Galop tîrziu

Un cozoroc opac, de umbră,
îmi atîrna pe frunte:-Hai ( mi-am zis),
eşti un jocheu în văzduhul vieţii tale tîrzii.
Mai poţi fi folositor, chiar dacă nu ţii,
măcar infirmierei cu dinţi de oţel sclipitori.
Şi-am apucat să galopez
prin buruieni, prin păduri, printre iezi veseli
cu botul umed de-atîta igrasie tandră,
printre statui fierbinţi de-atîta soare,
cînd auzii un glas scîncind:
" mă doare, mă doare totul "-
şi totul mă durea, şi am intrat
în grota fără de sfîrşit.
Şi numai botul unei căpriţe
îmi mai era un semn - foarte departe.
Şi asta e totul.

poezie celebră de Eugen Jebeleanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îmi spuse

îmi spuse: « Nu poţi să ştii cînd vine....
de ce nu faci puţină ordine?
Nu poţi să ştii cînd te găseşte
poate e-n tine, poţi şti...
Nu poţi să ştii cum arată...
Şi dacă e o pasăre, care înoată fără s-o vezi
prin aer şi trece chiar prin tine
şi nu are nimic înfricoşător, ci doar un răcnet
la sfîrşit, cînd
cei ce rămîn în urma ta l-aud... »

poezie celebră de Eugen Jebeleanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nătăfleţul cimitirelor

Moartea mă pipăie cu botul
unde ţi-e frate intrarea
lasă-mă-n pace fă cotul
pe-aici e bătută cărarea

Alta-i soro-ntrebarea
poţi fi gazdă şi musafir
muntele când pipăie marea
se scoală morţii-n cimitir

Moartea-i poftim musafir
drăguţa mă-haţă cu botul
şi nu ştiu de ce mă mai mir
sfârşitul la toate e totul

Mă papă azi moartea cu totul
scuzaţi taman dau cotul

poezie de Costel Zăgan
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Acela sunt

Acela sunt ce pierde totul
sunt câinele care-şi întinde
spre râul de răcoare botul
şi-l simte că se-aprinde.

epigramă de Eugen Jebeleanu din Elegie pentru floarea secerată (1967)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Speranţa

Tinereţea,
nu-i o vîrstă sau o perioadă.
E un sentiment.
Atît de evident
într-o privire fericită.
Însă... are şi el un sfîrşit,
de speranţă-i ferit!
Dar cînd şi ea moare!!
Totul te doare...
Te doare bătrîneţea
ce ţi-a înghiţit tinereţea.
Sufletul ţi-a murit la douăzeci.
Trupul la şaptezeci.
Speranţa odata cu sufletul,
şi nu mai auzi urletul!!
Eşti orb şi surdomut.
Oare ce n-ai făcut?
Să păstrezi în viaţă...
Această salvatoare-a tinereţii -
-Speranţă!

poezie de Mariana Corman
Adăugat de Mariana Corman
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce-am făcut?

Am intrat şi noi în UE,
Este lucru cunoscut,
Dar mai bine astăzi nu e,
Şi cu asta ce-am făcut?

Ne-au luat străinii totul
Bani, resurse - ce-am avut
Pe labe ne-au pus cu botul,
Şi cu asta ce-am făcut?

Ne-au trimis numai deşeuri,
Ne-au minţit cât au putut,
Mâncăm fel de fel de E-uri,
Şi cu asta ce-am făcut?

Nu mai stăm să facem glume,
N-avem vreme de pierdut,
Umblăm peste tot prin lume,
Şi cu asta ce-am făcut?

Unde sunt seninătatea
Şi mândria ce-am avut?
Azi domneşte laşitatea,
Şi cu asta ce-am făcut?

Şi-uite aşa, zic într-o doară,
Sper că nu am decăzut
Să rămânem fără ţară,
Căci cu asta ce-am făcut?

poezie de Octavian Cocoş (1 septembrie 2021)
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu mai căuta nimic, tot ceea ce cauţi există deja în tine! Dacă vrei să laşi lumea asta mai bună decât era înainte să vii aici, n-ai nevoie de pelerină sau să-ţi tragi chiloţii peste pantaloni. Poţi fi un supererou chiar acum, prin iubire. Iubeşte cât te ţine inima, iubeşte ca şi cum n-ai muri niciodată şi nimic nu te-ar putea afecta! Iubeşte fără să aştepţi nimic în schimb, ca şi cum ai avea deja totul! Pentru că eşti etern şi chiar ai totul deja sau mai bine zis, eşti totul. Iubeşte!

citat din Cezar-Ştefan Jinga
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dureri

Mă doare pieptul când inspir
Din floarea mea mucigăită
În mine-s ghimpi de trandafir
Şi ghimpi îmi cresc ca o ispită

Mă doare capul de nebun
Înnebunit mult prea devreme
Mă dor nebunii din prejur
Mă dor şi ale lor blesteme

Mă dor picioarele de mers
Spre locul plecat mai departe
Mă doare luna şi-al ei stres
Când noaptea ei o strâng în braţe

