Azi, aici, acum

Geamănă cu ieri, ziua-şi vrea hotare,
a schimbare vântul fluier-o cântare,
primăvara-şi duce carele cu floare,
ghemelor de griji le dă resemnare,
viaţa, ca un râu, urcă înspre zare,

Pale, nisipoase gânduri măguleşte,
spală călimării zdrenţele de mâl,
gropi de amintiri le mai şlefuieşte,
pietrelor tăcute rupe vechi sigil,
sufletului inul palid înălbeşte...

Şi plutesc-n aval cu săgeţi destine,
peste dirijate diguri de-ntristare,
las în urmă malul stors de mărăcine,
curgă pe alături nori de disperare,
valuri de iubire urc spre zări senine.

Ştiu, că orice râu îl aşteaptă Marea,
poeziei umplu palmele cu soare,
de la frunză-nvăţ câtă e răbdarea,
sfânta dăruire mi-o şoptesc ogoare,
azi, aici, acum clipei sorb splendoarea!

Amazonul fast mi-e doar o-ncântare,
Orice râu îşi are partea sa, de Mare...

poezie de Maria Botnaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ora potrivită

Se lasă peste plopi o altă seară,
mai obosită şi mai stoarsă de puteri,
parcă şi vântul care bate-afară
aduce-n pragul casei ce-a fost ieri.
Sunt dorurile care vin pe gânduri,
plutind ca frunzele căzute din copaci
peste izvoarele urcând din prunduri,
când vor să te audă dar tu taci.

Plecată eşti, se simte depărtarea,
şi umbre de uitări se-adună peste noi,
se zbate în apusul toamnei marea,
iar la răscruci copacii sunt mai goi.
Revine iarna-n suflet, este-aproape,
cuvintele rămân tăcute tot mai mult,
doar dragostea mai poate să ne scape,
când şoaptele vrăjite ţi le-ascult.

Te-aştept acum – e ora potrivită –
din necuprins de zări aş vrea să te iveşti,
să-ţi sorb din trup licoarea mult dorită,
pe când mă minţi cu-aceleaşi vechi poveşti.

poezie de Corneliu Neagu din volumul de versuri Poeme peste timp
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ora potrivită

Se lasă peste plopi o altă seară,
mai obosită şi mai stoarsă de puteri,
parcă şi vântul care bate-afară
aduce-n pragul casei ce-a fost ieri.
Sunt dorurile care vin pe gânduri,
plutind ca frunzele căzute din copaci
peste izvoarele urcând din prunduri,
când vor să te audă dar tu taci.

Plecată eşti, se simte depărtarea,
şi umbre de uitări se-adună peste noi,
se zbate la apusul toamnei marea,
iar la răscruci copacii sunt mai goi.
Revine iarna-n suflet, este-aproape,
cuvintele rămân tăcute tot mai mult,
doar dragostea mai poate să ne scape,
când şoaptele vrăjite ţi le-ascult.

Te-aştept acum – e ora potrivită –
din necuprins de zări aş vrea să te iveşti,
să-ţi sorb din trup licoarea mult dorită,
pe când mă minţi cu-aceleaşi vechi poveşti.

poezie de Corneliu Neagu din Cunoaşterea de sine
Adăugat de Corneliu Neagu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi totuşi ploaia greşeşte

Picături răscoapte toarnă din gri moale... lunecând
peste-a geamului trezire, sticlei ochii adumbrind.
Dor pitit între suplicii, mi-l dezleagă a tortura,
Şi în marea de uitare valuri cearcă-a dezgropa...

Pânze de-amintiri desface, clipelor vâsle tiveşte
Şi regretele din valuri cu speranţe măguleşte,
Iar, jelind bătătorite aşteptări, cu norul plânge,
Doar va alina furtuna ce-n bucăţi sufletul frânge.

Îl orbesc cu vraf de poze, mărturie de iubire,
Dar îmi umple gol de tine cu a ploii răscolire,
Evadarea şi-o răstoarnă spre amintirile din vară,
Când pluteam spre fericirea (cine-ar fi crezut?) amară...

