Nimeni nu citea

ce doream eu să citească
cu glas scăzut despre inima
care plângea în re minor
risipind vise printre rânduri
e plictisitor să lecturezi pagina
cu lacrimile atârnând de gene
îmbibate cu rimel mă doare
calota de sus fără să răcesc
versul scris alandala spre seară
toată lumea e fericită să evadeze
din spaţiul acela alb cu litere mari

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Portretul lui

e la loc de cinste printre poeţii
necitiţi de lumea simandi
coasă
e versul care taie auzul
stă scris sub cloştile
care au ouă clocite
locul lui e lângă ceilalţi
poeţi rataţi îngroaşă paginile
scrie despre începutul lumii
despre sfârşitul lui scrie
poetul cu portretul pe peretele igrasios

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Litere fără de moarte

Aşa cum eşti, te verşi în mine
şi devenim un cerc de jar
ce trece pe sub aripa de ape,
scrijelind un nume în calendar.

În toată izbăvirea noastră
sângele ni s-a făcut inele,
pulsând a taină în poala nopţii,
ce scrie un testament de stele.

Şi ochii care-s plini de vise
vor leagăn din lumină caldă,
să facă lacrimile fluturi-
pecete pusă pe-o baladă.

Tu şi eu, carte despre care se va spune
că timpul nu a trecut prin ea,
fiind litere fără de moarte:
la Dumnezeu în palme vor cădea...

poezie de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

El era

un simplu poet consort
care era mort
după
sărutul ei scris alambicat
ca un dor care-l doare
ca o uşă care se deschide
a unei
inimi aşezate pe o coală
suspect de albă aşteptând versul

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te doare inima

Te doare inima
Aşa cum pe mine mă doare în fiecare zi
Cuvântul, cu acel vânt puternic
Prin care mă secătuieşti de iubire...
Dar cât o să te mai doară?
Dar cât vei continua cu această stare?
Eu, una nu mai pot rezista...
Mă doare, mă doare, mă doare!
Mă doare şi pronumele pe care-l rostesc
La fiecare sfert al luminii de seară.

poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mă doare

Mă doare când nu pot comunica cu cei din jurul meu
Mă doare neînţelegerea lor, dar mult mai mult
Mă doare indiferenţa sufletelor lor de gheaţă.
Mă doare când în loc să manifestăm o iubire necondiţionată,
Alegem să arătăm dispreţ
Mă doare judecata lor nedreaptă,
Mă doare încât plec în lume,
Mă doare când păşesc printre inimile de gheaţă
Şi mă lovesc de ale lor veşminte aspre,
Mă doare nepăsarea şi lacrimile lor de crocodil,
Mă doare încrederea mea nejustificată în oameni,
Mă doare căci am risipit energia
Cu care aş fi putut ridica o casă sau un bloc
Energia ce mi-ar fi fost necesară zidirii
Unui munte de vise.

poezie de Ileana Nana Filip din Un ocean de cuvinte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mărturisesc

atunci când te doare te doare
o simţi în întreg corpul
te simţi ca un templu incendiat
lacrimile ar a
duce
o mângâiere ar stinge vâlvătaia
dar trupul tău zdrobit de iubire
nu lăcrimează el suspină şi doare
şi atunci când te doare al dracului
mai doare iubirea
în rest e prăbuşire

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Versul sfâşiindu-se înainte de scris

dacă într-o zi
mâinile tale s-ar gândi
să mă părăsească
probabil că şi inima mea
le va fi vene şi puls
de-ncleştare pe-un fără apus
rugăciunea de seară spusă fără aer
într-un cuvânt

poezie de Cipriana Tanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lauda mortului

Am avut o viaţă
Cu litere mari.
M-am născut fără să ştiu,
Dar am învăţat multe:
Să merg, să număr, să iubesc...
Am făcut totul de nota 10.
Mi-a plăcut să se scrie despre mine
Doar cu litere mari.
Un singur lucru nu am învăţat:
Să mor.
Viaţa e ca un examen la care intri
Fără să ştii ceva,
Iar când ieşi, uiţi tot.
Nu mă duc să văd rezultatele,
Că sunt scrise mărunt!

poezie de Marius Robu din Aproape alb (13 ianuarie 2013)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pantera, ca felină

Pantera, ca felină, se impune
Cu unghii lungi şi ochii mari spre ţel.
Dar va ajunge la perfecţiune,
Când îşi va da pe gene cu rimel.

epigramă de Alexandru Devechi din Antologia epigramei româneşti, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

De ce?