Mă doare totul şi nimic
Mă dor cuvinte-ncrucişate
Mă doare când primesc un plic
De îl deschid, ce mă mai paşte

Mă doare piatra când o calc
Mă doare urcând povârnişul
Mă dor tăcerile cu tâlc
Mă doare însuşi infinitul

Mă doare şi acum când scriu
Pe-o foaie ce-i mototolită
Prin ridurile ei mă ştiu
O poezie scrijelită

poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

E mult prea scumpă

E mult prea scumpă viaţa asta
ca s-o petreci nepăsător;
e mult prea scumpă orice clipă
s-o laşi să treacă fără spor.
E mult prea scump Cuvîntul Vieţii
să-l poţi uita şi-un ceas măcar;
e mult prea scumpă rugăciunea
să-i poţi nesocoti vreun har.

E mult prea scumpă adunarea
să nu faci totul pentru ea;
e mult prea scumpă-mbrăţişarea
să-ţi pară vreo iertare grea.

E mult prea scumpă răsplătirea
statorniciei la sfîrşit,
să-ţi par-acum prea grea-ncercarea
pe care-o ai de suferit.

E mult prea scumpă mîntuirea
să nu-i dai totul pe pămînt,
şi pacea inimii şi slava
statornicului legămînt.

E mult prea scumpă veşnicia
s-o dai pe-o umbră şi pe-un fum;
E mult prea scump Cristos şi Raiul
să nu dai tot să-L ai acum.

poezie celebră de Traian Dorz
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ispitire

Părându-mi că-i aproape tot ce-aş vrea,
Chiar dacă nu-s pierdut, aşa, cu totul,
Cum nu pot să-mi iau ochii de la ea,
Am s-o momesc, sperând să "pună botul"!

epigramă de Alexandru Hanganu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Întocmai

Ea se gândeşte numai la ea
şi el se gândeşte numai la el
şi eu mă gândesc numai la mine
şi totul se-nvârte în jurul
unui inel
ce ne cuprinde pe fiecare-n parte
şi asta e Viaţa
şi asta e Cel
ce spune că Umanitatea
nu e o fiară,
ci este un miel.

poezie celebră de Eugen Jebeleanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Întocmai

Ea se gîndeşte numai la ea
şi el se gîndeşte numai la el
şi eu mă gîndesc numai la mine
şi totul se-nvîrte în jurul
unui inel
ce ne cuprinde pe fiecare-n parte
şi asta e Viaţa
şi asta e Cel
ce spune că Umanitatea
nu e o fiară
ci este un miel.

poezie celebră de Eugen Jebeleanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lacrimă de toamnă

A mai trecut o vară şi atât de mult mă doare,
Că nu te-am întâlnit pe nicăieri pe unde-am fost,
Mă doare floarea, frunza veştejită care moare,
Şi lacrima ce vântul toamnei o usucă fără rost,

Mă doare frunza care-n zbor te-a mângâiat pe pleoape,
Şi salcia care se-apleacă trist în calea ta
Şi-aştept groparul cel de frunze să mă-ngroape,
Într-un mormânt de frunze, printre ploi, pe undeva,

Mă doare toamna-n care mi-e atât de dor de tine,
În care eu voi rătăci prin munţi şi văi adânci
Şi-am să mă rog ca să găseşti cărarea înspre mine,
Când eu voi fi căzut, vânat de vulturi printre stânci.

poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi am primit din fiecare...
şi bun şi rău, chiar de mă doare.
Si m-am aprins când am iubit,
am plâns apoi, am suferit.
Am învăţat să strâng la piept ce sunt
să nu las timpului nimicul pe pământ
să sape rădăcina vieţii mele...
M-am agăţat cu visele de stele
şi-am chiuit când mă aflam în fericire
iar totul se trăia ca-n nemurie.
Arzând trecutului din amintirile prea sterpe,
crestând in epiderma sufletului helogrife, jertfe
am adunat din colbul vieţii povestiri
ce-s pline de uimire şi de trăiri.
Şi tot aşa... un trecător ce fredonează din picioare
zâmbind oricum, oricui... Chiar dacă doare.

Sorin Şomandra
Adăugat de Sorin Şomandra
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doru-i dor atunci când doare

Du-mă, dorule, acolo
Unde dorul nu mai doare,
Du-mă unde ştii că nu-i
Înspre dor nici-o cărare!

Du-mă, dor, poartă-mă-n codru
Printre pomii desfrunziţi
Să le-alin sufletu-n geamăt
Că-s de doruri bântuiţi!

Du-mă, dorule, şi-mi poartă
Paşii dorului din mine
Unde crezi că voi găsi
Un alt dor să mă aline!

Du-mă, dor, prin lacrimi verzi,
Printre frunzele în jale,
Prin păduri fără de urmă,
Doar sub paşi a mea cărare!

Dor nebun, făr' de astâmpăr,
Poartă-mă pe unde crezi
Că mi-oi stinge focul greu
Sorbind roua din livezi!