Doar cu ancora de vers stăvilesc rostogolire,
Umplu vârf iar călimara cu plămăzi-despăgubire,
Măgulit, îmi bea cerneala... pe-o frântură aţipeşte...
Ploaia îngână: "nu-i dor veşnic..." obosită, ştiu, greşeşte..

poezie de Maria Botnaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tristeţe de primăvară

Iţi las ţie clipa dulce să-ţi ofere alinare
Şi ce-a fost, în amintire, eu îţi las cu resemnare.
Bucuroasă privesc viaţa, un spectacol inedit
Din care am stors poeme şi lacrimi la infinit.

Iţi las zâmbetul de floare şi parfumul sideral,
Nopţi bântuite de griji şi de dorul infernal,
Amintirea clipei mele şi a şoaptelor de-amor,
Zile bune şi senine, tot cu dragoste şi dor!

poezie de Ioana Voicilă Dobre
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aripi

mi-e dor de o mare
acolo, departe-departe, de zare
pierdută în marea depărtare
mi-e dor de năvalnice valuri, de cerul senin
îmi este dor de lumina divină
mi-e dor să plutesc
lângă fraţii mei, albi şi puri pescăruşi
peste ţărm, peste valuri şi stânci
mi-e dor de nebunia ce ţipă aprig în mine
vreau sa fiu cel ce liber aleargă
pe mare, prin vântul nebun
să urlu la stele, să alerg printre ele
sus-sus să mă avânt
departe de ăst pământ
dar, aripile's frânte
cad, mă zdrobesc de lume, de toate
aici, pe ăst tragic pământ

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cel ce citeşte

Citeam de mult. Din după-masa ceea
când ploaia la ferestre fremăta.
Vântul de-afară nu-l mai cunoşteam
în cartea grea.
Priveam în carte cum te uiţi în oameni,
în oamenii întunecaţi de gânduri,
alături timpul se zgâia la rânduri.
Brusc paginile-au răsărit senine
şi-n locul bâiguielilor firave
sta scris pe toate seară, seară...
nu m-am uitat pe geam şi totuşi curg
cuvintele şi şiruri lungi se frâng
din rândurile lor împrăştiate...
Acuma ştiu că peste încărcate
grădini, sclipind, sunt bolţile departe;
soarele ar fi trebuit să mai coboare.
Şi-acum se lasă noaptea peste zare;
risipa se adună-n pâlcuri rare,
pe drumuri lungi trec oamenii în noapte
şi de departe ca şi cum ar creşte
nimicul întâmplat se desluşeşte.
Şi dac-acum ridic din carte ochii,
nimic nu mi-e străin şi totul mare.
aici trăiesc ce se petrece afară
şi peste tot nimic n-are hotare;
dar mă-mpletesc şi mai adânc în linii
când ochii mei pe lucruri se coboară,
pe simplitatea gravă a mulţimii;
atunci încet pământul se revarsă.
Şi bolta-ntreagă-ncearcă s-o cuprindă:
întâia stea e cea din urmă casă.

poezie celebră de Rainer Maria Rilke
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Valuri de mare

Cum pot să scriu dragostea pe un petec de cer
şi cerul să simtă şi cerul să-mi spună, sper,
cum să scriu iubirea şi să n-o pierd în eter,
să pot descoperii paşii spre al ei ungher.

Cum poate marea rosti cuvântul iubire
când valul mă-ntoarce iar într-o amintire
şi tulburată se-agaţă c-o rătăcire
de stâncile care rămân în nesimţire.

Nisipul mă arde mocnind jar sub picioare
şi stâncile se plâng devenind luptătoare
şi paşii mei străbat faleza fară soare
şi ce-a fost ieri, a fost o clipă-amăgitoare.

Încă mă simt şi simt durerile alpine
şi parcă mai ieri mă plimbam vesel cu tine,
acum cerul, marea, ar vrea să-mi facă bine
dar nisipul mă arde cu jarul din mine.