De fiecare dată când va ploua
Lovind fără milă pământul,
Să ştii că lacrimile mele vor curge rânduri, rânduri...
Când vei auzi că afară va fulgera
Să ştii că durerea mea prin glas o voi elibera...
De ce fugi de un suflet care vrea să te iubească,
Când şi la stele le e dor să ne mai privească?

poezie de Diana Alexandra Sima (18 iunie 2010)
Adăugat de Diana Alexandra Sima
Comentează! | Votează! | Copiază!

îngheţata este mai bună

îngheţată stă bine în cornetul glazurat
cu ciocolată şi-n cap îţi vine fotografia
dintr-un manual de citire din clasele
primare unde tu erai copilul acela
care pleca de-acasă printr-un colţ
de gard acoperit cu vegetaţie
la ghereta cu îngheţată şi începeai
să lecturezi câteva propoziţii cu saliva
pregătită să se combine armonios
cu orice tip de îngheţată mâncată

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gogyohka

lacrima cade pe pătura
de petale de trandafiri
care o strângea cu versuri
şi ea plângea lumea de poveste
închisă în vibrări de bleumarin

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te iert. Decis şi asumat, după lungi şi controversate monologuri interioare. La apus de reminescenţe, cu amintirile în remise îmi golesc buzunarele de trecut. Aşa cuminte, fără izbucniri inutile, fără ocolişuri şi emoţii oarbe. Te iert pentru ce s-a spus într-o doară, fără glas de raţiune, străinilor lacomi. Şi mai cu seamă pentru ce nu s-a spus niciodată. Mă accept în totalitate, omul de astăzi, imperfect şi dornic să înflorească un grăunte de bunătate în colţuri de suflet ostenit. N-am nici un regret. Am mai spus asta printre rânduri mute de expresie, dincolo de tăceri care sorb molcom frăgezimea acestei lumi trecătoare. Într-o zi o să plecăm. Brusc, năucitor fără prea mari isprave, lăsându-ne bogăţiile dobândite cu trudă şi compromis. Viaţa e o călătorie şi recunosc, vreau cu disperare, din toată inima mea săracă de Har să ne fie frumos. De aceea te iert. În fiecare seară, când încă strângem în pumni asfinţitul zilei plăpânde, mă rog pentru tine. De la distanţă, în liniştea gândurilor amestecate caut să te asemăn unui bob de soare blând. Hoinar, găsesc lumina în altă parte.

Andreea Palasescu
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gogyohka

termitele roşii au ridicat un muşuroi-castel
până aproape de tavanul laboratorului
aşteptau atacul termitelor cu cap de dragon
care cântau cântece la mandolină spre seară
despre femei care nasc prinţi cu cap de ţestoasă

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Curăţenie de primăvară

Astăzi scriu despre IUBIRE cu litere mari, de foc!
(focul arde tot ce-i rău şi mi-aduce doar noroc)
Întorc spatele spre lumea care-mprăştie minciuna
despre una, despre alta, despre cât de rea e Luna...

Fac curat în casa noastră şi vorbesc cu steaua mea,
o descânt, o ţin în poală, îi cânt toată dragostea
şi ea alungă blesteme, dă cu ele-n vârcolaci,
scapă curtea de năpârci, de vampiri şi mii de draci.

În linişte, împăcată, beau un ceai de levănţică,
m-odihnesc lângă parfumul unei flori de angelică,
îmi las sufletul să cânte, când soarele mă răsfaţă,
îmi şterg lacrimi, uit coşmaruri...
Bună dimineaţa, viaţă!

poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Paşii de asasin

se aud şi noaptea asta în grotele
minţii călcând printre rimele
aşteptate la chef în colţul birtului
cu afişe mâzgălite de beţivii
care se poticnesc după o bere
scoţi cuţitul şi străpungi pornirea
spre altă lume prin ferestrele deschise
se furişează un liliac înflorit nesănătos
după asasinul cu floare de oţel
la ureche ţipătul de metal încins
auzi scârţâitul unui rimel care unge
coada de cal ascunsă la subţiori

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vouă

Se văd roadele pe rânduri,
nu degeaba v-am citit...
se văd brăzduite câmpuri
şi astăzi au înflorit.

Mă gândesc să fac o carte
în care să povestiţi,
începuturile voastre
de la A, până la sfinţi

Îmi trece acum prin minte
forma ei mai diferită,
două rânduri povestite
şi o strofă învechită,

apoi iarăşi rândui, rânduri,
despre timpul de atunci,
când v-aţi adâncit în scrisuri...
gânduri mari şi gânduri dulci.

