
Chiar de ar fi si-n gând
Iubirea este lucru sfânt

Iubim un pom ce creste
Iubindul noi pe Dumnezeu
Iubim omul care sădeste
Si El ne va iubi mereu

poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Timpul

Bătrânul timp umblă hoinar,
Un veşnic erou legendar;
Zboară filele din calendar,
Suflate de-un vânt secular.

Şi nu se opreşte niciodată
Din goana lui spre nicăieri
Şi te trezeşti aşa, deodată
Că veşnic azi devine... ieri!

Astfel trec anii în neştire,
Să îi mai numeri n-are rost,
Ci doar să constaţi cu uimire
Că-n loc de este spui "a fost"...

Dar timpul în loc nu se opreşte,
El de nimic n-are habar;
Fuge mereu, se tot grăbeşte,
De vrei să-l întorci, e-n zadar.

Nu-i pasă de flori ofilite
Şi nici de vise neîmplinite,
Merge mereu tot înainte,
De parcă n-ar avea nici minte.

Nu are mâini şi nici picioare,
Nu are cap, nici viaţă n-are,
Nimeni nicicând nu-l va înţelege,
El este timpul – n-are lege!

poezie de Cornelia Georgescu din În căutarea omului (2005)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toţi cei şapte tineri se străduiau să nu amintească deloc despre ceea ce se petrecuse zilele trecute, despre anchetă, despre Comisia Disciplinară; erau deja de domeniul trecutului. Acum aveau grija viitorului, iar viitorul lor era clar: Următorii ani vor fi plecaţi în misiune, deci nu aveau timp să se gândească la altceva, mai ales că până la lansare mai erau doar douăsprezece zile; se împuţinau din ce în ce mai mult, odată cu trecerea timpului, iar dacă se liniştiseră datorită faptului că situaţia se clarificase, stresul creştea din nou din cauza apropierii momentului plecării; pentru fiecare dintre cei şapte tineri aceasta era prima misiune spaţială.

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vinovată de trecerea timpului este chiar trecerea.

aforism de David Boia (29 octombrie 2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

aer răcoros
toamna pe sfârşite -
prima ninsoare

haiku de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omul măsoară trecerea timpului raportându-se la trecerea sa. Altfel, ce rost ar mai avea să jongleze cu noţiuni abstracte, total străine de fiinţa sa?!

aforism de Mihail Mataringa (6 noiembrie 2012)
Adăugat de Mihail Mataringa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Semnat... iubire

Ninge crud, ninge albastru, din cerneala fără drum...
Troienind îngândurate, vorbele făcute scrum,
Şi mă strâng cu-nfiorare amintirile plecate
Într-o lume colorată, cu vechi sărutări uitate.

Ninge alb pe strada noastră, pe trotuare nu mai sunt
Încercările voalate ce ascund un amănunt:
Ochii tăi privind angelic pasul meu croit agale
Mâna ta palpând în aer formele voite, goale...

Ninge-n gol, ninge pe geamuri cu flori îngheţate iar,
Am uitat să rup uzate, filele din calendar,
Iarna asta mi-aminteşte de un timp uitat de vreme
Când troienele-nsemnau nerostitele poeme.

Încotro se duce luna, de ce nopţile mă dor,
Şi zăpada mă apasă ca un nesecat izvor,
Îngheţat fără dorinţă într-un cub purtat de valuri
Ca un sloi semnat IUBIRE şi trimis mereu spre maluri?

poezie de Marilena Velicu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Anotimpurile – poem diamant

Din
vremuri îndepărtate
pe acest Pământ
de când se ştie
primăvara, vara, toamna şi iarna
şi-au urmat cursul firesc
într-un dans nesfârşit
păstrând mereu
ordinea.

poezie de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!