Nu mai sper ceva şi speranţa mi-e pe moarte
şi aş vrea să merg fără tine mai departe,
aş vrea să zbor lângă pescăruşul din zare
şi lângă el să-mi găsesc liniştea din mare.

poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Corabia viselor

Corabia viselor mele mă poartă
pe mări liniştite şi fără sfârşit,
urmând o cărare trasată de soartă
de când mie-n viaţă mi-am fost răsărit.

Plutesc în derivă, curentul mă duce
spre zări înspre care nicând n-am privit,
iar mintea se zbate-ntr-un fel de răscruce
şi-ar vrea să mă-ntoarcă spre visul iubit.

Chiar vântul mă-mbie spre apele calde,
spre zări tropicale de-un verde plăcut,
spre insule care iubesc să se scalde
în valuri ce trec peste ele-un sărut.

Un gând îmi străbate prin minte şi visuri,
ieşind în lumină din vechi amintiri,
şopteşte în pânze, adie înscrisuri
şi-alege cărarea mai vechii iubiri.

Corabia viselor mele mă poartă
spre soare-apune-ntr-un mers liniştit,
sunt singur pe drumul ce nu e pe hartă,
lumina m-atrage spre ţărmul iubit.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu din Zece
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ninge

fulgi albi, fulgi pufoşi atârnă de nori
e iarnă, e frig şi e ger
timpul iar grăbeşte, vremuri se mai frâng
plutesc pe o barcă, eu, o femeie, un gând
pe buze cerni stele
fuge iubirea pe valuri haihui
undeva, pe ţărm, un oftat
mă opresc, tu surâzi
un sărut, un nou început
ce frumoasă eşti
albă, inocentă şi pură
vâlvătaia privirii, e sânge, e foc, e şuvoi
mângâi coapse unduite pe ape
rătăcit în intensitatea curburii
cântă vântul, zboară pescăruşi peste zare
sărută-mă femeie în mare
valuri te prind, te cuprind
şi te strâng în braţe de foc
offf, în viaţa asta fără de noroc
freamătă vântul în valuri
vreau buze, vreau trupul, vrea timpul să curgă între noi
să adormim apoi în tainicul drum
hai cântă femeie, o dată, îţi cer
să fii a mea în astă noapte, mai cer
femeie, duioasă făptură, înger în cer
să împletim din măinii o scară spre cer
hai vino iubito, hai vino lumină
ochii să îi sorb în zorii noi primăveri
să te iubesc în viscolul din noi
mai ninge femeie, ne ninge pe noi

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Corăbii de iluzii

Nemărginită e splendoarea
Amurgului ce dă să-nvie
Când soarele sărută zarea
Purtându-se cu stângăcie.

În valuri mici suspină marea
Mai argintii sau mai albastre
Corăbii vechi aduc uitarea
În calea dorurilor noastre.

Iar vremea-ndeamnă la visare
Gândul îmi zboară către tine
Privesc-napoi cu resemnare
În paralel două destine.

poezie de Ioan Gelu Crişan
Adăugat de Ioan Gelu Crişan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vorbeşte clar pădurea

Ne vorbeşte clar pădurea
Cu cuvintele-i de aur,
Plângând priveşte securea,
Cea cu chipul de balaur.

Ar mai avea mult de trăit
Şi nu vrea să o taie,
În orice an ea şi-a dorit,
Să se-mbrace-n alte straie!

Nu îşi vrea braţele rupte,
Răsfirate, stând pe pământ,
Vântul iarăşi să o-nfrunte,
Să scadă la recensământ!

Vrea şi cerbii la izvoare,
Liniştiţi să poată să bea,
Urşii să iasă la soare,
Cu puii pe creste să stea!