îi vom face şi lansarea
împreună cu ce-aţi zis...
în pagini vă e menirea
continuaţi... vă este scris...

poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

A venit la fix

şi nu făceam nimic
ştiam că vine
toată lumea ştia
că vine
şi nimeni nu a făcut nimic
să-l oprească
am luat o coală de hârtie
şi un stilou vechi
după ce-a venit am încercat
să scriu trăirile
şi impresiile lumii
despre noul an

am scris că a venit la fix
şi nimic altceva

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Glossă pentru Vadim Tudor

Pleci, Vadime, dintre noi acum...
Câte vise şi speranţe-s scrum!
Bag de seamă - şi acolo-n cer
Stelele-au nevoie de mister.
Din a lumii mare strălucire,
Ai plecat - quasar - de-acum Vadime!
Un altar în ceruri ţi s-a pus
Şi spre închinare ai apus.

Pleci, Vadime, dintre noi acum...
Pleci! Te cheamă-n noapte un alt drum.
Nemurirea soră îţi va fii
Şi prin nemurirea dragostei vei ştii
Că românii tăi nu te-au uitat,
Patrioţi în cuget ne-mpăcat.
Ai plecat la cer... Strigarea ta,
Prinsă-n suflet, ne va înălţa.

Câte vise şi speranţe-s scrum!
Ai plecat de printre noi acum.
Suntem mai săraci cu-n patriot!
La cafea, cu moartea, în complot,
Ai gândit că vei pleca... Dar stai!
Vei Vei călători prin Iad, prin Rai,
Vei descoperi cărări de vis
Şi istorii care nu s-au scris...

Bag de seamă şi acolo-n cer
Se cunoaşte mâna ta de fier.
Lanţuri vrei să fereci... Să conjugi
Veşnicia altei lumi... Şi fugi!
Dar aici, în urmă, ai lăsat
Un pământ şi-un neam îndoliat,
Straie negre, lacrimi şi suspine,
Jerbe şi coroane, plâns, Vadime!

Stelele-au nevoie de mister...
La venirea-ţi, nuntă e în cer.
Trupul-lut va fi-nfiat de lut,
Fi-va peste timpuri doar pământ
Şi plămada altor timpuri care
În poeme, va rodi spre soare,
Pagina pe care tu ai scris
Pentru noi, cu litere de vis.

Din a lumii mare strălucire
A rămas de-acum un gol de tine,
Azi te plânge lumea şi prohodul,
Căci de-acum ne-ai sărăcit cu totul.
Steagul ţării coborât în bernă
Îţi va fii a nemuririi pernă.
Neam de daci şi de romani de-oadată...
Iată, azi te plânge lumea toată.

Ai plecat - quasar - de-acum, Vadime!
Te-au chemat spre cetele divine
Îngeri însetaţi de firea ta,
Dar şi noi, mereu, te vom avea.
România mare, neamul tău,
Toţi te poartă-n suflet - un erou.
Dăltuit în cruce, vei sfinţi
Amintirea-acestei triste zi.

Un altar în ceruri ţi s-a pus.
Tu, Vadime, să te-nchini te-ai dus,
Să te rogi, acest popor să fie
Veşnic cânt şi vis şi poezie.
Tu de-acolo vei veghea. Aici,
Prinşi în rădăcină, mari şi mici,
În zidiri istorice să stea,
Veşnic să-şi iubească patria.

Şi spre închinare ai apus...
Vei nunti cu îngerii. Şi sus
Mănăăstire azi se va-nălţa -
Ziduri sfinte-ntru-nălţarea ta.
Trecători, în lumea asta mică,
Sute de morminte se ridică,
Cruci şi jerbe, lacrimi şi coroane...
Toţi ne întrebăm: " De ce se moare?!"

Şi spre închinare ai apus...
Un altar în ceruri ţi s-a pus.
Ai plecat - quasar - de-acum, Vadime,
Din a lumii noastre strălucire.
Stelele-au nevoie de mister,
Bag de seamă... şi acolo-n cer.
Câte vise şi speranţe-s scrum!
Pleci Vadime, dintre noi, acum...

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Cartea glosselor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lacrimi avea

pe obrajii pudraţi discret
cât să păstreze un secret
ştiut numai de ei doi
zâmbea şi plângea
poate de fericire
poate de supărare
nici ea nu ar reuşi să explice
care era rostul lacrimilor

simţea un pârâu rece
care-şi făcea loc pe sub sutien
pielea se înfiora la atingere
se întreba de unde izvorăsc
lacrimile ei pornite spre glezne

adună câteva lacrimi în palmă
le duse la buze să le sărute
erau dulci şi parfumate

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!