Du-mă şi pe lacu-ncins
Când îmi arde doru-n noapte
Să-l înec şi-apoi să-l plâng
Printre hohotul din şoapte!

Şi cu lacrime de nufăr
Să-l jelesc a mia oară,
Iar cu-al tremurului glas
Să-l mângâi ca să nu-l doară.

Du-mă, dor, pe unde ştii,
Peste lume, peste mare!
Doar murind de dor simţit-am
Doru-i dor atunci când doare.

poezie de Angela Mihai
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mă doare...

Mă doare să văd oameni plângând
Mă doare să văd pe cineva suferind,
Mă doare când nu eşti lângă mine
Mă doare să ştiu că nu-ţi este bine.
Mă doare atunci când nu mă iubeşti,
Mă doare atunci când mă umileşti
Mă doare când ştiu cât te iubesc
Mă doare să văd că nu te recunosc...
Mă doare tăcerea rece şi grea,
Mă doare durerea din inima mea
Mă doare ş-o lacrimă ce curge pe obraz
Mă doare când ştiu de-al tău necaz.
Mă doare de-o frunză ce se leagănă-n vânt
Mă doare de oricine şi orice cuvânt,
Mă doare că TU nu poţi să-nţelegi
Mă doare... dar tu ai vrut să alegi.

poezie de Mariana Simionescu (25 octombrie 2010)
Adăugat de Mariana Simionescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tristeţea

la margini de spaţiu de timp şi de duh
de viaţă de moarte de toate
tristeţea e totul ce pot să mai duc
aidoma crucii pe spate

tristeţea e unicul meu sentiment
tristeţea e unica mea alinare
e golul din suflet ce tace strident
şi doare şi doare şi doare...

la margini de spaţiu de timp şi de duh
de viaţă de moarte de toate
tristeţea e totul ce pot să-l mai duc
şi totul ce nu se mai poate

poezie de Iurie Osoianu (27 iunie 2017)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Totul moare...

Totul moare...
Cu-atâta moarte-n jur,
Mai poţi privi spre soare?...
Uneori, ca o coardă de liră,
Inima-mi tresare;
Aud, cumva, paşii tăi,
Venind pe cărare?...
De ce nu mai dau
Trandafirii în floare?...
De ce nu mai vor
Fluturii multicolori să zboare?...
De ce nu mai zburdă mieii
Printre mioare?...
De unde-atâta tristeţe
Şi-atâta lipsă de culoare?...
Cine-a rostit primul,
Cuvântul ucigător "UITARE"?...
Nu ştia că uitarea
Ca flacăra arde şi doare?...
Blesteamă-l, Doamne, pe cel ce-a făcut
Să dispară cuvântul "ONOARE"
Şi şi-a uitat jurămintele rostite,
Odată cu prima ninsoare!...

poezie de Ion Duduveică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Efemer

prin valul vremii
trec şi eu
înot în vise
şi în lacrimi
în zâmbete
în curcubeu
în primăveri
şi versuri albe
atăt de efemer
e totul....
încât nu ştiu
ce să adun
o resemnată
nepăsare
sau florile
ce-mi ies în drum
privesc spre asfinţit
de soare
sărut pământul
cu nesaţ...
amprenta timpului
mă doare
rămân adesea
fără glas.

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Veronica Mars: Tragedia apare în viaţa ta ca o tornadă, smulgând totul din rădăcini, creând haos. Aştepţi ca praful să se aşeze şi apoi faci o alegere. Poţi continua să trăieşti printre ruine, prefăcându-te că te afli tot în vila de altădată. Sau poţi lăsa în urmă rămăşiţele şi să începi să reconstruieşti totul încetul cu încetul. Pentru că după ce a lovit dezastrul, important este să mergi mai departe. Însă dacă eşti ca mine, vei continua să alergi după furtună.

replică din filmul serial Veronica Mars
Adăugat de Anamaria Licurici
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mr. Potter: Dawson, aşteaptă. Povesteşte-mi desre ea. Povesteşte-mi despre fiica mea.
Dawson: Ce vreţi să ştiţi?
Mr. Potter: Orice, totul.
Dawson: E minunată. E inteligentă, e frumoasă, e amuzantă, e fricoasă ca o pisică bătrână. Dacă te apropii de ea pe furiş, se sperie foarte tare. E sinceră. Spune mereu ce gândeşte. Poţi fi sigur mereu că îţi spune adevărul chiar dacă adevărul doare uneori. E încăpăţânată. Ne certăm des. Poate fi atât de descurajatoare uneori. Dar este o foarte, foarte bună prietenă. O cunsoc foarte bine. Are încredere în mine. Iar eu sunt un visător, aşa că e bine să am pe cineva ca ea în viaţa mea. Dacă pleacă, nu ştiu ce mă fac. E prietena mea cea mai bună. E mai mult de atât. E totul.

replici din filmul serial Cei mai frumoşi ani
Adăugat de Moţ Mădălina
Comentează! | Votează! | Copiază!