În sălbăticia mare,
Acea linişte deplină,
Să curgă peste hotare
Şi nu faptul că suspină!

poezie de Arpad Toth
Adăugat de Galaxy
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumânarea

aici sunt ploi târzii şi lungă este noaptea
în care pleacă în zbor spre alte zării, cocorii
zbor lung, sfâşietor
şi plânge în ropot nesfârşit iar ploaia
numele meu e plâns în amurg
azi e târziu
aş vrea să ştiu şi nu mai ştiu
dar ce să ştiu când totul este gol, pustiu
aş vrea să plâng dar nu mai pot
aş vrea să ţip, să joc
dar nu am loc
pe ţărm răsună paşii unui gând
gândul e trist, spre alt destin
ce viaţă, ce chin, ce festin
offf, câte aş vrea
dar pasul ăsta s-a sfârşit
aşa că am plecat şi eu un pic
să dorm o clipă doar
am obosit să mor în fiecare zi
mă voi trezi în zori să scriu
povestea unui om nebun ce crezut odată în iubire
când nu scriu, ţip
când nu ţip, plâng
când nu plâng, mă rog
alteori cioplesc cuvinte dintr-un ciot
aruncat de sălbatice valuri pe ţărmul sufletului
nu, nu dorm
privesc cum se izbesc în tâmplă
gânduri spuse şi nespuse
dintr-o piatră
lovită de veacuri aride, uscate
obosit de griji, de timpuri, de păcate
am ridicat un lăcaş pe ţărmul sufletului
pentru lumea ce trece, se duce
în prag am pus o lumânare
arde şi arde

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Se pierd...

Se pierd miresmele de toamnă
Uşor se-aşterne un vis uitat
Tu nu mai eşti ce până ieri erai
Eram doar noi... o lume fermecată
Azi în aer plutesc doar amintiri
Dacă ar trebui să pun visul deoparte
Aş striga de multe ori: plutesc?...
N-aş vrea o lumea mea, ci una doar cu el
Acel bărbat ce mă-nţelege şi ştie să mă iubească
Acela ce dăruieşte o stare fericită
Şi ne uneşte minţile în mii de fluturi zburători
De-aş muri... Aş vrea să mă renasc în acel mirific loc
Unde florile-mi vorbesc şi mă privesc în zare
Unde lacrimile se pierd cu fiecare răsărit de soare
Buzele şoptesc în cel mai frumos mod....
Cuvintele ne lovesc minţile în dimineţile senine
Eu şi cu tine ne luptăm să păstrăm aceleaşi fărâmi de iubire.

poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De iubirea Poeziei (sonet iubirii poetice)

DE IUBIREA POEZIEI
(sonet iubirii poetice)

Se scurge roua gândurilor mele
În condei, cu a inimii cerneală
Şi nefericirea clipei mi-o spală,
Când mă inundă o ploaie de stele.

Dar mă înalţ pe-a versului spirală,
Cu pana gândului s-ating astrele,
De dor împletit pe şirag de perle;
Năzuind o iubire ideală.

Din lacrimi stelare, scurse în cuvânt,
Transpare a poeziei lumină
Şi magia ce dăinuie în descânt.

De iubirea poezie suspină
Tristeţi în umbra destinului înfrânt,
Când moartea pe chip coboară cortină.

Maria Filipoiu / Spiritul Poeziei

poezie de Maria Filipoiu din Spiritul Poeziei (21 martie 2022)
Adăugat de maria.filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

La mulţi ani!

Vine Anul Nou, o, vine
Un copil purtat în braţe
De Anul Vechi cu zări senine
Sau cu munţi pătrunşi de gloanţe.

Vine Anul Nou şi vine
Timpu-i scurt pe roata mare
Să ia focul din suspine,
Să dea rod la orice floare.

Chiar şi ţie chip feeric,
Dulce măr, fulg de scânteie –
Lumini vin din întuneric
Să-ţi dea formă de femeie.

Ochiul meu te vede rouă,
Ochiul meu te vede zare –
Împlinirea pură, nouă
Pe a Domnului cărare.

La Mulţi Ani soră, iubire,
La Mulţi Ani vânjoşi bărbaţi,
Ţara-i, vis de împlinire,
De la mare la Carpaţi.

La Mulţi Ani, Domnul ne fie
Şi speranţă şi virtute,
Pâine albă, rod de glie,
Semn pe căi necunoscute!

Trece Anul Vechi şi vine
Anul Nou purtat în braţe
Către zările senine,
Către munţi uitaţi de gloanţe!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tie

Astăzi, respir prin tine
ca şi cum nu aş mai fi făcut-o.
Am să-ţi iau palmele
şi am să ţi le cuprind în ale mele,
pentru că suntem unul.
Am să-ţi sărut fiinţa acum,
doar în adâncul sufletului meu,
iar mâine, o vom face nemăsurat.
Am să-ţi recit versuri
pe colţul lunii, care în seara asta
este atât de caldă
pentru noi doi.
Am să-ţi culeg stele
şi le voi aşeza în partea dreaptă
a sufletului tău,
alături de... mine.
Am să-ţi şoptesc vise
ce până ieri le-am avut,
iar astăzi sunt... realitate.
Am să-ţi sărut inima...
deoarece face parte din mine.

poezie de Ionela Van
Adăugat de Daria Dumitras
Comentează! | Votează! | Copiază!

Melancolie

stau încotit peste fereastră
o linişte mereu îndatorată
îmi lunecă peste pleoape
şi nu pot
să asist la
urgenţele clipei
doar ploaia cu efectele ei zgomotoase
mă îmbie la taifas

ce negru e cerul şi
câtă disperare înspre deal...

poezie de Teodor Dume din Timpul, devoratorul de umbre (2017)
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!

Septembrie...

Septembrie mi-e plin de călimară,
Cu nopţile ce fluieră-a pustiu,
Cu nostalgii deşarte după vară,
Cu mustul ce dezleagă râs zglobiu
De nepoţel, ce-l gustă prima oară...

Septembrie mi-e dor pân-la povară,
De parfumate-n fân uscat câmpii,
De spaţios ghiozdan de profesoară,
De zuruieli la maxim, de copii,
Privaţi de joacă-ntr-o augustă seară...

Şi tot septembrie mi-e resemnare
Cu-aripile grijite de-un zbor plin,
Cu-a fumului fuioare de-ncercare,
Vestind că brumelor li-i sete de pelin,
Iar, galbenă, gutuia sătulă e de soare...

Septembrie, ţi-alung din piept suspinul
Şi-i umplu adâncimile cu vis şi poezii,
Îmi scutur de pe frunte regretul şi târziul,
Să nu mi-o încolţească granit de nostalgii...
Hai, toamnă, îţi revarsă pe suflet arămiul!

poezie de Maria Botnaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Destăinuire

oscilaţiile sufletului răbdătoare le trăiesc
privesc albastrul fantomal al înserării
luceafărul e o prezenţă pe care o iubesc
şi valul ca o mângâiere la malul mării.

gânduri care dezgroapă vechile amintiri
spiritul copilăros ca-n prima tinereţe
freamătul vibrant al luminii-n simţiri
prima iubire descoperită cu delicateţe.

toate astea se succed în mine abundent
în inima care pompează doar iubire
nutresc ascensiunea unui vis ardent
spre marea fericire şi spre împlinire.

mâini diafane cern lucruri fără precedent
urechi care ascultă a mea destăinuire.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zile senine

Nu printr-o mare iubire,
Nu prin bogăţie, prin onoruri din anii maturităţii, prin victorii în politică sau în război,
Vei avea zile senine.
Dar, pe măsură ce viaţa se duce şi toate furtunoasele pasiuni se potolesc,
Pe măsură ce splendide, vaporoase, tăcute culori acoperă cerul de seară,
Pe măsură ce blândeţea, liniştea şi bogăţia spiritului, ca un aer proaspăt şi îmbălsămat, îţi umplu viaţa,
Pe măsură ce zilele se îmbracă în lumini patinate şi merele coapte atârnă, obosite şi leneşe, pe crengi,
Sosesc cele mai liniştite şi mai fericite zile dintre toate,
Liniştitele şi fericitele zile senine.

poezie celebră de Walt Whitman
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!